Toate cele bune sa tabarasca peste tine..;))

Am revenit..sunt din nou EU.. acel copil ciudat care vorbeste mult..acel copil ce zambeste si se bucura de lucrurile marunte..obisnuite, dar totusi speciale... sunt din nou EU... sunt din nou acel adolescent plin de vise, sperante, inconstienta cum spune mama si multa, multa munca. Toate aceste lucruri i se datoreaza unei singure persoane careia tin sa-i multumesc... unei persoane careia am inceput sa ii cunosc sufletul.. o persoana deosebita de care m-am atasat foarte repede si usor...in putin timp...o persoana cu care as putea vorbi trei zile si trei nopti fara pauze de masa. Vreau sa ii multumesc unei persoane ce imi acorda un loc special in sufletul ei.. tin sa ii multumesc unui OM.. ce intotdeauna stie sa ma faca sa zambesc indiferent cat de obosita si trista as fi.. iti multumesc Razvan pentru ca iti pierzi atat timp cu mine, pentru locul pe care mi l-am castigat in sufletul tau.. iti multumesc pentru ca esti un om minunat si ma simt onorata pentru ca am avut sansa sa te cunosc.. iti multumesc pentru prietenie, afectiune si atentie...

P.s. Am promis ca voi scrie pentru tine si sper ca am reusit prin cuvintele mele putine si neinsemnate sa iti mangai sufletul. Multumesc Razvanish >:d <

27 Octombrie..

Astazi.. voi scrie dupa lipsa mea de cateva zile... astazi este o zi foarte importanta pentru mine.. 27 Octombrie.. pentru mine reprezinta o zi in care m-am maturizat brusc si dureros... 27 Octombrie reprezinta pentru mine acel semn trimis de catre Dumnezeu ca " nu suntem nemuritori "... 27 Octombrie reprezinta ziua in care unul dintre putinii oameni ce au putut sa-mi atinga sufletul... si-a ridicat privirile catre cer si a simtit infinitatea.. divinitatea si lumina... astazi se implinesc doi ani.. de cand bunicul meu e nemuritor... stii.. vreau sa ii transmit prin aceste randuri.. ultimele lucruri pe care nu am fost in stare sa i le spun la momentul potrivit.. vreau sa imi cer iertare pentru zambetele false ce ascundeau lacrimi si durere.. zambete pe care imi doream sa le creada si sa il incurajeze.. cand era pe patul de moarte...imi cer iertare pentru faptul ca nu mergeam mai des la el... e trist ca apreciezi un lucru de abia atunci cand nu il mai ai... ii multumesc  pentru ca mi-a insuflat dragostea pentru muzica... ii multumesc pentru ca intotdeauna stia sa faca din nimic o gluma.. ii multumesc pentru ca era mereu vesel si pentru ca el credea ca va fi nemuritor... ii multumesc pentru poezia pe care mi-a spus-o.. si pe care o voi tine minte toata viata...o poezie pe care o stim doar noi doi.. ii multumesc pentru ca m-a invatat sa fac mujdei de usturoi... ii multumesc pentru ca m-a invatat ca muzica se simte.. se traieste.. mi-a spus ca muzica este cea mai nobila meserie de pe pamant... si vreau sa ii spun.. ca imi voi tine promisiunea facuta pe 27 Octombrie 2008... si voi face muzica.. indiferent de cat de mult voi munci si cat de greu imi va fi... si imi este.. nu voi renunta... asa cum si el a cantat pana in ultima clipa... Iti doresc sa fii fericit oriunde ai fi... si stiu ca esti.. simt asta.. iti doresc sa te scalzi in lumina si sa ma veghezi acolo.. undeva de sus...

P.s. Astazi trebuia sa scriu pentru si despre o alta persoana importanta din viata mea.. dar imi doream sa scriu aceste cuvinte pentru cel ce a facut si face parte din sufletul si sangele meu...

Un pic mai bine...

