Joc si joaca..:)

Nu am vorbit prea multe despre copilarie... am scris la un moment dat, dar intr-o maniera prea metaforica si greu de inteles pentru unii.... care nu ma cunosc sau care nu stiu sa imi interpreteze cuvintele... asa ca, ei bine, astazi am sa vorbesc despre jocurile copilariei.. despre poznele facute cand eram eu mica.. despre cat de dor imi este sa fiu copil. Copilaria este o parte foarte importanta din viata fiecaruia... in care ne formam " cei 7 ani de acasa./.." cum se spune... in care singura noastra grija este sa ne jucam. Cand eram mica, recunosc, ma jucam cu papusile... ca majoritatea fetelor de varsta mea... imi placea sa fac mancare din frunze... un lucru care imi face mare placere si acum( doar ca nu din frunze:)) ... si sincer chiar ma priep ( stiu... sunt foarte modesta:))... imi placea sa sar coarda si sa joc " campionata" sau cum s-o fi chemand ca nu mai stiu. Imi placea sa ma joc cu fiecare animal pe care il intalneam... dar fara pisici....imi placeau foarte mult hamsterii... mi-am cumparat unul la un moment dat cand aveam vreo 8 ani... si mama mi-a spus ca ea in casa nu sta cu asa ceva..:))... amuzant acum.. foarte frustant atunci:)).... cand stateam la bloc imi placea sa merg sa fur coroduse si liliac... si tin minte ca in spatele blocului meu, un vecin avea niste tufe cu zmeura si mergeam sa mancam... pe furis pentru ca se supara foarte tare... :))... imi placea sa merg la un izvor din apropiere... spun "placea" pentru ca la un moment dat m-am ratacit eu si cu inca o prietena de a mea... si ne-a luat cam trei ore sa ajungem din nou acasa... tin minte ca am mers printr-un lan de porumb... si ca am fugit de niste capre... la un moment dat am ajuns la un iaz unde erau niste rate care se balaceau... asta se intampla cam cand eu aveam vreo 7 ani.... va dati seama in ce panica au intrat parintii mei... si cearta de dupa..:))..  foarte amuzant acum... frustant atunci:))...imi amintesc cat de grozav era sa fii copil.... nu ca acum nu as fi, toata viata purtam in suflet un strop de copilarie... dar cum spune mama mea..." cand copii cresc.. si problemele lor cresc.." si asta cam asa e. Ce acum mi se pare fara importanta... atunci mi se parea o tragedie... si probabil ce acum mi se pare o tragedie.. peste cativa ani mi se va parea un fleac. Cand suntem copii vrem sa crestem... iar cand am crescut vrem din nou sa fim copii.... cum am mai spus candva... oamenii intotdeauna isi vor dori ceea ce nu pot sa aibe... Am sa port mereu in suflet copilaria mea...

Zambesc...

Vreau sa vorbesc despre zambet.... zambetul cred ca face parte din personalitatea... imaginatia... modul nostru de a gandi sau de a ne comporta intr-o societate. Poti zambi discret...sau nu... fals sau dojenitor... poti zambi indraznet sau timid... sau trist. Fiecare zambeste in alt mod... pentru ca fiecare este unic. Eu de obiei... nu prea zambesc... iar cand o fac tind sa cred ca o fac discret... nah acum depinde si de situatie. Recunos ca sunt momente in care zambesc trist... momente in care am un zambet fals... pe care il afisez doar pentru a-mi ascunde sentimentele... sufletul. Nu vreau ca sa-mi stie sufletul multi... e un lucru pe care il respect cat de cat. Zambesc discret... pentru a atrage atentia... zambesc timid... atunci cand nu sunt sigura pe mine.... zambesc trist atunci cand nu pot sa afisez " acea falsitate " care de multe ori ma protejeaza... zambesc nu tocmai discret atunci cand ori sunt intr-o stare mult prea buna... ori m-a luat valul.... zambesc indraznet atunci cand am un interes (sunt destul de matura sa recunosc asta:))... zambesc pentru ca imi place cum arat cand imi afisez un zambet pe fata... zambesc pentru ca ma simt mai bine sufleteste... zambesc pentru ca sunt un om fericit... cu bune si rele... calitati si defecte... sunt un om care este inconjurat de prietenie si atentie... zambesc atunci cand vorbesc cu tine... zambesc pentru ca sunt un om plin de imaginatie... nebunie ... si atat:).

