Te rog primeşte-mi cuvintele..

Vreau să cunosc lumea de dincolo de.. rădăcini.. lumea de dincolo de culori.. viaţa de după sfârşitul ultimei virgule.. vreau să simt.. vântul de după gânduri înceţoşate.. vreau să ştiu.. ultima suflare şi ultimul oftat...vreau să cunosc lumea de după.. romane.. viaţa dinaintea suflării.. trăirile de pe scenă.. zbuciumul sufletesc şi.. lacrimile..

Ştii.. ceaiul te mai aşteaptă aburind pe masă... pietrele încă mai speră ca ai să  le mângâi cu pasul tău.. iar peste mine încă ninge cu flori de iasomii.. am rămas.. aşa cum mi-am dorit.. Singură.. doar cu ploaia de zori de zi.. din inima mea.. cu confuzia.. nedesluşită.. cu un suflet rănit.. şi cu un zâmbet..

Mereu şi pentru totdeauna.. am plecat.. departe de.. tot.. şi nu regret.. doar că uneori.. amintirile se strecoară printre zorii de zi.. şi îmi inundă sufletul.. Se pare că.. sentimentele şi amintirile mele.. după atâta timp încă se metamorfozează în cuvinte pe care ţi le dăruiesc.. din suflet şi pentru suflet..

Poate vei citi ceea ce eu ţi-am scris.. sau poate că nu.. dar mai aveam o rămăşiţă de suflet pe care am vrut să ţi-o dăruiesc.. aşa că.. primeşte în sufletul tău.. opac.. ultimele mele tăceri dintre cuvinte..

Crezi..că..

Crezi.. chiar crezi că e bine aşa.. ?!.. Ei bine, nu e bine.. şi nu a fost niciodată.. doar că eu trăiam cu ... " aparenţe ".. respiram şi credeam în ele.. mai mult decât în mine.. uneori..

Ştii.. te-am minţit.. doar m-am jucat iar cu sufletul meu.. poate că şi cu al tău.. şi îmi pare rău dacă te-am rănit.. nu a fost intenţia mea..

Eu.. sunt obişnuită să mă rănesc jucându-mă..

E ciudat că.. joc acelaşi joc la nesfărşit şi tot nu i-am învăţat regulile.. şi poate că de asta tot greşesc.. iar şi iar.. ..

Dar.. poate că.. mă vei lăsa să câştig.. într-o bună zi.. chiar dacă nu voi şti regulile.. poate că.. nu îţi va păsa dacă vei câştiga sau nu.. atâta timp cât vom împărţi acelaşi zâmbet..

Îmi era dor să am starea pe care o am acum.. cred că am stat un pic cam mult în al nouălea cer.. şi nu am mai gustat de mult timp dulceaţa lacrimilor mele amărui.. şi îţi mulţumesc pentru sentimentul pe care îl am în acest moment..

Nu sunt rănită.. sau poate că sunt.. nu ştiu.. sunt, mai degrabă, indignată.. şi dezamăgită.. îmi pare rău.. dar..

M-ai pierdut...

Mai bine.. rămâi..

Nu.. ştiu..

Spune-mi de ce niciodată nu ştiu ce ar trebui să fac.. cum ar trebui să reacţionez.. cum ar trebui să zâmbesc.. sau pur şi simplu.. cum să înţeleg lumea..

De ce nu pot zâmbi.. atunci când nu eşti.. undeva într-un colţ.. privindu-mă pe furiş...?.. De ce moartea nu mă mai sperie.. dar de viaţă îmi e aşa de teamă..?... spune-mi.. de ce.. mereu nu mă gândesc la consecinţe.. şi fac orice.. aşa cum simt..

Sunt.. Eşti.. dar.. totuşi..

Poate că pur şi simplu.. acum nu ştiu.. dar voi şti.. cred că.. mâine..!?.. sau.. caută-mă.. vineri.. atunci sper că am să ştiu..

Sau.. mai bine.. Te rog, rămâi... şi despleteşte-mi sufletul.. pune visele în ordine.. şi sunt sigură că.. te vei găsi printre ele..

E târziu...

E târziu.. e aşa târziu să mai.. îmi pese.. să mai pot să îţi dăruiesc.. ceva.. orice.. e aşa târziu.. să  mai poţi spera că eu voi fi aceeaşi de ieri..

Ştii.. fericirea asta pe care am găsit-o sub ochii mei.. mă schimbă în fiecare clipă.. în fiecare moment.. în care fac doar ce îmi spune inima.. fără să stau pe gânduri... cred că asta înseamnă să trăieşti cu adevărat.. să faci toate lucrurile pe care le simţi.. iar astfel, niciodată nu vei regreta nimic..