Da.. in seara asta pot spune ca ma simt mai bine...  poate pentru ca iesit un pic din rutina zilnica.. si am vazut ca daca vrei sa fii fericit.. poti fi si intr-o lume nefericita... daca vrei sa mergi mai departe nu conteaza cat de inalti sunt muntii.. daca vrei sa iubesti sincer, adevarat si cu toata fiinta ta.. poti iubi... daca vrei sa ierti.. vei ierta indiferent cate rani ai in suflet.. daca vrei un viitor.. il poti avea chiar daca traiesti in Romania sau in oricare alta tara.. stii.. eu acum imi doresc sa zambesc.. si chiar in acest moment am un zambet sincer pe buze.. vreau sa merg mai departe cu muzica.. chiar daca stiu ca e un vis..pe care nici luna nu il poate zari... vreau sa iubesc sincer, adevarat si cu toata fiinta mea..chiar daca poate voi suferi... nu imi pasa...vreau sa iert.. poate am sa iert ca sa pot uita mai usor.. lucruri ce ma dor.. am sa iert pentru simplul fapt ca in sufletul meu nu a existat si nici nu va exista ranchiuna, ura... si vreau sa am un viitor.. si stiu ca il voi avea.. aici sau departe de casa... am sa fac ce imi place cel mai mult pe lumea asta.. sa cant.. despre durere si veselie... oameni si timp... despre dragoste si lacrimi...

Luna..pentru cateva clipe..

As vrea sa fiu si eu luna pentru o zi... sa pot renaste de fiecare daca atunci cand soarele moare... sa pot triumfa peste cer, pamant.... univers. As vrea sa fiu inconjurata de stele... si totusi singura... as vrea sa fiu luminata si totusi sa nu ma disting in intuneric.... as vrea sa privesc si sa nu fiu privita... intotdeauna mi-am dorit sa fiu pentru o zi luna pentru ca... este regina noptii.. noaptea... visele fiecaruia stralucesc pe bolta infinitului.. langa luna... noaptea fiecare vis e o realitate.. noaptea inseamna intuneric.. iar intunericul inseamna intelepciune... as vrea ca pentru o zi... sa  ocrotesc visele ce stralucesc in intelepciune.. sa observ oamenii.. cu defecte si calitati... cu nevoi si dorinte..cu temeri si sentimente... sa fiu eu luna pentru o zi.. sa fiu singura.. si totusi incalzita si luminata de soare... sa fiu mica.. si totusi uriasa.. sa pot calatori printre vise.. si totusi EU sa nu am niciun vis.. sa fiu mangaiata si inconjurata de intelepciune.. si eu totusi sa nu o pot percepe...sa traiesc in intuneric.. dar totusi sa ma scald in lumina...iar craterele din sufletul meu.. sa nu ma faca sa sufar...as vrea sa fiu luna pentru o zi.. sa pot mangaia privirile a sute de suflete ce ma privesc.. sa pot indeplini vise si sa traiesc printre ele.. sa fiu iubita si mangaiata de soare.. sa renasc de fiecare data cand soarele este ucis... sa ma scald in sangele dulce-amarui al lui.. sa fiu singura si impacata cu lumea... sa nu cunosc nici teama.. nici panica.. nici iubirea... sa traiesc intr-o lume doar a mea in care nimeni, niciodata sa nu intre.. un loc in care sufletul meu sa poata... fi liber...

Ploua..peste inima mea

Ploua... stii.. mie imi place foarte mult cand vad apa clipocind deasupra pamantului... imi place sa aud ecoul apei in vazduh.. iubesc ploaia... imi place sa stau afara.. si sa privesc.. sa aud si sa simt racoarea.. blandetea si divinitatea ploii... ador sa vad stropii din lumina.. din Dumnezeu dezmierdand frunzele.. prea putine si prea lipsite de viata... sa vad picaturile din infinit intrand in pamantul rece si gol... imi place sa privesc dantela ce imi cuprinde privirea..sufletul si fiecare particica a trupului meu.. fara valoare... imi place sa vad lumina ce coboara din inima lui Dumnezeu... sfasiind cerul..stelele.. suflete.. imi place sa aud strigatele cerului sfasiat de lumina... imi place sa aud norii vuind deasupra mea...imi place sa prind in palma lacrimile.. poate ale lui Dumnezeu.. poate ale norilor.. poate ale  lunii.. poate ale sufletelor.. poate ale  intreg universului... ploaia leaga viata spirituala de cea pamanteasca.. leaga cerul de pamant si... divinitatea de omenire...

Ce e viata..