Franturi de cantec...

Franturi de cantec...

Iar noaptea sa ai pielea uda... insetata sa tragi din tigara...pe mare se-aude sirena... al tau san imi mangaie mana...

Eu ti-am alergat prin vene... ti-am suflat pe dor pe gene... eu ti-am upgradat sarutul... ti-am iubit necunoscutul...

De ce ma vrei cum nu ma poti avea?... De ma-nveti tu care e drumul bun..?..... De ce sa te iubesc doar cum vrei tu..?

Fericire e cand ti-amintesti cat de fericit esti cand iubesti... fericire-i cand dormi tu la ea... chiar pe canapea...

E pustiu.. e-ntuneric... si mi-e frica de mor... locuiesc intr-o hruba.. la cap de coridor...

Striga...striga... nimeni nu crede, nu simte, nu poate...

Tu n-ai avut curaj... si m-as pierdut candva.. nu mai pot fi a ta.. acum imi vad de viata mea...

Un sarut dura pe atunci cat discurile cu Pink Floyd....

Cu fiecare despartire... o stea din cer se va desprinde... iar eu voi sti ca ati facut greseala mea...greseala mea...

Nu mai vreau sa fac dragoste-n pat... marea a-nteles si m-a adoptat...

P.S... desi nu am avut idei pentru a scrie ceva important... am trascris niste versuri... din cantece... cantece din suflet... sper sa va placa...:)

Daca ar fi sa pun un titlu acela ar fi..." Ramas bun..."

M-ai dezamagit... ma simt tradata, folosita oarecum... ranita si atat. Nu te pot privi in ochii tai goi si plini de neincredere... nu te inteleg... nu inteleg de ce... nu inteleg nimic din ceea ce stiu. Poate nu ar trebui sa ma indoiesc...dar oare cine in locul meu nu s-ar indoi? Desi m-ai ranit.. nu-ti port pica... te inteleg... si eu am trecut candva prin asta si nu e placut... dar tine minte ca tin mult la tine... si tu stii asta, chiar daca nu iti spun asta foarte des... Am sa ma indepartez de tine.. oricat de dureros ar fi asta. Iti multumesc pentru ca  m-ai ascultat, m-ai sprijinit si sfatuit, multumesc pentru timp, multumesc pentru ca ai fost, esti si vei fi un om deosebit. In ultimul timp raman din ce in ce mai singura... pentru ca asa imi doresc... nu mai vreau nimic decat sa ma bucur de mine... de sufletul meu (cum mi-a spus o persoana importanta la un moment dat). Vreau sa ma trezesc din "lumea asta a mea"  cum spune geamana mea... sa vad lururile asa cum sunt. Vreau sa fiu singura si atat. Stiu ca vei citi ceea ce am scris... si DA este vorba despre tine. Iti multumesc pentru tot. Ai fost un om important ... esential in viata mea... dar cred ca asa a fost sa fie. Primeste te rog un "multumesc"din suflet... un multumesc pe care il meriti pentru tot... un multumesc pentru bunatate, prietenie si devotament si iti doresc tot binele din lume.

Din nou ... scriu despre iubire

Vreau sa scriu ceva imaginar... ca in romanele de dragoste... sa scriu despre EL care poti sa fii...TU... si despre o EA ... care pot sa fiu EU...Seara se lasa incet peste cer, stelele ca niste mici licurici observandu-se din ce in ce mai clar.. iar el si ea treceau agale pe poteca ce ii trimitea in lumea de basm a Albei ca Zapada si cei 7 pitici.. o lume in care existau doar el si ea... o lume in care puteau auzi doar respiratia si bataile inimii celuilalt... o lume in care nu aveau nevoie de nimic...material... el o tinea de mana-i rece si delicata desenand mici cercuri cu degetul pe pielea ei alba si fina ca matasea. Au colindat printre copacii ce isi pierdeau urma in spatele dragostei lor, calcand miile de frunze pe care toamna cu grija le-a tesut in trena ei imensa. Era liniste... nimeni si nimic nu puteau intrerupe cantecul batailor de inima.. a fiorilor si a dragostei celor doi. Noapte a acoperit intregul taram de basm, iar cei doi s-au asezat pe un bustean rapus la pamant de o furtuna... el o lua in brate, iar trupurile lor se unira pentru cateva secunde... nu mai erau .. el si ea.. formau un singur trup... un singur suflet. Fiecare simtea inima celuilalt cum bate din ce in ce mai tare... fiecare simtea fiorii celuilalt... fiecare iubea. Ochii ei.. s-au intors pentru o clipa...cautandu-i pe ai lui... iar el a ramas nemiscat lasand-o pe ea sa ii mangaie chipul cu privirea... buzele li se intalnira intr-o sarutare lunga, care surprinse in ei dorinta de a apartine trup si suflet.. unul celuilalt.... pentru totdeauna.... Stii... intotdeauna ne dorim ceea ce nu avem sau ceea ce nu vom avea vreodata..., iubirea nu e ca in basme.. sau ca in filme. Iubirea este pentru oamenii ce au suflet, pentru oamenii care nu sunt egoisti, pentru oamenii care stiu sa daruiasca, pentru oamenii ce stiu sa se sacrifice. Iubirea exista... dar fiecare iubeste diferit.

