Imi place sa ascult si sa simt.. ca nimeni altcineva...

Stii.... imi place sa visez... si imi place sa tac...si sa vorbesc in acelasi timp...sa ascult si sa simt....ca nimeni altcineva....imi place sa fiu diferita.. sa pot crede.. in ceva ce nu exista si nu va exista niciodata.. imi place sa simt.. imi place sa ma las ghidata de impulsuri.. chiar daca simt ca voi suferi.. imi place sa pot clipi alene ore intregi gandindu-ma la .. nimic?.. e si asta un razpuns:))... imi place sa ma simt protejata... iubita..( cred )... apreciata si .. speciala.. imi place sa pot descoperi sentimente in ochii oamenilor.. imi place sa pot simti vibratia din corpul tau.. imi place sa scriu cu ganduri..sentimente.. uneori nevoi... si inconstienta intr-un jurnal numit.." SUFLET''.. imi place sa imi ascult sufletul.. de fiecare data.. indiferent de decizia pe care o iau.. fara sa iau prea mult in considerare mintea...asta nu e bine.. voi sa nu faceti ca mine... imi place ca ma pot gandi la lucruri ce nu au fost patrunse.. ce nu au fost atinse de sufletul si gandul nimanui.. imi place sa cred ca sunt altfel si ca pot schimba ceva.. in sufletul oamenilor.. imi place sa cred ca arta e mai presus de orice stiinta.. prin arta omul se schimba.. se cizeleaza.. isi slefuieste sufletul.. nu numai mintea.. imi place sa cred ca iubirea exista.. desi nu sunt prea sigura de existenta ei.. totusi imi place sa ma mint... imi place sa traiesc.. uneori.. mai mult in minte decat in realitate.. si asta ma protejeaza.. intr-o anumita masura.. imi place sa deschid in fiecare seara acel jurnal si sa scriu in el.. sa rasfoiesc paginile ingalbenite.. sau sa rup pagini.. desi.. niciodata nu am reusit sa o fac.. totusi incercarea de a le rupe.. a durut...

Scrisoare catre Mos Nicolae

Draga Mosule,

Au trecut cativa ani de cand nu ti-am scris scrisori, dar stii bine ca m-am gandit la tine in fiecare an si am asteptat cu emotie in suflet sa vii pe 6 Decembrie in casa mea.
Anul acesta am decis sa iti scriu.. pentru ca inca sunt copil..pentru ca inca ma joc..pentru ca inca cred in povesti cu zane si in printi calare pe cai albi ce vin sa salveze taramurile cu vise si sperante tesute din prea multa copilarie in inima mea.
Mosule, as vrea sa pun in sufletul fiecarui om un strop de pasiune..unul de dragoste si trei de bunatate. As vrea sa pot schimba lumea..sa o pot face sa creada, sa simta si sa spere.. sa o pot impulsiona sa isi asculte sufletul.. intaintea mintii.. As vrea sa fiu un om mai bun, un OM care sa fie ghidat in viata de armonie, implicare si dragoste.
Mosule, as vrea sa fiu nemuritoare...as mai vrea sa nu mai fiu asa sensibila, sa pot trece mai usor peste lucruri ce dor.. as vrea sa culeg intr-o zi de iarna.. treisprezece fulgi de nea si sa impletesc din ei o pereche de aripi pe care sa i le dau sufletului meu..iar de fiecare data cand el are nevoie sa zboare departe de indiferenta si nepasare... sa o faca. As vrea, Mosule, sa cunosc pentru o clipa.. inceputul iubirii.. si teama.. sa simt ca "acel cufar" pe care il cunosti si tu este din nou plin de sentimente nevinovate si fragile.
Mosule, mi-as dori sa ma duci cu tine intr-o seara la marginea si inceputul copilariei, sa pot simti in fiecare particica a trupului meu emotia, bucuria si IMATURITATEA copilului din mine, sa pot vedea in ochii copiilor amalgamul de sentimente din sufletul lor atunci cand constientizeaza prezenta ta divina.
Mosule, nu mai vreau sa fiu mare, da-mi pentru o zi mintea, sufletul si trupul de atunci... si nu lasa niciodata timpul sa inece in secunde... inocenta mea de copil.
Stiu ca.. nu imi vei putea aduce ceea ce ti-am cerut eu, dar te-as ruga sa-mi pui in ghete increderea ca voi reusi sa fac ceea ce imi propun, un pic de sanatate si daca mai ramane ceva dulce in sacul tau si pentru mine.. vei face inca un copil sa zambeasca :).

Iti multumesc, Mosule, pentru ca mi-ai citit scrisoare si pentru ca ai grija de mine de oriunde ai fi.

