Simplu.

Ştii..îmi e dor de simplitate.. îmi e dor să scriu cu lumină în jurnalul lumii mele interzise.. 

Am înţeles din ultima perioadă a vieţii mele că nu pot trăi fără zbucium, nu pot trăi fără tremurul meu lăuntric.. nu pot trăi fără speranţa că mâine.. voi Simţi din nou, voi Crede din nou.. voi Spera din nou.. 

E simplu. Am nevoie de zbucium şi de linişte în acelaşi timp... am nevoie de curcubee şi de întuneric .. am nevoie de fluturi şi de păianjeni.. poate pentru că sunt compusă din cântec şi poezie, sau pentru simplul fapt că.. albastrul îmi curge prin vene..

Ştii.. nu am nevoie de multe pentru a fi fericită.. îmi ajunge o seară răcoroasă.. undeva departe de viaţa strâmbă a oraşului.. o seară în care să mă las sugrumată de milioanele de fluturi pe care i-ai trezit în mine.. o seară în care să mă las cercetată de privirea ta albastră-verzuie.. o seară în care ochii noştri să vorbească.. iar inima să asculte.. 

Şi chiar dacă.. distanţa e mare, şi chiar dacă e greu.. şi chiar dacă, poate voi suferi.. am să risc..

Post aniversar :)

Cred că una dintre calităţile mele este aceea că.. memorez numerele de telefon foarte repede şi că nu uit niciodată zilele aniversare.. şi, ei bine, peste 3 zile voi împlini un an de când tot cred, sper şi simt.. un an în care am luptat, am fost rănită, uneori indiferentă sau foarte veselă.. un an în care au trecut mulţi de " Tine " prin sufletul meu.. rănindu-mă.. un an în care mi-am făcut patru găuri într-o ureche şi am purtat multe brăţări pe mâna stângă.. un an în care am muncit mult.. şi am avut şi multe bucurii.. un an în care mi-am dedicat 90% din timpul meu Flautului...

Azi am conştientizat că scriu pentru a lăsa o urmă.. pentru a le spune copiilor mei că Eu, pe vremea mea, preferam să stau şi să scriu.. să citesc sau să studiez decât să pierd timpul pe străzi discutând acelaşi subiect de un milion de ori (cum îmi spune acum tatăl meu).. şi vreau să scriu aici până când va veni şi momentul acela.. în care le voi arăta copiilor mei ce mamă extraordinară au..:)).. mda.. 

Dacă vă întrebaţi cum mă simt după un an.. ei bine.. mă simt mai matură.. mai completă.. mai sigură pe mine.. visez în continuare şi cred că lumea e la picioarele mele.. cu iubirea e la fel.. o joacă. Ştiu că.. de cele mai multe ori sunt prima ce îşi strânge jucăriile şi pleacă fiind dezamăgită de partenerul de "joacă".. dar sper că în timp... mă voi educa din punctul ăsta de vedere.. sunt acelaşi om independent, dar care are o reală nevoie de  echilibru.. sunt o dezorientată din toate punctele de vedere datorită meseriei, bănuiesc.. sunt acelaşi om care vorbeşte mult şi care caută " Idealuri ".. care caută în oameni.. bunătate şi iubire.. sunt aceeaşi.. poate cu câteva bucăţi de suflet lipsă.. cu câţiva prieteni lipsă.. cu câţiva oameni dragi lipsă..

Pentru voi.. cei  care m-aţi pierdut.. sunt aceeaşi.. doar că am învăţat de la voi că trebuie să fiu mai egoistă, mai rece, mai acidă.. şi aşa am şi făcut.. fiecare a gustat mai devreme sau mai târziu asta pe pielea lui .... roata se mai şi întoarce.. 

Pentru voi.. cei ce încă mă aveţi, mă aveţi pentru că mă meritaţi, pentru că nu sunteţi nici egoişti, nici complicaţi, nici sofisticaţi şi nici nepăsători.. sunteţi oameni de suflet pentru care întotdeauna voi avea un zâmbet şi jumatate de oră să bem o cafea.

M-am grăbit în a sărbători un pic mai repede pentru că peste 3 zile voi fi undeva la 700 de km de casă şi.. nu se putea ca să nu amintesc măcar că pe 5 August 2011.. se împlineşte un an de când vă dăruiesc fragmente din sufletul meu.. aşa că vă mulţumesc tuturor pentru că am avut trei articole ale săptămânii, pentru că aţi promovat postările mele, pentru că mi-aţi citit cuvintele şi pentru fiecare impresie sau sfat pe care mi l-aţi oferit. Mulţumeesc muult >:D < !!!