Nu stiu ... ce titlu sa pun:))

Ma gandesc la ce sa scriu de doua zile... si nu imi vine vreo idee... in mod obisnuit probabil as scrie niste cuvinte siropoase despre dragoste si bla bla.. dar atunci imi voi pierde un cititor foarte important al blogului... si nu imi asum acest risc:)). Asa ca am sa scriu despre o lume imaginara in care as vrea sa traiesc macar o zi... o lume in care nu ar fi falsitate.. o lume in care fiecare sa spuna ceea ce gandeste.. desi nu stiu cat de bine ar fi asta.... o lume in care sa nu existe pitipoance... am o mare problema mai ales cu stilul lor vestimentar...whatever...o lume in care toti oamenii sa fie tratati egal... o lume cu sosele bune si cu flori in parc, o lume cu mai multe paduri... o scoala in care sa existe sali de studiu... o lume in care sa nu mai fie atata coruptie... o lume in care fiecare sa judecam corect... o lume fara mita si fara oameni incompetenti, o lume in care sa nu fie deajuns un chip dragut ca sa ajungi "mare vedeta".... o lume in care sa putem munci... sa avem locuri de munca... o lume in care fiecare sa aibe un loc sub soare... o lume fara droguri, alcool in exces, prostitutie, fara trafic de droguri si carne vie, fara violenta, inconstienta si rautate... un loc in care oamenii sa se ajute si respecte, o lume in care fiecare sa se tina de cuvant... o lume in care fiecare sa aibe o sansa la un trai mai bun.... dar astea sunt doar niste vorbe in vant... vorbe cu care si altii au umplut pagini... de dragul de a le umple.... vise ce nu vor deveni realitate. Aveti incredere in voi si in puterea voastra de munca... si nu va ganditi ... "oare cati bani am sa fac daca ma fac medic?" sau mai stiu eu ce meserie din care se castiga bine. Faceti ceea ce va place, munciti cu pasiune si placere si perfectionati-va in fiecare zi cate putin... urmati ceea credeti ca e mai bine pentru voi cu orice pret. Luptati pentru fericirea voastra... asa cum si eu la randul meu lupt pentru a mea:).

Vreau..:))

Vreau sa scriu despre ceea ce vreau. M-am cam plictisit sa scriu despre suflet... gandire si sentimente.. pana la uma urmei suntem TRUP si suflet. Asa ca astazi  am sa scriu despre ceea ce vreau. Vreau un pat mai mare, vreau sa am vacanta mai des... vreau sa stiu sa cant la nai..vreau sa pot ajunge in Antarctica si sa dorm intr-un inglu impreuna cu o familie de eschimosi... as vrea sa ma joc cu o tarantula... vreau sa stiu sa merg pe bicicleta... ( stiu... spre rusinea mea... nu e punctul meu forte:D ), vreau ca toamna sa dureze mai mult si ziua mea sa fie macar de trei ori pe an... ( exceptand faptul ca mi-o sarbatoresc in fiecare luna pe data de 13)... hmm as mai vrea un caine saint bernard.. pe care sa il cheme Rinti.... as mai vrea ca Mos Craciun sa vina macar de doua ori pe an... as mai vrea un flaut nou (exceptand faptul ca am deja unul nou:)... as mai vrea o esarfa rosie..(se spune ca aduce noroc...nu ca as fi prea superstitioasa:))...as ma vrea ... de fapt nu mi-as mai dori nimic... inca:).

