Lacrimi de inger

Lacrimi de inger au inceput sa cada din strafundul cerului involburat. Stateam si priveam la fereastra perdeaua de lacrimi cazand peste privelistea intunecata si sumbra. Cerul racnea din strafundul infinitului, iar fulgerele rasareau printre norii cufundati in durere. Muntii... nu se mai observau fiind cufundati in praful alb de pe aripile ingerilor, iar eu stateam nemiscata gandindu-ma... la tot ceea ce nu m-am gandit vreodata...

:)

Amurgul dulceag a inceput sa coboare peste nori, soare, iar stelele isi faceau suav aparitia pe bolta infinitului. Stateam si priveam cat de trist Soarele se lasa invins de Luna... si cat de pasnic si triumfator Luna urca pe cer, stelele sarbatorind impreuna cu ea intr-o hora uriasa  formata... din sufletele stelelor ce se bucurau luminand intunericul absolut. Priveam in liniste cat de multa iubire exista in acea uriasa familie. Ma gandeam... ca as vrea si eu sa fiu o stea... sa pot fi inconjurata de alte mii de stele.. si totusi singura,... sa pot fi luminata de Soare... si totusi lumina sa vina din mine... sa pot iubi ... si totusi sa nu sufar... sa pot fi nemuritoare, dar pana la urma.. toti suntem nemuritori, indiferent cat de mult sau cat de greu ajungem sa vedem si simti infinitul...

Copilarie

Nu mai vreau, nu mai simt, nu mai imi pasa decat de sufletul si mintea mea. Simteam nevoia sa scriu... poate ca aceste zile in care am stat si am admirat puterea, maretia si triumful naturii peste.. tot... mi-a amintit cat de important este sa fii OM. Norii coborau incet, incet peste varfurile inalte, patrunzand usor in mintea si sufletul meu. Mi-am regasit o parte din suflet in care se afla multa copilarie. Pana acum nu am vorbit despre copilarie...si nu am un motiv pentru asta. Copilaria... copilaria se spune din batrani ca este cea mai frumoasa perioada din viata unui om, in care nu ai grija zilei de maine si traiesti din plin bucuria de a te juca, de a canta, de a zambi...de a te bucura de o raza de soare sau de o frantura de curcubeu. Copilaria mea a fost... nu-i pot gasi un cuvant sau un grup de cuvinte care sa o poata descrie. A fost... de basm, plina de veselie si bunastare... plina de sinceritate si inocenta. Copilaria este o poveste minunata ce o purtam in buzunare toata viata. E locul nde ne scoatem hrana sufletului si ... amintirile... locul unde ne amintim ne inocenta si puritate.

Eu... in altfel de cuvinte

Incet, incet intunericul s-a lasat peste cer, peste soare si peste mine. Eu... eu sunt un amalgam de sentimente... pe care nu stiu sa le exprim nici in gesturi, nici in cuvinte... nici macar in sunete, culori sau lacrimi. Eu... sunt un amalgam de bucurie impletita cu melancolie, copilarie si maturitate. Eu... sunt un buchet de crizanteme intr-o zi mohorata de toamna... sunt un zambet de pe fata ta... sunt o lacrima din cer,... eu sunt o raza de soare... o adiere de vant.. eu sunt amestecul dintre alb si negru... imbinarea dintre zi si noapte.... toamna si primavara... eu sunt curcubeul de dupa furtuna... ploaia de dupa seceta... soarele de dupa nori. Sunt... un punct pe o hartie, un turture la stresina casei...si totusi... care din toate astea ai vrea  sa fiu?