In ultima vreme.. nu sunt chiar " EU ".. vorbesc putin si sunt destul de retrasa... nu stiu motivul.. poate vremea.. poate dezamagirile.. sau pur si simplu oboseala...zodiacul... sau o aliniere nu prea grozava a planetelor... de multe ori ma intreb.. de ce nu putem avea acea stare de bine mereu.. poate ca acea stare de euforie este de fapt Raiul.. de ce trebuie sa cunoastem si raul.. si binele,... frica si indiferenta.. de ce nu pot fi toti oamenii fericiti... sanatosi si cu un zambet pe buze..? Nu stiu... cred ca acum stiu sa raspund la intrebarea " ce e viata ? " pe care cineva mi-a pus-o pe blog... cred ca viata e o incercare.. o provocare.. o ultima sansa pe care Dumnezeu o da oamenilor.. pentru ca acestea sa poate ajunga langa el.. sau nu... viata e un amestec de durere, dragoste si dezamagire.. viata e simtire.. emotie.. nostalgie.. toate impletite cu pasiune si dor intr-o zi de octombrie tarzie.. cand nici soarele nu mai poate sa lumineze inimile oamenilor.. cand ceata e prea groasa strivind sub ea suflete.. o zi de toamna in care fiecare se va gandi la el insusi... o zi in care ploaia nu va mai putea spala pacate... iar intunericul se va napusti asupra pamantului.. sfarmand pietrele si oprind ploaia... inecand suflete... si sugrumand lumina...

Maine dimineata...

Maine dimineata cand ma voi trezi:

• voi zambi si ma voi gandi ca azi lumea va fi mai buna
• imi voi stege din minte toate lucrurile urate si voi incerca sa fiu un om mai bun
• ma voi gandi ca poate asta e ultima zi cand pot sa vad soarele in dulceata diminetii
• voi savura o cana de lapte in fata casei privind la porumbei
• ma voi bucura de racoarea diminetii si de lumina
• voi uita de timp si voi disfruta fiecare clipa ca fiind ultima
• voi privi frunzele ce vor cadea pe pamantul rece
• nu ma voi gandi la nimic..
• imi voi lasa pielea sa tremure in bataia vantului rece
• nu voi asculta oamenii... imi voi asculta doar sufletul
• voi incerca sa inteleg ce e viata
• ma voi lasa coplesita de sentimente
• voi fi EU

" Muzica porneste de la inima si se adreseaza inimilor "...

Am lipsit cateva zile.. in care m-am tot gandit despre ce sa scriu... si datorita faptului ca fac muzica si ca muzica educa sufletul.. astazi m-am gandit sa incerc sa traduc un citat al lui George Enescu.. o parte din sufletul unui geniu.. un suflet ce vibra la fiecare sunet pe care vioara lui o nastea din arcus...

Enescu spunea.." Muzica oglindeste toate misterioasele ondulaţii ale sufletului, fără putinţa de prefăcătorie..".. daca trec aceste cuvinte prin sufletul meu... simt cum un amalgam de sentimenete mi se infiripa in inima... cred ca Enescu vrea sa aminteasca faptul ca Muzica este creata doar pentru oameni ce au suflet.. muzica este un dar divin pe care nu multi il au... muzica este modul prin care ii multumim lui Dumnezeu... muzica este nascuta din dragoste... muzica este o parte din Dumnezeu ce nu multi o inteleg.. iar muzicienii transpun aceasta divinitate prin intermediul sufletului lor.. divinitatea ajungand mai apoi la oamenii ce nu au acest har de a traduce divinitatea lui Dumnezeu... muzica se naste din suflet... din lumina.. din culoare.. si nu in ultimul rand din dragoste. Nu exista lume fara muzica.. cum nu exista nici viata fara apa.. sau flori fara culoare... muzica este meseria pe care mi-am ales-o.. o meserie ce implica suflet..talent..emotii..si nu in ultimul rand.. multa, multa munca.

Fericire..

Vreau sa scriu ceva.. si sincera sa fiu nu stiu ce.. asa ca am sa-mi las degetele sufletului sa scrie .. cuvinte.. ce nu vor trece prin mintea mea.... vreau sa scriu despre fericire.. niciodata nu mi-am intrebat sufletul " ce este fericirea?"...cred ca fericirea este de mai multe feluri... te poti  bucura de un zambet primit.. pe strada de la o persoana pe care nu o cunosti... te poti bucura de o bomboana... sau de o raza de soare... fericirea poate dura o secunda.. sau o viata.. sau o clipa... niciodata nu stii cand te va parasi acel sentiment minunat de bine.. liniste si bunastare a fericirii... fericirea traieste acolo undeva.. in sufletul fiecaruia.. doar ca NOI suntem raspunzatori sa o gasim si sa traim prin ea si pentru ea. Fericirea... fericire e in raze de soare... fericire e in zambete de copii inocenti... fericire e in petalele florilor... fericire e in vant.. in frunze... in moarte... fericirea este si in inima ta.. si in a ta.. si in a ta... fericirea o poti atinge cu sufletul.. fericirea e singurul sentiment pe care toata lumea il are in piele... respiratie si suflet... fericire e in lumina.. in intuneric... fericire e in vise .. sperante si trairi.. Fericirea.. e singurul sentiment care nu raneste... singurul sentiment ce iti bucura sufletul fara sa ceara nimic in schimb...