                                                                                     Cu multa afectiune,

                                                                                             Lorena

In disperarea existentei nevoilor sufletesti.. eu zambesc :)

Mda.. din nou stau in pat si ascult Vama Veche..mananc o eugenie din alea de pe vremea parintilor mei.. si scriu pe o bucata de hartie ce cred, sper si simt.  Am inceput din nou sa citesc carti ce imi schimba viata.. sau cel putin ma fac sa-mi pun intrebari... si am aflat ca eu nu stiu cine sunt... daca eu nu stiu cine sunt, ce simt, ce sperante sau dorinte am.. cum iti pot cere tie..sau tie.. sau tie sa stii cine esti.. sau sa stii ce vrei si ce simti. Ma simt neputincioasa in fata tuturor, ma simt slabita si fara  putere, fara acea dorinta de a trai si lupta... pentru ce sau pentru cine sa lupt?.. pentru mine?.. cum pot lupta pentru o persoana pe care nu o cunosc..?!..Vreau sa stiu cine sunt..vreau sa stiu ce cred si sper.. dar cel mai important vreau sa stiu ce simt..daca mai simt ceva..stii... puzzlelul a fost dezasamblat.. inainte de a fi facut..piesele s-au amestecat din nou..sentimentele s-au omorat intre ele... iar in disperarea nevoilor sufletesti.. eu zambesc..si am un zambet asa fals incat nici macar nu pot sa incerc sa il cred... fericirea a fost omorata de pasiune...pasiunea a fost omorata de dor... iar dorul de tristete..tristetea de indiferenta..si uite asa cufarul acela cu prea multe sentimente de trait, savurat si consumat intr-o singura viata..a ramas gol. Nu mai exista nimic in afara de ... nevoia de a iubi si de a fi iubit...dar sentimentul de " NEVOIE" nu e suficient pentru a ma simti .. completa. Acum.. durerea va disparea...eu am sa plec..iar cand vei spune "te rog, ramai inca o clipa .. macar..".. eu ma voi inalta spre cer.. iar cand ploaia se va rupe din inima mea.. vei intelege ca e prea tarziu . . . .

O piesa de puzzle.. intr-un cufar imens..

Stii.. cred ca sufletul  meu e un joc de puzzle.. format din milioane de piese... milioanele de piese.. se impart si ele in mii de fragmente ale sufletului meu. De multe ori m-am intrebat cine construieste si cine destrama acest puzzle. Fiecare om isi doreste sa isi gaseasca " sufletul pereche " care sa stie sa aseze piesele puzzlelului astfel incat sa fie construita acea parte din suflet ce poarta numele de IUBIRE. Stii.. atunci cand nu mai stii ordinea pieselor...sau cand nu stii de unde sa incepi sau cum sa incepi.. te simti confuz si oricat de mult te straduiesti sa gasesti ordinea.. cu atat confuzia devine mai mare. Atunci cand crezi ca cineva a asezat in ordine piesele.. si de fapt nu a facut-o..te simti bine pe moment, dar sufletul tau va fi destramat.. mai devreme sau mai tarziu. Atunci cand.. "sufletul tau pereche" ti-a aranjat in ordine piesele pana la un moment dat.. si are un moment de ezitare in a pune urmatoarele piese... asteapta... nu dramatiza prea tare si oricare ar fi decizia voastra.. mergi inainte. Atunci cand "sufletul tau  pereche" ezita sa puna ultima piesa.. crede si spera ca o va face.

Pana cand puzzlelul va fi facut complet.. va suferi multe modificari si vor si "multe suflete pereche" ce vor incerca sa il descifreze... Nu trai cu impresia ca primul ce incearca sa aranjeze piesele de puzzle.. il va face asa cum trebuie.. si atunci cand el va gresi.. sufletul tau va fi ranit. Mi-as dori ca eu sa fiu cea care sa faca acest puzzle din sufletul meu.. dar nu pot.. nu pot sa deschid cutia cu milioane de piese..si sa le asez.. poate totusi, va veni cineva, candva si va reusi sa deschida cufarul din sufletul meu ce are prea multe vise, sperante, inconstienta.. sentimente si rani.. confuzie si dragoste.. pentru a fi savurate si traite toate intr-o singura viata... iar daca acel cineva va reusi sa imi aseze in ordine toate aceste sentimente... ii voi darui si dedica acel cufar cu piese de puzzle din sufletul meu, pe care a fost gravat cu lacrimi, dragoste si speranta . . . iubeste-ma numai o clipa . . . .