Poveste fara sfarsit

Vreau sa scriu astazi o poveste... o poveste fara margini... o poveste cu " tinerete fara batranete si viata fara de moarte"... o poveste in care am pus o lingura de praf magic, o cana de imaginatie si iubire cat cuprinde. Deci sa incep.... A fost odata ca niciodata ca de nu ar fi nu s-ar povesti un el si o ea. Ea era mereu vesela, inteligenta, copilaroasa si totusi matura, misterioasa si dulce, glumeata si emana multa buna dispozitie in jurul ei.... iar EL  avea un farmec aparte ce il facea unic, avea un zambet inocent si totusi plin de maturitate ... era intelegent si stia sa spuna cuvantul potrivit in momentul potrivit... facand-o pe ea sa se simta... bine, ciudat si unica in acelasi timp. Cei doi nu se cunosteau de multa vreme, dar au legat un fel de prietenie mai ciudata. O prietenie... in aparenta pentru ca incet, incet cei doi se indragostesc unul de celalalt. El ii marturiseste... iar ea... recunoaste la randul ei acelasi lucru... Nimeni nu era de acord cu relatia lor... si totusi cei doi au luptat sa fie impreuna pana cand... ca in toate basmele... binele a invins raul.... iar dragostea lor a invins prejudecatile, parerile si invidia celor din jur. Desi faceau parte din lumi oarecum diferite, desi lucrau in domenii diferite si desi au avut multe obstacole de trecut ... le-au trecut pe toate impreuna. Sunt fericiti si acum.... si se iubesc din ce in ce mai mult si profund... cu fiecare zi ce trece peste trupurile si sufletele lor. SFARSIT. Cred ca nu exista pe pamant vreo persoana care sa nu isi doreasca o iubire ca in basme... si totusi viata nostra este un basm.... cu fiecare zi ce trece mai scriem cate o fila in sufletul, mintea si trupul nostru.

Fara titlu:)

Ma gandeam... daca intr-o zi va trebui sa plec pe o insula pustie si am sa am voie  sa-mi iau doar trei lucruri cu mine... care ar fi acelea? ( presupunand ca pe insula ar exista tot ce e necesar pentru a supravietui:)) Cred ca primul lucru pe care mi l-as lua ar flautul.... apoi probabil mi-as lua o fotografie.... iar ultimul lucru cred ca ar fi un jurnal in care sa scriu tot ceea ce cred, sper si simt. Care ar fi cele trei lucruri importante pe care le-ati lua cu voi... daca ati pleca pe o insula pustie?

Toamna....

Vreau sa vina toamna... desi in general sunt o persoana care in majoritatea timpului rade... ador sa stau sa privesc, sa ascult si sa simt ploaia pe pielea mea, sa cad in melancolia ce ti-o trezesc... vantul, pasarile, amurgul amarui care se aseaza domol pe bolta infinitului..., frunzele.... cantecul de ramas bun al pasarilor. Toate acestea te fac sa tresari pentru o clipa si sa te gandesti ca totul are un sfarsit... si ziua, si soarele, ... si noi. Ador sa ascult murmurul unui parau, ador sa privesc luna inaltandu-se pe bolta....ador sa privesc stelele... ador sa pot canta alaturi de pasari....As vrea ca  pentru o secunda ... sa pot simti ce simte soarele cand apune... sa-i simt teama, melancolia si suferinta..... sa pot sa simt sangele varsat peste infinit...sa pot muri in lumina.... As vrea ca pentru o secunda sa pot simti durerea unei frunze atunci cand se desprinde de ramura unde poate a fost fericita, poate a fost iubita.... As vrea ca pentru o secunda sa pot sa simt ce e in sufletul .... unei picaturi de ploaie... poate ca voi reusi...poate ca nu... poate ca intr-o buna zi voi afla misterul vietii...

Stiu...

Nu stiu exact despre ce vreau sa scriu... imi las sufletul sa imi dicteze fara sa ma gandesc la nimic. Am multe defecte si multe calitati... am multe vise si dezamagiri... am mult curaj si multa frica. EU sunt un amalgam de antonime... un amalgam de sentimente... un amestec de copilarie, maturitate, viata si intrebari. EU ma pot gandi la mai multe lucruri in acelasi timp... EU stiu ce inseamna sa muncesti...stiu ce inseamna sa te ranesti... stiu ce inseamna sa suferi.... stiu ce inseamna sa ti se para ca ai lumea la picioare... stiu ce inseamna sa iti fie frica, sa iti fie frig, sa iti fie dor. Stiu ce inseamna ... sa fii fericit... stiu ce inseamna sa crezi ca doar tu ai dreptate si ca ceilalti au ceva cu tine:)).... stiu ce inseamna....sa zambesti, sa te bucuri de o bomboana sau de o floare, stiu ce inseamna sa iti lipseasca cineva drag... si mai stiu ca diferenta dintre bine si rau... este ca binele nu doare. Stiu ca oamenii nu pot, nu simt, nu le pasa. Stiu ca lumina intotdeauna va bate intunericul..ca in basme... stiu ca binele invinge mereu  raul... stiu ca iubirea transforma vieti, suflete, oameni...stiu ca fericirea vine din flori, cuvinte.. maruntisuri.... si mai stiu multe lucruri, dar am sa va las pe voi sa le descoperiti...

Vise...