Nu îmi mai complic viaţa .. şi aşa destul de ciudată.. cu lucruri mărunte.. nu mă mai implic în lucruri care nu mă ajută.. nu mă mai vreau ca lumea să fie fericită.. NU.. vreau să dăruiesc bucurii oamenilor care merită.. nu tuturor.. vreau să mă implic în lucruri ce îmi folosesc MIE.. vreau să lupt pentru fericirea

MEA.. vreau să.. cred.. să sper şi să simt că EU voi fi fericită..

A venit momentul când.. mă mai gândesc şi la mine.. momentul când nu îmi pasă.. dacă eşti fericit sau trist.. nu îmi pasă dacă ai nevoie sau nu de mine.. nu mă interesează ce îţi doreşti.. ce simţi.. ce nevoi sau dorinţe ai.. uite că a venit şi vremea când am plecat din tot ceea ce însemnai tu.. şi crede-mă că.. dacă aş fi ştiut că voi fi aşa de fericită.. aş fi făcut-o de mult timp..

Dar acum.. e cam târziu să răscolim prin jurnalul vieţilor noastre.. e cam târziu să.. căutăm acea pagină pe care eu am scris-o cu atâta suflet .. e cam târziu să o ardem.. pentru că va trăi în noi veşnic..

Acum.. voi întoarce pagina.. şi voi începe să scriu un alt capitol din viaţa mea.. poate cu zâmbete.. poate cu lacrimi.. nu ştiu.. cert.. e că.. voi lupta pentru fericirea mea.. şi nu pentru a altora..

Regret.. dar.. nu pot fi ceea ce nu sunt..

Cred că trăiesc într-un vis continuu.. în care îmi place să mă amăgesc.. şi să trăiesc acea " fericire " temporară la nesfârşit.. Toată viaţa mea.. a fost o împletitură ciudată de vise.. pe care le-am savurat.. le-am iubit şi chiar.. le-am omotât..

Uneori îmi doresc să fiu altfel.. mai realistă.. mai cerebrală.. mai.. opacă.. mai nepăsătoare.. dar nu pot.. poate că aşa sunt eu..

Ştii.. iubirea asta.. de orice gen ar fi.. răneşte.. şi cu toate astea.. nu putem trăi fără iubire..

Acum.. sunt.. rănită.. din nou.. pentru că mi-am dat seama încă o data că.. toţi oamenii sunt lafel.. nu există pe lumea asta "prietenii".. cu foarte puţine excepţii.. mi-am dat seama încă o dată de faptul că.. sunt foarte.. sensibilă şi pun aşa mult suflet.. de ce..!?.. pentru ce..?!.. nu ştiu.. dar am să încerc să mă schimb.. măcar în aparenţă.. deşi nu sunt un om aşa de.. fals..

Voi trece şi pe asta.. în orice caz.. iţi mulţumesc.. pentru că.. am crescut împreună într-o oarecare măsură.. pentru că.. ne-am maturizat.. pentru miile de ore pe care le-am petrecut împreună.. şi pentru că.. AVEAI.. un suflet frumos.. în aparenţă..

Îmi pare rău pentru că.. am crezut că.. prietenia asta va dura o viaţă.. şi a durat doar o clipă.. dar cu toate astea.. m-am maturizat încă un pic.. şi îţi mulţumesc pentru asta..  acum.. e târziu.. şi drumurile noastre.. se vor despărţi.. deşi cred că s-au despărţit de mult timp.. eu de abia acum.. am realizat asta..

Regret.. dar.. nu pot fi ceea ce nu sunt..

Zâmbet de copil.. :)

Ştii.. vreau să îţi spun un secret.. pe care să îl ştim doar noi doi.. un secret pe care să nu îl mai spui nimănui.. un secret.. pe care am să îl păstrez în mine.. dar aş vrea să împart bucuria asta.. a mea cu tine..

Am să îţi şoptesc.. cel mai minunat lucru care mi s-a întâmplat.. după mult timp.. în care am suferit.. am fost trădată şi poate că şi.. umilită .. ?!.. nu ştiu.. după aşa mult timp.. în care m-am schimbat.. am crezut..am sperat  şi am  simţit.. am iertat.. am luptat şi.. am înţeles.. că oamenii.. sunt.. aşa de.. şterşi.. opaci..

Am cunoscut.. toate răspunsurile.. de care sufletul meu avea nevoie .. pentru a supravieţui.. am atins.. fericirea.. ştii.. atunci când am atins lumina tivită cu fericire.. am Simţit din nou.. aşa cum făceam eu.. înainte..

DA.. dupa aşa mult timp..în care mă amăgeam că am găsit fericirea.. după atata vreme în care.. nu ştiam.. ce e în sufletul meu.. dupa aşa mult timp .. Zâmbesc...

Zâmbesc cu sufletul.. cu privirea.. cu tot...


Nu ştiu să mă joc cu cuvintele.. nici măcar nu cred că le pot înţelege.. şi nu am reuşit să scriu aici tot ceea ce simt.. dar poate că.. nu e nevoie să înţelegi.. şi nici să începi mereu de la început.. poate că ar trebui să continui..