luni

Încui eu ușa.!

Am venit în vizită. Nu mi-am mai vizitat sufletul de vreo două luni și nu mă mai simt ca acasă când aud „Cred, Sper și Simt..”

Știi.. e tare dureros să nu mai ai un loc care să fie numai al tău. Căutăm mereu alinare în brațele altcuiva, când, de fapt, alinarea o poți găsi doar în tine și în forțele tale proprii. Probabil ăsta e motivul pentru care aici nu mai e acasă pentru mine. Am învățat să îmi găsesc puterea dincolo de cuvinte, iar asta nu e o calitate neapărat.

Astăzi, când mă uit în oglindă regăsesc pe chipul meu urmele lăsate de voi toți și.. până și cicatricile rănilor adânci și dureroase sunt frumoase.

Și știi de ce..?!

Pentru că eu știu să îmi descopăr neputințele și părțile frumoase din mine având aceeași atitudine. 



E ultima dată când voi scrie aici pentru că nu mai am nimic în comun cu Lorena cea de acum ceva timp și.. nu vreau să îi deranjez zbuciumul care o ținea în viață.

.. am trecut doar în vizită..

Nu îți fă griji. Încui eu ușa.!

duminică

Viață și acordeoane.

În ultima perioadă mi-am făcut prea puțin timp pentru mine și, de aceea, am scris așa rar..

Viața mi s-a schimbat aproximativ întru totul. Am alte idealuri, alt mod a a percepe lucrurile, alt mod de a vorbi oamenilor. Mi-am dorit să mă schimb pentru a nu îmi mai provoca mie însămi răni. Și, deși în ultima perioadă am rănit mulți oameni în ideea de a nu mă mai chinui, zbuciumul e tot acolo, așa cum trebuie să fie.

Da, sunt un om dificil. Mi se spune asta din ce în ce mai des și sunt convinsă că așa e. Ceea ce nimeni nu înțelege este că eu nu mă străduiesc să fiu într-un anumit mod. Pur și simplu sunt și nu îmi doresc să schimb absolut nimic din tot ceea ce mă definește.

Sunt ceea ce am construit, ceea ce am trăit, ceea ce am dăruit oamenilor. Nu poate nimeni să schimbe aceste lucruri. Nici măcar eu. 




.. și pentru cei care cred că sunt tristă.. NU, nu sunt tristă! Sunt doar sătulă de aceeași oameni de la care nu am ce să învăț, sunt obosită să zâmbesc oamenilor care nu merită nici măcar să mă uit în ochii lor, sunt mult prea nerăbdătoare să plec din tot ceea ce înseamnă „ACUM”..

vineri

Sfârșit de început.

Mă simt pustiită. Nu mai găsesc putearea de a zâmbi nici măcar atunci când simt o fărâmă de fericire.

M-ai destrămat așa cum nu a făcut-o nimeni nicicând. M-ai făcut să uit de tot ceea ce era important pentru mine, m-ai făcut să nu mai știu să răspund la întrebarea „cine sunt?” și toate astea pentru ca să generezi un sfârșit de care tu erai conștient și pe care l-ai produs voluntar.

Da, mă cunoșteai mai bine decât mă cunoșteam și asta a produs inevitabilul. Devenise-și centrul meu, punctul de care se sprijinea universul meu, viitorul meu, sentimentele și poate că și visele pe care le aveam..

Aveai dreptate. Atunci când pierzi acel „PERFECT CANDIDATE FOR YOUR SOUL” te simți amputat. Așa mă simt eu acum.. cu multe lacrimi în colțul părții de suflet pe care nu o mai atinsese nimeni altcineva în afară de tine.

Dar trebuie să o iau de la capăt. Trebuie să îmi cer iertare oamenilor care au ținut la mine și pe care i-am călcat în picioare din cauza faptuli că nu erau nici măcar 1% din tot ceea ce erai tu pentru mine..


Dar acum e timpul să revin în lumea ce nu îmi mai aparține, lumea mea fără tine și cred că e unul dintre cele mai grele „examene” pe care îl dau..

Oricum ar fi.. dacă aș folosi „Past Tense” ar fi greșit așa că îți voi spune că Da, te iubesc indiferent de tot ceea ce ne despărțea, iar dacă mâine aș avea ocazia să pierd cea mai frumoasă parte din mine pentru a putea să fac parte din tot ceea ce însemni.. as face-o fără să am o clipă de ezitare.

Dar oamenii nu se sincronizează.. nu-i așa?!

joi

Love isn't complicated.

Nu am mai scris de foarte mult timp.. 

Știi.. lucrurile sunt mai mult decât simple. Eu trăiesc în lumea mea care încearcă să supraviețuiască printre lumile voastre. Contrar aparențelor, am reușit să fac față provocării de a ști să discern binele de rău.

Cât despre ceea ce simt.. e simplu, cum spuneam.. 

Mă mulțumesc cu sentimente mediocre care nu oferă prea multă fericire, dar în același timp nici nu presupun prea multă suferință. Totul a devenit ca un joc al cărui sfârșit e incert. Așa că, am ales să plec de tot.



Love isn't complicated. People are.

sâmbătă

Întreg.

Știi.. în ultima perioadă, oamenii îmi spun că ar vrea să fie ca mine. Pentru că eu, în percepția lor, pot dovedi că ziua e întuneric, chiar dacă nu e așa, pentru că eu pot clădi și destrăma fără urme de regret, pentru că eu știu și pot să îmi controlez fiecare sentiment..

Dar nu e așa..

Azi am realizat cât de mult m-am schimbat. 

Astăzi, am conștientizat faptul că toți cei pe care v-am iubit, faceți parte din mine și veți face parte din mine mereu pentru că eu sunt ceea ce sunt datorită vouă..

Știi.. e așa ciudat să ai trecutul chiar în fața ochilor tăi și să te comporți ca și cum nimic niciodată nu s-a întâmplat, deși, sufletul tău resimte durerea vechilor amintiri.. 




Dar nu-i nimic.. M-am obișnuit să culeg cioburi și să creez întregi. Păcat însă, că nu vei cunoaște niciodată ce înseamnă un întreg.