Nu stiu... Cred ca ar trebui sa renunt... cred ca ar trebui sa judec si sa nu ma las purtata de val... cred ca ar trebui sa nu mai zbor... sa nu mai fiu atat de visatoare..... sa incerc sa gasesc un fir de ata, o speranta de care sa ma prind... si sa nu-i mai dau drumul. As vrea sa pot trece fara sa gandesc prin viata... as vrea sa actionez doar din instinct... as vrea sa ma las purtata de val... va pot sa cred, sa sper si sa simt lucruri... pe care altii nu pot. As vrea sa fiu diferita, sa pot alege mereu cu sufletul, sa am incredere in toata lumea,... sa ma bucur din orice, sa nu plang niciodata, sa port mereu in suflet o farama de curcubeu, un colt de zambet, o frantura de cantec, o sacosa de iubire si .... cam atat. Cred ca toate astea mi-ar fi indeajuns sa fiu fericita. As vrea sa locuiesc pe un nor, deasupra ... unei paduri. Sa pot auzi in fiecare seara clipocitul apei, sa pot desena pe cer cu razele soarelui, sa pot canta impreuna cu ingerii si sa pot privi nasterea si moartea unei zile.... Imi doresc sa pot atinge un curcubeu, sa pot ajunge la granita dintre om si Dumnezeu... sa pot vedea  lacrimile ingerilor cazand din cer... sa pot asculta suspinul norilor... sa pot vedea vantul ...

Nu-mi vine o idee pentru titlu:)

In ultima vreme ma gandesc doar la lucruri triste... si nu stiu de ce. As vrea sa fiu pasare pentru o zi. Sa simt vantul trecandu-mi prin aripi, sa simt soarele stralucind pe penele mele, sa ma simt libera, Sa pot atinge norii si sa le soptesc cat de mult am asteptat momentul asta.... sa trec prin curcubeu... iar culorile lui sa mi se imprime in pene, in suflet, in respiratie.... in minte. As vrea sa patrund in adancul cerului... sa ma las mangaiata de razele soarelui, de adierea vantului.... iar dupa ce  ploaia va cadea peste sufletul meu.... as vrea sa ma simt libera, implinita si iubita.... Daca as fi pasare pentru o singura zi as vrea sa vad lumea... diferit. As vrea sa pot sa observ, fara ca eu sa fiu observata... As vrea sa.... ajung pana la capatul lumii si inapoi, sa observ fiecare cuvant, fiecare suras, fiecare lacrima ... Daca pentru o zi as fi pasare... as merge intr-un singur loc....Ati putea ghici unde?...nu e usor... nu e nici greu.... e doar aproape imposibil de ajuns la infinit....

Cuvinte

Astazi vreau sa vorbesc despre... cuvinte.... Sunt cuvinte care mint... cuvinte ce spun adevaruri.. mult prea tarziu.. sunt cuvinte ce ucid, cuvinte ce mangaie mintea si sufletul omului... sunt cuvinte ce te ajuta sa mergi mai departe... cuvinte ce te tin in loc... cuvinte ce iti trezesc amintiri, emotii, regrete.... cuvinte simple ce valoreaza atat de mult uneori. Un simplu " NU " spus intr-un moment...plin de emotii... poate distruge sperante si iluzii... Aveti mare grija cum... spuneti cuvinte... oricat de simple, nesemnificative ar fi... pot rani. Cuvintele... cred ca fac parte din noi, din minte, trup si suflet... fac parte din cantec si din poezie... fac parte din ganduri si sentimente. Cuvintele fac parte din tot ceea ce inseamna... pamant si cer... oameni si Dumnezeu... adevar si minciuna. Nu cred ca exista un ... maestru al cuvintelor... ci mai degraba cuvintele ne dovedesc la fiecare pas maiestria lor.... cuvintele sunt vitale... lafel ca aerul, cerul si soarele.... fara cuvinte poate ca nu ar mai exista viata... fara cuvinte poate ca nu ar mai exista dragoste... fara cuvinte poate ca nu ar mai exista...nimic. As vrea sa-mi imaginez o lume... fara cuvinte. Dar imaginatia mea... nu poate atinge marginea universului .... cum nici privirea nu poate masura cerul .... As vrea sa stiu... care va fi ultimul cuvant rostit de mine pe acest pamat.... si ultimul cuvant rostit de cineva  in ... lumea asta. Oare voi afla vreodata?

