Confesiune..

Mi-a trecut.. am depasit toate momentele.. dureroase din inima si sufletul meu.. cu pretul de a suferi si mai mult.. sau mai bine spus.. de a fi  si mai confuz.. si de a dori un lucru ce simt si stiu ca ma va rani.. asta e.. nu le poti avea pe toate.. dar eu nu mai am nimic in afara de niste sentimente ce ma sufoca.. ce imi sugruma fiecare particica a trupului si sufletului meu.. sentimente ce ma ranesc incostient.. si cu care nu stiu ce sa fac..

M-am gandit sa le innec in intuneric.. dar poate ca daca amestec dragostea cu intelepciunea din intuneric.. vor muri amandoua... M-am gandit sa le arunc in apa marii involburate.. dar poate ca daca amestec infinitatea cu dragostea.. vor trai amandoua vesnic in mine.. iar eu nu imi doresc asta.. M-am gandit sa le ard in candela din sufletul meu.. dar va ramane cenusa.. ce imi va prafui amintirile.. si va aduce farama de sentimente ce au ramas... M-am gandit sa le ascund.. sa le uit.. sa nu mai simt.. dar asta stim amandoi ca e.. imposibil..poate ca ar trebui sa le investesc in altceva.. in alticineva mai bine spus.. dar e mult peste puterile mele..

Nu mi te  vreau.. nici nu te-am vrut vreodata.. doar ca.. tu nu ma intelegi.. stiu.. nici macar eu nu ma pot citi pe mine insami.. dar scriind reusesc sa ma descarc.. sa pot, dupa ce mototolesc hartia pe care am scris, sa zambesc si sa merg mai departe..

Sunt un om mult prea sensibil pentru secolul XXI..si sunt un om ranit.. mereu si involuntar de ceilalti...

Imi pare rau ca.. scriu despre lucruri triste in prima zi de Craciun,.. dar.. cred ca asta e primul moment din viata mea cand... sunt capabila sa recunosc ca.. sunt un om foarte sensibil.. asa ca te rog.. incearca sa nu ma ranesti..

O piesa de teatru.. si un singur protagonist..

Viata mea  este ca o piesa de teatru in care personajul principal sunt EU, doar ca in fiecare zi se schimba decorul si personajele secundare.. in fiecare zi am alt scenariu, iar cand cortina se va trage peste viata mea, regizorul ma va rasplati sau nu pentru munca mea de pe scena...viata mea este ca un roman nescris ce asteapta ca  sentimentele mele sa se imprime pe paginile-i transparente... viata mea e ca o poezie ce isi asteapta sfarsitul dupa fiecare virgula... viata mea e un cantec fara sa aibe multe versuri..viata mea e amestecul dintre cele patru anotimpuri..amestecul dintre Luna si Soare..amestecul dintre lumina si iubire...iar eu sunt un om pe care asa putina lume il intelege...asa putina lume intelege cuvintele mele..adancimea si profunzimea trairilor si sentimentelor ce imi izvorasc din fiecare particica a mea...ma gandeam zilele trecute daca cei ce-mi citesc parti din suflet..interpreteaza sau inteleg..ceea ce eu cred, sper si simt..poate ca nu.. poate ca da, dar poate ca faptul ca nu multa lume percepe.. lumea in care eu ma invart ma protejeaza intr-o oarecare masura..Eu nu sunt un om complicat..sunt doar greu de citit.. greu de inteles..greu de patruns si explorat..nu sunt un om deosebit.. sunt un om unic.. ca fiecare dintre noi.. EU sunt un om asa banal.. dar am in sufletul meu.. un strop de pasiune.. unul de bunatate si trei de iubire de poveste pe care le-am impletit intr-o zi de 13...

Craciun fericit!!!

Uite ca a mai trecut un an.. si sunt cu un pas mai aproape de infinitate.. cu un an mai in varsta.. cu un an mai inteleapta.. si mai matura.. se apropie din nou sarbatoarea cantului ceresc.. sarbatoarea binelui si intelepciunii.. sarbatoarea cand fiecare incearca sa fie mai bun decat a fost.. ieri.. e din nou vremea colindelor..e din nou vremea cand in case miroase a portocale si vin fiert..e din nou vremea cand fiecare se bucura pentru celalalt.. Craciunul e cea mai frumoasa perioada din an cand.. fiecare se gandeste la celalalt.. cand se poate mirosi fericirea.. bunatatea si puritatea omenirii.. Craciunul este in fiecare mugure de brad.. in fiecare  promisiune si speranta.. Craciunul este in glasurile angelice ale copiilor.. este in fulgii de nea si in sufletul fiecaruia dintre noi.. Craciunul este in sufletul meu.. si in al tau.. Craciunul este in florile cusute pe feresti.. Craciunul e in turturii ce impodobesc stresinile caselor asemeni unei dantele vechi.. Craciunul este  in colinde.. si in gerul de afara..