Cautati fericirea in inima voastra/... iar daca o veti gasi nu o lasati sa plece...asa cum si eu la randul meu.. am cautat-o... am gasit-o si de atunci imi las sufletul mangaiat de "fericire"...

Fara timp..

Cum ar fi daca nu ar exista timp... poate ca ar exista "tinerete fara batranete si viata fara de moarte"... si totusi daca nu ar mai exista moarte... si toti oamenii ar trai vesnic... ar mai exista Dumnezeu daca nu ar mai exista notiunea timpului... ar mai exista trupuri... ar mai exista ranchiuna..ura si desconsiderare.. minciuna si egoism... dezamagire si tradare?... cred ca nu... cred si sper ca acea "lume fara timp",... este Raiul... un loc unde toti oamenii...pot trai departe de OAMENI... un loc unde fiecare poate sa creada.. sa simta si sa spere.. un loc in care teama si nepasarea nu pot intra... un loc special creat pentru fiecare... un loc pe care ratiunea si imaginatia omului..nu il pot atinge... imi place sa scriu despre nemurire pentru ca eu cred in ea... cred ca intr-o buna zi ma voi indeparta de muritori... si voi deveni nemuritoare.. cred ca intr-o buna zi imi voi indrepta privirea catre cer...  si voi urca alaturi de ingeri in lumea unde niciodata nu este frig.. foame sau ura... in lumea pe care Dumnezeu mi-o daruieste pentru totdeauna... astept ziua aceea cu frica in suflet.. frica unui nou inceput... un inceput pe care il incep SINGURA... eu.. fara trup... trupul il voi lasa amintire celor ce mi-au fost prieteni.. rude.. apropiati... le voi lasa o jumatate din MINE.. o jumatate pe care nu am sa o iau niciodata..si o voi lasa acolo... cand nu voi mai fi aici.. sa va amintiti de acea fiinta ce am fost... vesela si cu multe vorbe pe buze... libertina si mereu pe fuga... acel copil ciudat care scria ce credea....spera si simtea... acel copil caruia i se parea ca tot ce zboara se mananca.. acel copil care mereu se gandea la lucruri ce nu au fost atinse vreodata de mintea omului... sa va amintiti de acel copil care credea in Mos Craciun si intr-o lume de maine mai buna... sa va amintiti de acel copil care a iubit.. a ranit.. a mintit si a iertat... acel copil care a gresit si a platit... acel copil care a fost indragit si iertat... acel copil care a cantat.. a cantat..si a iubit muzica si tot ce insemna frumosul.. amintiti-va cu drag de ceea ce am fost EU... aprindeti-mi la capatai o lumanare.. iar eu ma voi ruga pentru voi...nu m-am gandit niciodata... dar jumatatea din mine as vrea sa se odihneasca.. la marginea unui parau.. intr-o padure.. un loc in care sa pot auzi fosnetul frunzelor sugrumate de vant... sa aud apa clipocindu-mi la ureche.. sa pot simti caldura si tremurul pamantului...un loc ferit de oameni.. un loc in care sa fiu singura... sa pot auzi din ceruri tacerea ce ma inconjoara pe jumatate... sa fiu doar EU... singura in fata universului... singura in fata luminii...

Spune-mi..

Spune-mi unde e fericirea..spune-mi de ce nu este noapte mereu... de ce nu ploua tot timpul...de ce cred in nemurire... spune-mi cand a fost ultima data cand te-ai gandit la mine... spune-mi cat de aproape sau cat de departe esti... spune-mi despre tacerile dintre ganduri... spune-mi cat de adanc poti sa cuprinzi cu privirea.. sufletul meu... spune-mi cum iti iei ramas bun... spune-mi cum imi spui "iarta-ma.."... spune-mi de ce tremuri ... spune-mi ce ai descoperit in ochii mei... spune-mi de ce insisti sa intri in sufletul meu fara sa imi ceri voie... spune-mi de ce trebuie sa te cred... spune-mi de ce nu pot sa iti spun " NU ".. spune-mi cum sa te fac fericit.. spune-mi cum sa te iubesc..respect..admir..spune-mi cum sa te tin de mana.. cum sa iti zambesc.. cum sa iti vorbesc... spune-mi.. spune-mi doar... te iubesc.. si voi cunoaste nemurirea.. si tacerea .. voi cunoaste si ziua si soarele.. doar spune-mi.. te iubesc...