Lacrimi de zambete..:)

Un gand, o floare si ... un zambet. Un strop de curcubeu, o lingurita de amor in dulcele ruginiu al toamnei si ... o privire furata pe sub gene. Cateva firmituri de suflet, doua sau trei lacrimi si ... numele tau scris cu litere de lumina. Cateva idei nastrusnice, un pic de nebunie si ... un cer senin cu mii de vise sclipind. O mare de lumina, un cantec fredonat de frunze si ... o lacrima de frumusete. O carte uitata pe masa, cateva amintiri lasate in coltul sufletului si ... o tigara fumata in incercarea de a uita, de a nu mai simti, de a spune "adio", dar acolo, undeva in adancul, adancul sufletului sa fie gravat "ramai". Un cuvant in plus, o sacosa de regrete si ... disperarea din final. O atingere, o speranta si ... cateva silabe rostite codificat. O promisiune, un vis si ... o farama de pasiune infinita. O intrebare, un moment de panica si ... un final fericit. O amintire, o revedere si ... multa confuzie. Un vers scris pe un bilet, o insomnie si ... dorinta de a nu mai fi. O greseala, multa inconstienta si ... prea putina iubire. Trei linguri de imaginatie, cateva rasete colorate si ... un sarut nascut din dorinta, dragoste si inconstienta nonvoita. Un jurnal scris candva din prea multa frustrare, cateva lacrimi de iubire si ... dorinta de a fi iubit. Nisipul cald, aerul sarat si ... apa rece. O patura, o stea si ... multa, prea multa dragoste. Un ceas, o lacrima si ... o lumanare....

Stii.. am ajuns la concluzia ca Iadul si Raiul sunt pe pamant... acum cred ca iubirea nu exista.. iar daca exista eu nu o pot intelege.. explora si consuma... simt ca orice lucru nesemnificativ pentru viata mea... ma raneste.... stii... exista rautate.. indiferenta.. neimplicare...posesivitate si gelozie... minciuna si cuvinte ce nu isi au locul... exista sentimente de teama si inconstienta.. sentimente ce dor si trezesc amintiri placute.. ce ranesc.. exista confuzie si nevoie de ceva.. nu stiu ce e acel ceva... exista monotonie si neincredere.. mediocritate si rea vointa... si eu m-am saturat sa traiesc printre ele... m-am saturat sa " nu stiu "...m-am saturat sa cred. sa simt si sa sper la o lume mai buna.. care nu va fi niciodata... m-am saturat sa descopar in fiecare zi suferinta, boala, depresie.. confuzie, teama si panica..stii... am nevoie de liniste sufleteasca.. m-am saturat ca sufletul meu sa fie zbuciumat... am nevoie de acel zambet inocent de copil.. am nevoie sa stiu ca maine viata mea va fi mai buna.. am nevoie sa am in ce sa cred.. in ce sa simt si sper... am nevoie de ajutor..compasiune..chiar daca nu imi place uneori sa o primesc.. am nevoie de ea... am nevoie de o imbratisare si de cineva care sa imi spuna ca voi trece si peste asta... am nevoie de caldura sufleteasca si prietenie... am nevoie de atat de mult si.. totusi atat de putin... am nevoie de putere si rabdare... pentru a trece peste... stii... oamenii intotdeauna  vor sa para ceea ce nu sunt... iar eu, desi par puternica... nu sunt asa... te rog nu ma rani.. pentru ca nu merit asta, iar tu stii...

Cat as vrea sa zbor..?

Cat as vrea sa zbor..? As vrea ca din sira spinarii sa imi creasca o pereche de aripi de diamant... impletite cu dor si dragoste... din lacrimi, zambete si curcubee... iar intr-o seara de toamna tarzie... sa pot sa imi iau zborul si sa ajung la granita dintre tine si mine... la mijlocul infinitului.. vreau sa zbor si sa ajung la iubirea infinita si nemuritoare... sa zbor si sa ating albastrul cerului... sa ating soarele inghitit de mare .. si nisipul ud... sa ating nemurirea.. cat as vrea sa zbor..?.. as vrea sa zbor pana cand voi simti ca sufletul meu si-a gasit linistea... as vrea sa zbor pana cand lumina ma va dobori... as vrea sa zbor pana cand intre tine si mine nu va mai exista nicio granita.. ruptura.. confuzie... as vrea sa zbor pana cand albastrul.. rosul si galbenul mi se vor imprima in aripi... as vrea sa zbor pana cand il voi gasi pe Dumnezeu... pana voi gasi viata vesnica.. pana cand soarele si luna vor fi un singur trup si un singur suflet... pana cand voi cunoste viata si moartea in acelasi timp... as vrea sa zbor pana cand voi descoperi de ce existi TU... de ce exista lumina si intuneric... viata si moarte... de ce exista suflet si trup...si de ce ele fac parte din oameni... de ce pot fi trista si fericita..de ce te iubesc?... Spune-mi .. cat trebuie sa zbor pentru a gasi si nemurirea... si viata.. dragostea si raspunsurile la intrebarile mele..