Nu stiu daca voi mai scrie pana cand va veni.. Craciunul, asa ca va urez tuturor.. multa sanatate, fie ca sarbatoarea sfanta si magica a Craciunului sa va faca un pic mai buni, mai sufletisti si mai sensibili decat ati fost ieri.. va mai doresc un Craciun fericit alaturi de cei dragi voua si sper ca Mosul nu o sa va uite pe niciunul..asa cum sper sa nu ma uite nici pe mine.. chiar daca nu am fost tocmai cuminte anul asta.. Craciun fericit tuturor!!

Nu ma privi.. doar pleaca..

Azi... din nou m-am ranit.. din nou sangerez.. din nou mi-am mai facut inca o rana in suflet ce ma doare.. si toate astea pentru ce? DA, stiu.. pentru ati putea zambi fals si cu oarecare vinovatie nevinovata.. mda.. in sfarsit mi-am dat seama ca nu meriti si nici nu ai meritat niciodata nimic.. oare de ce trebuie mereu sa ma trezesc intr-un mod dureros la realitate.. spune-mi de ce nu pot fi indiferenta si de ce imi pasa.. imi pasa pentru ca simt.. pentru ca  am suflet.. uneori imi doresc sa nu am suflet.. sa fiu cel mai insensibil OM din univers.. sa nu ma ranesc.. sa nu sufar.. a fost mult prea mult pentru mine.. si atat.. prea multe confuzii si resentimente pentru o singura zi.. am simtit astazi cum sufletul meu a fost sfasiat din nou si cum din nou sentimentele imi sugruma fiecare particica  a corpului.. poate ca lumina m-a mintit.. si poate ca ar fi trebuit sa uit.. sa rup fotografii si amintiri.. sa nu fi pierdut  timpul  incercand  sa cos rupturile din inima si minte.. e prea tarziu pentru ca sa fac toate astea.. nu stiu.. nu pot.. ma doare si oricat de mult incerc sa uit.. e imposibil.. de ce eu?.. de ce acum..?.. de ce am intrat..?.. de ce ma raniti.. iar si iar.. printr-o singura privire..printr-un zambet?!... Da.. as vrea sa eliberez din sufletul meu tristetea.. si ea sa prinda aripi si sa zboare.. departe.. sper doar ca tristetea mea sa nu intalneasca un suflet la fel de fragil si sensibil ca al meu...vreau sa.. plec din amintirea voastra.. sa gasesc un nor pe care sa ma asez .. si sa simt gustul puritatii si inocentei din respiratia si sentimentele mele.. te rog, nu ma cauta.. pentru ca nu te vreau.. nici acum.. nici niciodata... doar pleaca...nu iti intoarce privirea catre mine.. doar inchide cufarul cu amintiri.. si nu ma lasa sa il deschid niciodata.. pentru ca.. sufletul meu.. va muri innecat de lacrimi.. regrete si.. confuzii multe si dureroase...

De ce ..?!