Fara suflet

Azi... am avut o zi foarte lunga, obositoare, plictisitoare si totusi am inceput-o ... ciudat. Azi am intalnit doua femei... care nu puteau sa auda... si ceva mi-a rascolit prin suflet... si m-a facut sa ma intreb pentru o secunda cum ar fi sa nu aud... probabil nu as mai face muzica.... nu as mai avea o melodie preferata... nu as putea viziona un concert...nu as putea dansa valsul mirilor atunci cand m-as casatori,...  nu as putea merge la teatru.. nicaieri... sa nu am o viata sociala... si sa depind mereu de cineva..care poate sa vorbeasca pe limba mea... Si totusi nu as mai auzi.. rautatea, frica, ... disperarea, panica.. minciuna.... uneori as vrea sa nu aud nimic.... as vrea sa stau intr-o seara de toamna... intr-o padure pe funzele ce cad parca din cer... si sa ascult doar sufletul...meu ... respiratia ta pe pielea mea rece... si atat... suntem surzi ... intr-o lume plina de zgomot... suntem neinsemnati si stingheri... suntem... fara suflet.

P.S. Am incercat sa nu mai scriu despre iubire. Sper ca ai remarcat asta:)).

Te vreau... sau nu te vreau?

Stii... nu te mai vreau... nici macar nu stiu daca te-am vrut vreodata. Reprezentai doar acel fir de ata de care ma puteam prinde ca sa nu cad.... si totusi te vreau. Stiu.. nu ma intelegi, nu ma intelegi nici TU cel care stai si iti pierzi timpul citindu-mi cuvintele... nici TU cel caruia ii sunt adreste aceste cuvinte... ma simt vinovata ca te vreau, ma simt vinovata pentru ca din cauza TA ranesc si alte suflete.. nu doar pe al meu, ma simt vinovata pentru simplul fapt ca ma fascinezi cu inteligenta..umorul si zambetul tau perfect. Nu te merit... asa cum nici tu nu ma meriti... imi place sa vorbesc ore in sir cu tine.. asa cum si tie iti place sa palavragesti lucruri importante sau nu cu mine... imi place sa par puternica (nu ca nu as fi) in fata ta... asa cum si tie iti place sa faci acelasi lucru... iti place sa te dai extrem de inteligent [ nu ca nu ai fi:)) ] in fata mea.... asa cum si mie imi place. Semanam mult si tousi suntem foarte diferiti, ne atragem si ne respingem reciproc...si de asta .. nu stiu daca te vreau sau nu:)).

Te iubesc

Pentru prima data... vreau sa iti spun cat de mult te iubesc. Te iubesc pentru ca ma intelegi, te iubesc pentru ca ma asculti, te iubesc pentru ca ma faci sa ma simt cea mai minunata, apreciata, speciala si deosebita fata din lume, te iubesc pentru felul in care ma privesti atunci cand te supar, te iubesc pentru sufletul tau de copil matur, te iubesc pentru felul in care imi spui noapte buna, te iubesc pentru ca stii sa imi furi un zambet fara sa depui niciun efort, te iubesc pentru ca imi asculti toate prostiile pe care mintea mea le scorneste, te iubesc pentru ca esti mai nebun decat mine, te iubesc pentru ca imi place cum ma alinti. In concluzie... te iubesc pentru ca... ma iubesti...:))

Scriu pentru ultima data "despre tine"

Nu am scris de ceva vreme...si am mai multe motive pentru asta... lipsa ideilor, a timpului... a chefului plus inceperea scolii. Am scris ca de acum inainte voi scrie doar despre mine, si asa voi face.... dar trebuie sa amintesc aici pentru ultima oara "despre tine". Iti multumesc pentru ca mi-ai aparut in cale si ca am putut sa ma conving de faptul ca ... ori ai plecat, ori te-am alungat din mintea, sufletul si gandul meu. Iti doresc mult noroc si fie ca toate visele sa ti se implineasca, sa fii iubit, admirat si respectat in familia si grupul tau de prieteni. Iti doresc sa iti gasesti marea dragoste... daca nu cumva nu ti-ai gasit-o deja si poti sa stii ca sunt acolo undeva.. langa tine... daca vei avea nevoie de mine. Multumesc pentru ca ai fost un capitol frumos din viata mea... chiar palpitant as putea spune.. in care doi copii, unul mai copilaros si incapatanat decat altul, din lumi total diferite, au incercat sa lupte cu morile de vant...:)). Intotdeauna imi voi aminti cu mare drag de tine si iti multumesc pentru ...cuvinte, orele petrecute alaturi de mine, pentru ca ma ascultai si imi dadeai impresia ca tot ceea ce spun e genial:))... pentru afectiune si grija.. pentru ca intotdeauna stiai sa ma faci sa rad si pentru ca nimic nu era mai important decat mine si pentru ca intotdeauna ti-ai facut timp pentru noi. Am invatat de la tine ca cel mai important lucru in viata .. asta e... bunatatea sufleteasca... iti multumesc:).

