Infern...

Știi.. ploaia cade ușor din gândul meu.. pierdut în infinitul ciudat al tăcerii.. confuzia încă îmi stăpânește ființa.. și cred că mereu mă va stăpâni...conștient.. am trecut de la vis la infern.. de la infern la moarte.. de la moarte la blestem.. și încă.. nu m-am regăsit printre.. cuvinte.. încețoșate..

Tu.. de fapt.. care TU ?!.. nu mai există niciun TU.. a mai rămas EUL.. ciudat de singur și.. pierdut.. și confuz..

Sufletul meu e.. amețit în fumul slab al țigării.. ce pufăie în scrumieră.. e amăgit de dragostea strâmbă.. ce mă sufocă.. și lovit de furtuni de.. gânduri.. cuvinte.. 

Prea multe cuvinte îmi sufocă existența.. cred că într-o zi.. le voi omorî..

Tristeţea... ne domină..

Ştii.. nici măcar eu nu ştiu..

Niciodată nu mi-am dorit să fii nefericit.. dar trebuie să îmi iau rămas bun de la tine, chiar dacă ştiu că.. te voi răni cu decizia mea..

Îmi pare rău, dar mi-ai părăsit de prea multe ori sufletul.. te-ai jucat.. NE-am jucat.. prea mult.. şi a devenit.. dureros.. şi chiar dacă am închis ochii.. tu nu ai plecat din .. disperarea mea.. aşa reală..

Capitolul nostru.. are prea multe pagini lipsă.. prea multe rupturii şi prea puţine peticeli.... povestea noastră e ca un sac găurit.. prin care se scurg.. amintiri.. îndoieli.. sentimente.. iar eu.. nu pot să cos.. sacul ăsta de una singură.. aşa că.. îl voi închide.. cu gândul că..  a fost o joacă..

Ştii.. în aparenţă, sunt altă personă..  mai cerebrală.. mai cumpătată.. mai rece.. dar în esenţă.. îmi pasă.. şi trăiesc şi savurez.. 500%.. ce se întâmplă în sufletul meu..

Ştiu că.. poate NU-I BINE.. dar oare poate fi mai rău de atât.. ?!.. nu ştiu.. dar merg la risc.. până la urma urmei, am trăit mereu la extreme..

Impurităţi..

Când a fost ultima oară când te-ai gândit că eşti un om fericit..?..când te-ai plimbat ultima oară prin parc.. de unul singur atunci când fulgii ţi se lipeau de gene..?.. când a fost ultima oară când.. te-ai îndrăgostit de o carte şi nu ai lăsat-o din mână până nu ai terminat-o.. chiar dacă.. trebuia să îţi faci ordine în dulap.. când a fost ultima oară când ai mers la un concert şi ai savurat cu adevărat muzica..?.. când a fost ultima dată când ai desenat pe o foaie de hârtie.. o floare..?.. când a fost ultima oară când ai crezut cu adevărat în Moş Crăciun.. ?.. când a fost ultima oară când ai simţit că eşti cu adevărat îndrăgostit..?..când te-ai uitat ultima oară la un film şi ai plâns.. ?.. când ai cules ultima oară o floare..?.. când a fost ultima dată când te-ai simţit important, vital pentru cineva..?.. Când a fost ultima oară când AI IUBIT cu toată suflarea ta..?..

Ţi-ai da vreodată sufletul în schimbul.. fericirii..?.. ai renunţa vreodată la tot pentru.. iubire..?.. ţi-ai sacrifica vreodată viaţa pentru ca cel pe care îl iubeşti să fie fericit..?..

Spunem mereu că suntem obosiţi, stresaţi şi că vrem să ne mai gândim şi la noi.. dar când a fost ultima dată când ne-am gândit la cel de lângă noi cu.. SUFLETUL...?..

Poate că.. dacă am şti să răspundem la toate întrebările de mai sus.. am cunoaşte... SECRETUL VIEŢII ...

Fără prea multe cuvinte..

Fără prea multe cuvinte.. iubeşte... fără limite.. fără gânduri de după nori.. şi.. fără emoţii de după cortină.. fii Tu însuţi şi.. iubeşte aşa cum îţi dictează sufletul.. cum îţi spun fiorii.. cum îţi şopteşte vântul şi.. frunzele..

Fără prea multe cuvinte.. crede.. în visele tale.. de pe alte tărâmuri.. crede în apusurile dulci ale amintirilor.. crede în scântei şi în lacrimi.. şi mai crede în.. poveşti...

Fără prea multe cuvinte.. nu întreba nimic.. .. doar mergi într-o seară.. printre copaci.. şi imprimăţi în suflet aerul rupt din puritate.. aşează-te pe un buştean.. şi nu te gândi la nimic.. doar ascultăţi inima..

Fără prea multe cuvinte.. simte-mi sufletul rupt din poveşti.. simte fiecare clipit.. fiecare oftat.. fiecare pas.. şi fiecare gând ce te are pe tine ca protagonist..

Fără prea multe cuvinte.. priveşte-mă.. dincolo de zorii de zi.. atinge-mă.. cu degetele sufletului tău şi.. şterge.. virgula de lângă.. infinităţile mele..