Moarte si intrebari

Nu am mai scris de ceva vreme... pentru simplul fapt ca nu am avut nici timp si nici idei...Totusi, astazi vreau sa vorbesc despre ... moarte. Am evitat subiectul ... din motive dureroase, din motive care m-au maturizat. Eu una... cred in viata de dupa moarte, cred ca atunci cand nu voi mai fi pe acest pamant, sufletul meu se va indrepta catre... cer. Cand a fost ultima data cand ati privit cerul in adancul adancului sau.... astfel incat sa descoperiti... viata de dupa moarte? Cred ca viata de dupa moarte se aseamana cu cerul....  este infinita, poate fi senina (Rai), dar si mohorata (Iad)... si nu poate fi cuprinsa cu privirea... nici macar nu imaginatia. Nu imi pot imagina infinitul, nu il pot percepe... nu pot intelege cum Dumnezeu a existat dintotdeauna... se spune ca orice inceput are si un sfarsit... si totusi unde incepe inceputul lui Dumnezeu?

3 dorinte

Daca intr-o zi m-as intalni cu pestisorul auriu... care ar fi cele 3 dorinte magice pe care mi le-as dori sa se indeplineasca? ... Cred ca prima dorinta va fi sa fiu unul dintre cei mai buni flautisti din lume, apoi mi-as dori ca familia mea sa fie fericita, sanatoasa si implinita ... si ultima dorinta cred ca ar fi sa am o familie a mea. Sa am un sot care sa ma respecte, ocroteasca si iubeasca si sa mai am 2 copii... fete de preferabil... Daca v-ati intalni cu pestisorul auriu... care ar fi cele trei dorinte ale voastre... celemai importante?

Vise, sperante si un strop de indragosteala:)

Stau, te admir si ma straduiesc sa te privesc de dupa o cortina, incercand sa ma ascund de TINE..., dar TU esti prea ocupat, indiferent si nepasator ca sa ma observi. Poate ca daca m-ai observa ... as fugi de mine, de tine... de lume. De ce trebuie ca " indragosteala " sa doara, bucure si mangaie in acelasi timp? Stiu ca in mod normal.... ( nu stiu exact ce inseamna "normal" pe scara mea de valori..., dar asta e alta poveste)  niciodata nu m-as uita la un OM ... oarecum imatur, plin de tupeu ( cel putin in preajma... altora ), arogant si plin de fite, dar stiu ca in spatele... acestei masti se ascunde un om cu totul si cu totul deosebit... plin de farmec, amuzant, dragut, amabil si multe altele pe care eu l-am cunoscut acum ceva timp in urma. Poate ma insel si imi fac prea multe iluzii si sperante... dar uneori chiar e placut sa visezi cu ochii deschisi la ceva sau la cineva. Stiu ca nu voi fi in stare niciodata sa fac EU primul pas si deasemenea mai stiu ca nici TU nu il vei face de teama unui refuz. Si mai stiu ca facem parte din lumi total diferite. E adevarat (oarecum) ca contrariile se atrag, dar aici e vorba de mediu, educatie, anturaj si preocupari.... Deocamdata nu vreau sa ma trezesc din vis ... dar cine stie? Poate in curand nu va mai fi un vis ci o realitate.

Amintiri...

Vreau sa scriu despre ceva si nu stiu despre ce sa scriu. In mintea mea au navalit intr-o secunda un amalgam de ganduri si nu stiu cum sa le aranjez ca sa inteleg ce vor sa-mi spuna...stiu.. vreau sa vorbesc despre amintiri... Amintirile fac parte mintea, sufletul si trupul omului. Amintirile pot fi atat frumoase, emotionante, unice, vesnice cat si triste si dureroase. Se spune ca omul isi face trecutul cu mana lui... si asta cam asa e....Cel mai frumos moment pe care mi-l amintesc din copilarie este acela cand ... defapt sunt mai multe.... imi amintesc vacantele impreuna cu parintii mei, imi amintesc ca mama (chiar si acum) mereu imi facea de ziua mea tort cu capsuni, imi amintesc de bucuria de a fi copil...( nu ca acum nu as fi:))... apoi imi amintesc ca am crescut si preferintele mele s-au mai schimbat... nu-mi mai placea sa ma joc cu papusi, dar a inceput sa-mi placa sa citesc, imi placeau cartile din care puteam sa invat ceva... cand eram in clasa a5a am citit " Marti cu Morrie" ... o carte care mi-a schimbat viata... apoi am crescut si mai mult si m-am maturizat foarte repede in foarte scurt timp... mama spunea ca " emotiile si consumul nervos de pe scena, m-au maturizat fara sa-mi dau seama" ... si asta cam asa e...imi place sa cred ca nu sunt ca toata lumea, imi place sa cred ca cel putin in cercul meu de prieteni ma remarc cu ceva....bun:)). Am amintit de lucrurile  frumoase din viata mea... dar sa trecem si la cele mai putin placute.... prima amintire trista din sufletul meu.. afost atunci cand am fost nevoita sa ma despart de singurul baiat de care m-am indragostit vreodata... dar asta a fost demult, iar trecutul e trecut, insa amintirea si regretul ma insotesc si acum. Urmatoarea amintire dureroasa din sufletul meu a fost cand bunicul meu... a suferit din cauza unei boli tot mai intalnite... cancer. Am reusit in acele momente sa simt durere, suferinta si ... neputinta... Iar ultima amintire dureroasa din viata mea ... a fost atunci cand celalalt bunic al meu s-a stins din viata acum aproximativ 2 luni. Viata iti ofera de toate pe tot parcursul ei.... iti ofera multumire dar si deznadejde, iubire dar si ranchiuna, adevar dar si minciuna, prietenie dar si dusmanie, iti ofera razboi dar si pace .... iar noi trebuie sa trecem prin toate astea pentru ca mai apoi sa ajungem la divinitate....