P.s. Cuvintele insiruite au fost prea triste.. melancolice pentru starea mea de spirit de acum... dar sufletul asta mi-a dictat si promit ca data viitoare voi scrie despre ceva mai vesel.. sau cel putin voi incerca..:). Have a nice day:).

Stii ce as vrea?

Si stii ce as vrea?...as vrea sa pot sa descopar lumea fara sa sufar.. sa nu imi fie teama de moarte... sa pot auzi ceea ce spune Dumnezeu.. dincolo de nori... vreau sa pot alerga, iar vantul sa imi sufle in ceafa... as vrea sa te gasesc.. sa te gasesc pe TINE... sa gasesc un "tine" care sa creada, sa simta si sa spere... un tine pe care il "non-vreau".. cum mi-a spus cineva la un moment dat... un "tine" pe care nici macar nu stiu daca mi-l doresc... vreau sa nu mai fiu confuza.. si sa stiu exact ce inseamna alb si ce inseamna negru.. fara sa le amestec in suflet....as mai vrea un viitor... as vrea sa stiu ce se va intampla maine... as vrea sa stiu unde se opreste lumina...durerea...visele...as vrea sa pot deshide o poarta pe care sa scrie " Spre Rai..."... as vrea sa imi ating sufletul si sa ii soptesc cat de mult mi-am dorit clipa asta... as vrea sa vad lucrurile importante fara sa ma impiedic de detalii.. as vrea sa stiu ca am sa fiu iubita, ajutata..respectata... as vrea sa fiu mereu cum sunt acum... inconstienta..vorbareata...libertina si vesela... si as mai vrea un singur lucru.... as vrea sa fiu mereu un adolescent cu multe idei..vise si sperante toate impletite intr-o zi de toamna tarzie...

Happy :)))

Astazi am realizat ca sunt un om fericit.. sunt un om cu personalitate si cu mult chef de viata... sunt acea pata de culoare dntr-un desen alb-negru... sunt acel zambet fara interes si sincer... sunt un om fericit pentru ca sunt iubita.. apreciata si respectata... in fine mai mult sau mai putin dar sunt un om fericit. Stiu ca de obicei scriu ca si cum as fi un " om frustat" care nu se poate impaca cu lumea proasta din ziua de azi... sau care nu poate sa conceapa si sa accepte viata in adevaratul sens al cuvantului... dar nu e asa. Sunt un om plin de idei..bucurie... personalitate si gandire pozitiva..un om plin de copilarie si libertate... sunt fericita si cu multa energie.. si incerc prin starea mea buna de spirit sa va fur macar un zambet :). Trebuie sa recunosc ca vroiam sa imi sterg blogul.. si nu stiu de ce.. dar am o vaga senzatie ca m-am rezgandit... dar nu sunt foarte sigura... oricum ar fi... astazi sunt happy:)):))).

Am revenit:))

Stiu ca am scris acum cateva momente ca imi iau concediu din viata de blogger... dar tocmai mi-a venit o idee:))... astazi dimineata.. savuram in fata casei o cana cu lapte... privind cum soarele isi face aparitia in rosiaticul infinit patrunzand in cer... acoperind stelele si luminandu-ma ....iar un stol de porumbei faceau cercuri prin fata casei mele... am ramas nemiscata urmarind fiecare bataie a aripilor lor... fiecare miscare cu care taiau cerul... fiecare vuiet nascut din aripile lor.... vedeam cum coboara si se ridica intr-o sincronizare perfecta... urmaream cum desenau pe bolta infinitului linii abstracte incercand sa imi transmita un mesaj indescifrabil... ascultam fiecare geamat al vantului care se strecura printre penele lor sticlii... observam iubirea ce si-o poarta... respectul si legatura ce ii unea...nu pot explica ceea ce am vazut... am vazut bunatate, adevar, intelegere.. dragoste... nu stiu daca toate astea fac parte din instinct... dar am realizat ca de multe ori animalele au mai mult suflet decat unii oameni... am realizat ca intre animale exista ajutor... rabdare, constiinta chiar... naturalete si divinitate... iar intre oameni nu.. am realizat ca exista multa LUME....multa lume si OAMENI ... foarte putini.