NU vreau

Stii... uneori nu vreau nimic.. nici de la tine, nici de la nimeni. Nu vreau, nu mai sper, nu mai cred, nu mai simt pe nimeni si nimic. Poate e un pic dur... si adevarat ... e atat de real incat nu iti poti imagina. Am realizat ca lucrurile de calitate se fac cu oameni de calitate... am invatat ca un zambet te poate face sa arati mai bine, ca oamenii sunt egoisti, insensibili si nepasatori cu cei din jur...am invatat ca dragostea nu se invata...se simte, se traieste, se consuma si atat. De cateva saptamani... ma dezamageste multa lume....prin vorbe, gesturi, ...maruntisuri. Sunt mult prea fraiera, cred, pentru ca pun prea multe lucruri la suflet..pentru ca ma implic si pentru ca investesc in orice lucru marunt..suflet, rabdare, dragoste, daruire si atentie. Nu toata lumea merita aceste lucruri...si totusi le primesc..fara ca eu sa astept ceva in schimb. M-am saturat sa vorbesc despre lume...de azi incepand am sa vorbesc doar despre MINE. Poate suna un pic egoist...dar nu imi pasa.

Despre tine

Despre tine... ieri mi-am amintit de tine si am simtit cum o sageata imi sfasaie inima.... iar sangele a incepu sa curga siroaie fara sa vrea sa se opreasca. Nici acum nu stiu daca s-a oprit... sau nu... vreau sa cred ca nu imi pasa, ca nu mi-a pasat... ca nu ai existat, dar nu pot. Amintirea ta traieste inca in mine... in fiecare cuvant sau gest sau ... gand... ce te are pe tine ca protagonist. Desi imi place sa cred ca am trecut peste... nu stiu daca e adevarat sau nu... desi imi place sa spun " nu-mi pasa" sau " si ce daca"... o fac doar ca sa-mi menajez sufletul. Ai facut parte din mine... fara vointa mea... pur si simplu ti-ai gasit un loc in inima mea... si nici acum nu cred ca ai plecat de acolo... iar eu nu te pot alunga... pot doar sa te ignor... dar se pare ca nici asta nu ma pricep sa o fac prea bine. Mi-am amintit de bunatatea, umorul si vorbaria ta... mi-am amintit de vocea si ochii tai... Dar cu " Doamne Ajuta" viata merge mai departe... desi o parte din sufletul meu a ramas intr-o biserica, dupa o lumanare, care, inca nu s-a stins...

Din nou... visez:))

Prima zi de toamna... am asteptat mult sa vad natura murind sub privirile mele... sa simt vantul intrandu-mi sub piele... sa aud vuietul surd printre crengi... sa ma simt din nou... neinsemnata si fragila... Vreau sa zbor ca pasarile... intr-o lume poate mai buna... poate mai simpla... poate mai magica... sa pot simti norii deasupra mea... sa pot simti soarele stralucind pe pielea mea de diamant... sa pot avea libertatea in maini ... sa pot clipi.. iar visul sa nu se termine. Sa ma odihnesc alaturi de ingeri... si sa cant alaturi de vant... sa ma las admirata de soare... si alintata de luna... certata de ploaie si ... atat. Sa am simplitatea, moartea si iubirea in maini si sa le pot admira la infinit... sa ma las iubita si ocrotita .... de soare, luna si stele. As vrea sa ... ma trezesc din vis... dar e atat de dulce si amarui in acelasi timp... incat ma vrajeste fara ca eu sa am vreun cuvant de zis.... ma face sa ma las uitata pe un nor... departe de oameni, lucruri si  pamant...  sa pot simti doar dragoste si ... atat....