Prietenie

Astazi vreau sa vorbesc despre prietenie... de multe ori spunem ca nu avem foarte multi prieteni adevarati sau ca nu avem multe persoane in care sa avem incredere si in care sa ne putem baza. V-ati intrebat vreodata de ce? De ce nu putem avea incredere in toata lumea, de ce nu ne putem baza pe toata lumea sau simplu fapt de ce nu ne place toata lumea....? Cred ca pentru simplul fapt ca suntem diferiti, unici. O prietenie solida necesita in primul rand compatibilitate intre cele doua persoane, apoi incredere, rabdare, iertare, ajutor si nu in ultimul rand pretuire si iubire. Prietenia o pot asemana cu...un copac.. care trebuie ingrijit si ocrotit pentru ca sa prinda radacini puternice, care sa nu poata fie smulse de orice mica adiere de vant. Este adevarat ca in viata... asta nu avem foarte multi prieteni adevarati , dar cred ca unul singur ajunge. Daca aveti un prieten adevarat... multumitii penttru ca este alaturi de voi mereu... nici nu va puteti imagina cat de mult conteaza... un cuvant.

O clipa...

Astazi vreau sa vorbesc despre... clipe. Intr-o clipa ni se poate schimba viata, intr-o clipa ne putem indragosti, intr-o clipa putem castiga. Si totusi cat de neinsemnate ni se par aceste clipe... acum poti sa fii, iar peste o clipa sa nu mai fii... acum poti sa plangi, iar peste o clipa sa ti se para ca esti cel mai fericit om de pe planeta... oare poti sa cunosti intr-o clipa iubirea, dezamagirea si frica?....Eu le-am cunoscut pe toate intr-o singura clipa, intr-un singur moment, intr-o fractiune de secunda in care m-am simtit ... bine, rau si ciudat in acelasi timp... o fractiune de secunda care si acum ma face sa tremur de fericire, dar si de teama... un moment care si acum ma fascineaza prin eleganta si amalgamul de sentimente din el, o clipa ... in care m-am simtit intreaga, implinita, dar si lipsita de curaj si plina de frica... am simtit frica din cauza sentimentelor LUI, am simtit dezamagire din cauza LUI si nu in ultimul rand iubire pentru EL... e atat de ciudat...si totusi dragut si unic. Nu asteptati ... cand gasiti dragostea, sa nu o scapati printre degete... asa cum am facut eu.. din lipsa curajului, cand va indragostiti luptati pentru voi si pentru persoana draga, nu va lasati condusi de parerile celor din jurul vostru... stiu ca traim printre oameni si ca parerea lor conteaza.. dar daca punem in balanta dragostea si opiniile celor din jur... care conteaza mai mult pentru voi?

Increderea in mine, in tine si in oameni...

