Cred că sufletul meu e ca un glob de cristal de mărimea unei mingi de fotbal. Atunci când m-am născut, sufletul meu nu era nici scrijelit, nici mânjit și nici zgâriat..
Dar mai apoi, odată cu convertirea mea în lumea cotidiană, globul de cristal a fost scrijelit, tatuat, ciobit...
.. ce am facut Eu în aceste clipe..?!...
Simplu.. am luat-o de la capăt, am ascuns crăpăturile și am arătat lumii doar partea neatinsă de oameni din mine..
E singura explicație pe care ți-o pot da pentru schimbările pe care le am după ce sunt rănită.. NU mă metamorfozez în altcineva, nu îmi schimb decât viziunea, modul de a gândi și de a percepe sentimentele..dar sufletul e același.. cu câteva bucurii lipsă, cu câteva amintiri scrijelite, ce-i drept, dar în esență sunt aceeași...
E ca la parfumuri.. aceeași mostră miroase diferit pe fiecare piele.. așa sunt și eu.. aceeași pentru toți, dar percepută diferit.. judecată diferit...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu