luni

Încui eu ușa.!

Am venit în vizită. Nu mi-am mai vizitat sufletul de vreo două luni și nu mă mai simt ca acasă când aud „Cred, Sper și Simt..”

Știi.. e tare dureros să nu mai ai un loc care să fie numai al tău. Căutăm mereu alinare în brațele altcuiva, când, de fapt, alinarea o poți găsi doar în tine și în forțele tale proprii. Probabil ăsta e motivul pentru care aici nu mai e acasă pentru mine. Am învățat să îmi găsesc puterea dincolo de cuvinte, iar asta nu e o calitate neapărat.

Astăzi, când mă uit în oglindă regăsesc pe chipul meu urmele lăsate de voi toți și.. până și cicatricile rănilor adânci și dureroase sunt frumoase.

Și știi de ce..?!

Pentru că eu știu să îmi descopăr neputințele și părțile frumoase din mine având aceeași atitudine. 



E ultima dată când voi scrie aici pentru că nu mai am nimic în comun cu Lorena cea de acum ceva timp și.. nu vreau să îi deranjez zbuciumul care o ținea în viață.

.. am trecut doar în vizită..

Nu îți fă griji. Încui eu ușa.!

duminică

Viață și acordeoane.

În ultima perioadă mi-am făcut prea puțin timp pentru mine și, de aceea, am scris așa rar..

Viața mi s-a schimbat aproximativ întru totul. Am alte idealuri, alt mod a a percepe lucrurile, alt mod de a vorbi oamenilor. Mi-am dorit să mă schimb pentru a nu îmi mai provoca mie însămi răni. Și, deși în ultima perioadă am rănit mulți oameni în ideea de a nu mă mai chinui, zbuciumul e tot acolo, așa cum trebuie să fie.

Da, sunt un om dificil. Mi se spune asta din ce în ce mai des și sunt convinsă că așa e. Ceea ce nimeni nu înțelege este că eu nu mă străduiesc să fiu într-un anumit mod. Pur și simplu sunt și nu îmi doresc să schimb absolut nimic din tot ceea ce mă definește.

Sunt ceea ce am construit, ceea ce am trăit, ceea ce am dăruit oamenilor. Nu poate nimeni să schimbe aceste lucruri. Nici măcar eu. 




.. și pentru cei care cred că sunt tristă.. NU, nu sunt tristă! Sunt doar sătulă de aceeași oameni de la care nu am ce să învăț, sunt obosită să zâmbesc oamenilor care nu merită nici măcar să mă uit în ochii lor, sunt mult prea nerăbdătoare să plec din tot ceea ce înseamnă „ACUM”..