Astazi vreau sa vorbesc despre... incredere. Ne castigam greu increderea in ochii celorlalti, uneori chiar in proprii nostri ochi. As asemana increderea cu un geam de sticla, pe care, atunci cand il spargi... niciodata nu va mai fi acelasi.... acum nu imi vin in minte cuvinte mari si nici macar cuvinte mici. Stiu doar ca... increderea se capata in timp si poti sa o distrugi intr-o secunda. Stiu ca increderea nu o acorzi oricui si mai stiu ca nu sunt multi oameni demni de incredere. Un sfat... aveti incredere doar in oameni buni la suflet, in oameni demni de respect, in oameni care va iubesc, pentru ca iubirea nu tradeaza niciodata... sau cel putin asta se scrie in romanele de dragoste. Atunci cand iubesti nu poti sa ranesti, atunci cand iubesti nu poti sa o faci pe persoana iubita sa sufere, dar poti gresi. Atunci cand gresesti nu uita sa-ti ceri iertare... iertarea face parte din sufletul omului... iar toti oamenii cu suflet pot ierta...oricat de greu sau oricat de mult timp le-ar trebui pentru a face asta.

Daca aceasta zi ar fi ultima din viata mea...?

Ma gandeam ca...daca intr-o zi ma va anunta cineva ca aceasta ar fi ultima zi din viata mea... care ar fi ultimele lucruri pe care le-as face, pe cine as vrea sa vad, cu cine as vrea sa discut, in ce locuri as vrea sa merg...? Cred ca primul loc pe care l-as vizita ar fi scoala....pentru ca in acest moment reprezinta locul unde imi petrec cel mai mult timp... in scoala studiez, invat, ma joc, cant, rad si multe alte lucruri. Prima persoana de la care as vrea sa-mi iau ramas bun ar fi cea mai buna prietena a mea... Isabela ( sau Isabelle, cum imi place mie sa o alint) pentru ca stiu ca ma va incuraja.. in cazul in care mi-ar fi frica de moarte... si ar sti sa-mi spuna un cuvant frumos pe care sa il pastrez si dincolo. Ultimul lucru pe care l-as face ar fi sa cant pentru ultima data la flaut... si va spun si de ce ... as vrea sa-mi ramana intiparit in suflet lucrul care imi facea cea mai mare placere sa il fac in lumea ... asta. Ultima persoana pe care as vrea sa o vad ar fi mama.... si aici nu vreau sa dau explicatii... iar ultimul loc pe care as vrea sa il vizitez ar fi lacul cu nuferi de la Ipotesti... pentru ca de acolo sufletul meu ar putea pleca linistit, impacat si in cautarea lui Dumnezeu. In ultima mea zi de viata as vrea sa imi intorc privirea si catre Dumnezeu, dar cred ca asta trebuie sa faci pe tot parcursul vietii, nu numai atunci cand iti vine sfarsitul...

O privire si atat...

Astazi vreau sa vorbesc despre privire... se spune ca ochii sunt oglinda sufletului.. oare putem citi persoanele din jurul nostru din priviri, sau putem trasmite mesaje prin intermediul privirii? Practic... prin intermediul ochilor poti sa citesti sufletul unei persoane. Daca ar fi sa ne ghidam dupa culoarea ochilor... ochii albastri sunt un simbol al imaterialitatii angelice,al seninatatii si visarii....ochii verzi imi amintesc de adancul misterios al unui ocean... iar ochii caprui sugereaza privirea catifelata si gingasa a unei caprioare... Cred ca prin intermediul privirii poti intimida, poti transmite stari sufletesti, sau de ce nu compasiune si parere de rau. Ochii sunt oglinda sufletului nostru. Cu cat privirea e mai sincera si mai luminoasa, cu atat sufletul nostru e mai curat si mai vesel. Cu cat ochii nostri aduc pe obraz lacrimi din suflet, cu atat el, sufletul, e mai trist si fara culoare....

Iubirea... privita de o adolescenta... poate prea visatoare.:))

Astazi vreau sa scriu despre....iubire. Pana acum am evitat subiectul....din motive stupide as putea spune. In termeni metaforici (dpdv), iubirea se manifesta foarte ciudat...cel putin la mine. Cred ca sunt una dintre putinele persoane de pe pamant (daca nu chiar singura) careia nu-i place sa fie indragostita....Va spun si de ce.... mereu in astfel de momente sunt mult mai visatoare decat de obicei, simt ca am mereu cv in stomac care poate sa explodeze in orice secunda... si emotii ciudate atunci cand stau langa acea persoana sau cand intra pe mess sau cand ma priveste sau cand ma ia de mana... etc. Iubirea (in general) reprezinta ceva divin, o parte din Dumnezeu, un lucru sfant. Multi nu pricep asta si iau lucrurile foarte usor... Iubirea e ceva profund. Cred ca as putea asemana iubirea adevarata cu o floare... unde trebuie sa fie doi  ingrijitori ... samanta e sadita de Dumnezeu, iar ei trebuie sa o ingrijeasca mereu....ideea e ca intr-o relatie, cel putin din punctul meu de vedere, nu trebuie sa te grabesti... gen.. te-am vazut, te-am placut, ce ramane de facut?  ... cam asta reprezinta iubirea in termeni metaforici... in termeni actuali am putea spune ca aproape nu exista ... sau daca exista nici unul din parteneri nu e dispus sa sacrifice, iubeasca si respecte... cred ca asta e o chestiune de educatie si respect... cred ca trebuie sa te respecti pe tine mai intai, in acest mod castigandu-ti si respectul altora.....

