Spune-mi că..

Spune-mi.. fără cuvinte, fără lumină, fără sunet că.. în lipsa mea sufletul tău e pustiit.. Spune-mi.. că atunci când va ploua vom sta amândoi pe balcon şi vom bea lapte şi mă vei îmbrăţişa, iar eu mă voi ascunde în braţele tale..

Spune-mi.. că niciodată, nimeni nu mă va iubi aşa cum o faci tu.. spune-mi.. că Doar tu mă poţi înveli noaptea, doar tu poţi să-mi fredonezi fragmente din sufletul tău.. doar cu tine pot depăna amintiri şi.. doar cu tine mă pot certa, împăca, doar pe tine te pot ierta, doar cu tine pot împărţi prajiturile, visele.. sufletul.. doar cu tine mă pot uita la filme siropoase la care să plângem împreună, doar cu tine mă pot bate cu perne şi doar cu tine pot vorbi despre cărţi, doar cu tine pot merge la concerte. Spune-mi..

Spune-mi că.. doar tu trebuie să mă trezeşti cu un sărut în fiecare dimineaţă.. doar tu ai voie să îmi pregăteşti câteodată micul dejun.. doar cu tine pot avea parte de dimineţi târzii.. doar cu tine pot trece peste probleme.. peste neînţelesuri sau mărunţişuri.. doar ţie să îţi pot dărui sufletul şi trupul meu fără ezitări.. doar ţie să îţi spun acel " DA".. atât de important..

Ştii.. după aşa mult timp m-am hotărât şi voi lupta împreună cu tine.. pentru Noi.. sper doar să nu fie prea târziu..

Sfârşit.

Pur şi simplu aş vrea să îmi pese şi, ei bine, nu îmi pasă..

Cred că m-am împleticit cam mult în povestea asta şi aşa fără prea multă realitate. Simplu. Am crezut în tine, sau mai bine spus, mi-am dorit să cred în tine şi .. am crezut într-un vis.

Un sfat pentru cei ce sunt cam mult cu capul în nori.. aşa ca mine.. ViSeLe, dragii mei, nu prea se transformă în realitate, iar cand o fac, ori sunt coincidenţe, noroc.. ori cel ce îşi îndeplineşte visul are o ambiţie ce domină celelalte sentimente. Şi toate visele ce devin realitate datorită ambiţiei, niciodată nu vor aduce fericire.. atâta timp cât.. AMBIŢIA e mult mai importantă decât sufletul, oamenii dragi şi iubirea..

Cât despre poveşti.. ei bine, ştiu că în lumea mea există. Fiecare viaţă e o poveste şi fiecare poveste are mai multe poveşti. Poveştile sunt momente, iar noi suntem clipe.. poate că ăsta e motivul pentru care coexistăm în acelaşi minut.

Omorâm.. vise şi poveşti pentru a trăi într-un triunghi isoscel.. pentru a trăi în perfecţiune... păcat că.. trei laturi congruente nu înseamnă Perfecţiune.. cel puţin NU în lumea mea..

Perfecţiune e atunci când sufletul tău poate simţi.. atunci când eşti liber, atunci când iubeşti şi ai CE să iubeşti.

De fapt, nici nu ştiu de ce tot vă explic ce e chestia asta cu sufletul şi cu trăirile.. pentru că VOI, dragii mei nu ştiţi.. mnah.. sinceră să fiu, cred că se apropie ziua când o să mă opresc din revolta mea asupra lumii care e numai pentru ea şi cred că va fi cât de curând.. oricum.. CREDEŢI, SPERAŢI şi SIMŢIŢI..