Nu dau niciun titlu:)

Astazi am avut o zi plina.... ceea ce conteaza este ca DA vreau sa fac muzica. Am cantat astazi in fata unui public care savura, se bucura si admira muzica.... plangea si radea... aplauda si simtea ceea ce, eu cel putin, vroiam sa transmit. Am inteles astazi ca nu toti oamenii sunt la fel... am inteles ca asta imi doresc sa fac o viata ... sa cant.. sa vad oameni plangand de emotie.. pentru ca prin muzica i-am atins sufletul... sa vad oameni aplaudand si strigand in cor " Bis"... sa vad oameni carora le pasa. Mda... sunt fericita si foarte extenuata pentru ca a inceput scoala si toata lumea trage de mine... dar promit ca voi reveni cu o postare imediat ce o sa-mi vina vreo idee..si am sa am timp... pana atunci imi iau o pauza de cateva zile... concediu daca pot sa spun asa din viata de blogger...

Sunt nervoasa..:))

Astazi... am avut o zi foarte naspa... obositoare si din care nu am invatat nimic in afara faptului ca exista prea multa nesimtire, prostie si mitocanie. Am fost si eu, vezi Doamne, la un specatcol " Lostrita" in are au jucat niste actori amatori (ca sa nu zic de doi bani...) din Galati... iar eu sincera sa fiu nu prea am inteles mare lucru din piesa respectiva... ceea ce m-a uimit oarecum a fost ca publicul format din elevi de la mai multe licee... au inceput sa injure actorul principal... iar acesta la randului lui le raspundea elevilor.. :)) amuzant si foarte frustant pentru mine... avioanele nu incetau sa zboare prin lumina reflectoarelor... ca niste barcute pe malul unui ape ...:) ce dragut. Toata lumea vorbea... iar la un moment dat actorul a inceput sa se dea la o eleva de la liceu cu mine... nu stiu sincera sa fiu daca asa era piesa... sau nu.... elevii continuau sa manance, vorbeasca, rada... pana cand unul dintre colegii nostri de la alt liceu....si-a exprimat dezacordul folosind replica " Incetati odata si faceti liniste" sau ceva asemanator...dupa care tovarasii acestui exemplar au inceput si mai tare...mda... distractie.... spectacolul asta m-a facut sa inteleg ca asta este meseria pe care eu vreau sa mi-o aleg... sa cant toata viata in fata unor oameni dezinteresati, prosti si inculti...NU, nu asta imi doresc.... poate ca voi alege altceva... am destul timp pentru asta...

P.S. Stiu ca nu am scris metaforic si bla bla cum scriu de obicei... dar asta am simtit sa scriu acum si imi pare rau daca nu v-a placut... promit ca data viitoare voi fi mai draguta in ale scrisului...:D

Pentru tine

Stii... vreau sa iti multumesc pentru ca, desi te cunosc reletiv de putin timp, ai reusit sa te strecori fara ca eu sa-mi dau seama intr-o camaruta a sufletului meu pe care " Prietenie", ti-ai gasit acolo un loc, te-ai asezat si imi faci sufletul din acel moment fericit. Iti multumesc pentru ca ma asculti si nu te plictisesti de vorbaria mea multa, iti multumesc pentru ca imi temperezi nebunia, iti multumesc pentru ca m-ai introdus in lumea, viata si sufletul tau, iti multumesc pentru ca imi dai acel sentiment de speranta... pentru ca imi dai curajul sa lupt pentru mine... multumesc pentru ca imi zambesti, prin zambet dandu-mi un imblod de a merge inainte. Multumesc pentru ca iti pierzi asa mult timp cu mine... multumesc pentru ca ai un suflet extraordinar pe care m-ai lasat sa il descopar... multumesc pentru fiecare zambet, pentru fiecare incurajare... si pentru simplul fapt ca existi. Iti multumesc, draga mea prietena, pentru orele in sir vorbite, pentru rasete, pentru prietenie si nu in ultimul rand pentru tot ceea ce insemni TU, un om adevarat, un om sincer pe care te poti baza oricand, un om cu o gandire si energie... ce rar intalnesti.

P.S. Andradish, asa cum imi place mie sa iti spun, iti multumesc pentru tot si DA, aeste cuvinte in sunt dedicate, din suflet pentru suflet.