Gandesc... deci exist:))

Ma gandeam... ce-ar fi daca pentru o zi nu ar mai exista furnici...probabil nu ar mai exista musuroaie, nu ar mai exista furnicari si poate nici simbolul harniciei ... ce-ar fi daca pentru o zi nu ar mai exista flori...probabil nu ar mai exista nici fluturi, albine si poate nici simbolul frumusetii vestice.... ce-ar fi daca pentru o zi nu ar mai exista soare... nu ar mai fi lumina, caldura si poate nici simbolul vesticiei....ce-ar fi daca pentru o zi nu ar mai exista copii....nu ar mai fi atata veselie, si poate nici simbolul tineretii.... si totusi ce-ar fi daca pentru o zi nu ar mai exista iubire.... atunci ce s-ar intampla?....daca nu ar exista iubire...probabil nu ar exista Dumnezeu....iar daca nu ar exista Dumnezeu ... noi nu am mai fi....nimeni nu se gandeste ca o simpla floare, sau un simplu sentiment poate sa semnifice atat de mult....trecem prin viata neposatori... gandindu-ne doar ca trebuie sa avem maruntisuri care nu conteaza... mereu suntem preocupati de corpul nostru... dar sufletul.. de el cine are grija?

Culoare ... si putina imaginatie..:)

Astazi... ma gandeam sa scriu despre culori... ma gandesc ca si culorile pot transmite stari sufletesti, emotii, regrete si sunete....Ma gandeam ca o culoare poate semnifica mai multe lucruri.... de exemplu..culoarea rosie semnifica iubire dar si lupta, culoarea galben - bogatie, dar si gelozie....Oamenii in general nu observa lucrurile marunte care ii fac fericiti... nu m-am gandit niciodata ca atunci cand ma imbrac in rosu sunt mai fericita, nu m-am gandit niciodata ce culoare ar putea avea sufletul meu.....poate cand sunt fericita el tinde spre nuante puternice, vesele, iar atunci cand sunt trista aceste culori sunt spalate de raurile de lacrimi din ochii mei... se spune din batrani ca fluturii traiesc doar o singura zi pe pamant... oare ei pot descoperi in aceeasi si sunetul culorii rosii- iubirea, sunetul culorii verzi- tineretea, sunetul culorii galbene- dezamagirea?   Poate ca da... poate ca toate aceste culori din sufletul unui fluture se imprima in aripile sale....

M-am hotarat sa fac muzica pentru ca asta ma face fericita. Mama mea nu a fost si nu va fi niciodata impacata ca eu am ales aceasta cale. Dupa parerea ei muzica in 2010 reprezinta un lux pe care acum oamenii nu si-l mai permit... ceea ce e adevarat, dar nu ma las descurajata si datorita incostientei specifice varstei merg mai departe. Cu tata e ok avand in vedere ca e profesor de muzica... imi doresc sa cant undeva cand voi termina... oriunde si sa ma simt implinita ca fac ceea ce imi place atat de mult. Muzica te educa altfel... iti contureaza personalitatea, iti ofera sansa sa visezi, sa speri, sa traiesti la intensitate maxima fiecare vibratie si sunet, patrunzand pana in adancul sufletului mangaindu-l si soptindu-i lucruri divine. Nu multi reusesc sa inteleaga muzica... cum spuneam eu intr-un articol publicat pe un site muzicienii transpun divinitatea muzicii prin intermediul sufletelor lor, divinitatea ajungand mai apoi la ascultatori.... Muzica este ceva dumnezeiesc, este un dar, un dar primit de la Dumnezeu....un dar nepretuit, pe care noi il neglijam... Muzicienii sunt oameni ale caror suflete vibreaza transmitand emotie, daruire si nu in ultimul rand iubire.... Iubire fata de arta, iubire pentru frumos, iubire pentru Dumnezeu...

Eu

Despre mine... cred ca cea mai mare calitate a mea este ca stiu sa fac mancare...:)) si cel mai mare defect este ca vorbesc mult. Cam asta sunt eu in cateva cuvinte...:)). Imi este destul de greu sa ma descriu, mai mereu ii las pe altii sa ma critice, laude si alte cele.... Deci... sa incep.... sunt  foarte sensibila chiar daca nu las  sa se vada asta...  sunt pasionata de zodii, de bucatarie (stiu ca e ciudat:)) si nu in ultimul rand de muzica. Sunt eleva liceului de arta din BT si studiez flautul.....flautul fiind o parte din sufletul meu. Sunt sociabila... cel putin cred asta...:)) si ma las foarte usor cucerita ( inca un mare defect de al meu). Sunt superficiala in ceea ce priveste relatiile de prietenie, in sensul ca am multi prieteni (amici, cunostinte) carora nu le ofer atentia si timpul pe care poate l-ar merita...sunt un om deschis si cu foarte multe idei (nu toate fiind bune). Cam asta sunt eu in cateva ... cuvinte.... si sa nu uitam imi plac paianjenii si gandacii in general...:)). Ma indragostesc repede si imi trece si mai repede...:)) ma plictisesc daca nu ma atragi prin ceva, orice. Am nevoie mereu de  schimbare si de libertate... Lucrurile pe care le detesc sunt: sa manance cineva mere langa mine... e absolut ingrozitor si prostia. Cred ca am vorbit cam mult despre mine.... :)).. Noapte buna!

Dorinte...

Uneori mi-as dori sa fiu altfel....nu mai slaba, inalta si frumoasa... uneori as vrea sa fiu mai egoista, sa stiu sa spun NU atunci cand trebuie, uneori mi-as dori sa fiu mai darnica.... uneori as vrea sa pot spune unele lucruri in fata... uneori as vrea sa muncesc mai mult, alteori as vrea sa iubesc, sa respect si sa cuceresc.... oamenii mereu isi vor dori ceea ce nu au... iar eu fac parte din ei...:)

Fericire...si cam atat

Uitam de multe ori de lucrurile care ne fac fericiti.... niciodata nu ne intrebam de ce suntem fericiti atunci cand este cald afara... niciodata nu ne intrebam de ce ne binedispune un copil mic care surade atunci cand ne vede sau pur si simplu cand mama iti cumpara inghetata ta preferata. Oamenii au devenit prea... irascibili, obositi, stresati si plini de griji... Nu vreau sa vorbesc despre lucruri greu  de priceput de catre unii.... vreau sa vorbesc despre bucuria de a trai, de a canta, de a iubi....iubirea e ca un cantec ce iti mangaie sufletul, un cantec care incepe sa vibreze prin tot corpul atunci cand dirijorul isi ridica bagheta fermecata deasupra lui....sa fii indragostit inseamna sa traiesti cu adevarat....inseamna sa traiesti prin suflet.... sa emani doar fericire, sa fii ca un cer senin.... bland si catifelat. Uitam sa fim fericiti, uitam sa iubim, uitam uneori sa fim NOI....

Cred, sper si simt....

Cred, sper si simt cat de mult sau cat de putin ma iubesti....cum spuneam cred, sper si simt...nu cred nu stiu de ce, dar ma faci sa ma simt ca si cum as fi cea mai frumoasa, deosebita si unica persoana de pe pamant. De ce trebuie ca despartirea sa fie atat de marsava... totusi tu te ascunzi dupa o lumanare care nu se va stinge niciodata? Astept inca ziua in care imi vei spune tu, SOARE, un cuvant atat de banal si totusi atat de important pentru tot ceea ce inseamna EU. Tu cu lumina ta ma vei ucide incet, incet...dar cred ca voi muri fericita, impacata, dar totusi nelamurita....poate ca eu sunt luna si n-am sa te pot afla niciodata....stii... luna inconjoara soarele de mii de ani si inca nu a ajuns la el, asa cum eu inca nu am ajuns la tine si chiar daca luna se lasa mangaiata de razele gingase si divine ale soarelui.... tot rece si singura a ramas. Poate imi fac prea multe iluzii si nu am sa te pot afla niciodata... cine stie? Un singur lucru e cert... Dragoste fara lumina nu exista asa cum nu exista fum fara foc sau  cantec fara viata. Nu vreau sa ma pierd in cuvinte mari, in expresii fara rost sau in... cuvinte, in simple cuvinte....