In seara asta vreau sa scriu.. nici macar eu nu stiu de ce.. pentru ca sunt de-a dreptul extenuata dupa repetitii.. cantat plus un concert de Craciun.. dar cu toate astea voi scrie.. nu stiu cu exactitate despre ce.. asa ca  imi voi lasa sentimentele sa se metamorfozeze in litere.. litere ce se vor insirui pe ecranul din fata mea..  te-ai intrebat vreo data de ce afara ninge?... de ce toata lumea de Craciun incearca sa fie mai buna?.. de ce nu as putea fi ca o scrisoare.. pe o parte alba.. iar pe cealalta sentimentele sa mi se insiruie in cuvinte scrise marunt.. cu spatii mici intre ele..?.. de ce sa cred ca maine voi zambi.. cand stiu ca nu va fi asa?..de ce simt ca traiesc intr-o lume paralela cu cea reala.. si totusi nu o fac..?..de ce te mint.. si ma ranesc iar si iar.. ? de ce trebuie sa ascund intr-un zambet toate acele sentimente ce ma tulbura si sufoca.?!.. de ce sa imi pese..? de ce sa ploua  peste mine cu zori de zi..?.. de ce sa ma scald in speranta si sa nu ating niciodata marginea realitatii..?.. de ce sa nu stiu nici eu.. nici tu.. daca ma mai iubesti sau ..?.. de ce mi-a ramas gravata pe piele.. respiratia ta fierbinte..? de ce cred ca voi ajunge sa ating nemurirea.. cand stiu ca nu e asa..?.. de ce simt ca visul meu e atat de departe de a mi se implini..?.. de ce timpul intervine intre oameni.. intre generatii... intre ganduri si suflete..?.. de ce oamenii cred ca sufletul are varsta.. cand de fapt nu are..?.. de ce amintirile se pierd in secunde..?.. de ce niciodata nu e prea tarziu..? de ce lumina si intunericul nu se pot amesteca..?.. de ce... imi pun atatea intrebari.. ce nu au un raspuns.. concret.. si de ce adolescentii nu mai cred.. sper si simt..?

Hai cu mine sa rasfoim viitorul si.. iubirea...

Stii.. uneori intunericul poate lumina Soarele.. uneori poti rasfoi amintiri din viitor... uneori poti plange chiar daca nu ai lacrimi... uneori poti schimba sufletul unui om doar printr-un cuvant.. uneori poti umple goluri din suflet cu singuratate.. uneori poti taia sperante si poti sterge lacrimi printr-un zambet... uneori e atat de bine cand ESTI acolo.. pentru mine.. uneori e atat de usor sa imparti regrete si bucurii... uneori uit sa iti multumesc.. uneori e asa de simplu sa gresesti.. uneori uit cat de minunat este sa iubesti.. uneori ma incurc in sentimente.. uneori ascult melodia aia pe care o ascultam noi de obicei.. si " iubita ta din zori ".. se gandeste la tine atunci.. uneori " lumea crede ca tac.. cand eu te strig..".. uneori imi place sa acopar cu degetele randurile scrise cu dor de iubire in acel cufar...care uite ca din nou e plin.. e plin de cerul din sufletul tau.. e plin de versuri fredonate in gand.. e plin de sentimente nevinovate si fragile..te port in inima mea, copile drag, te port in fiecare camaruta a sufletului meu.. te port in fiecare cuvant pe care il rostesc..te port in gandul meu.. te port in cantul meu ca pe un imn impletit din asa multe sentimente.. te port in fiecare atingere.. in fiecare rugaciune.. in fiecare colind..

Doua cantece... diferite.. doua culori ce nu s-au cunoscut niciodata.. doi copii... ce bine ca esti... te rog Du-ma in fericire.. sus.. departe si atinge impreuna cu mine intelepciunea si albul din mine...culege impreuna cu mine vise pe care sa le transformam in realitate... hai cu mine sa rasfoim viitorul si iubirea...

Multe scene.. si un singur artist..

Stii.. uneori mi-as dori sa pot simti zorii de zi intrandu-mi in piele.. in respiratie si in suflet... mi-as dori sa raman doar eu si luna mereu si pentru totdeauna si sa ploua peste noi cu soare si petale de suflet..mi-as dori sa cunosc cea mai frumoasa zi din lume... mi-as dori sa pot intoarce timpul si sa il fac sa stea in loc pentru o clipa...mi-as dori sa pot simti amurgul amarui in inima mea... mi-as dori sa pot privi in viitor si sa pot evita greseli... mi-as dori sa pot atinge lumina, iar ea sa nu dispara... mi-as dori sa pot culege lacrimile si sa impletesc din ele un colier pe care sa il asez intr-o mica cutiuta din sufletul meu, iar cand lacrimile se vor fi terminat.. sa deschid acea cutie, iar ele sa imi sopteasca cele doua cuvinte.. esentiale... mi-as dori sa pot printr-un zambet sa ating curcubeul.. mi-as dori sa simt in acelasi timp.. toate sentimentele ce exista in univers.. mi-as dori sa pot crea printr-un simplu cuvant.. intrebari si raspunsuri... sa pot spune printr-o simpla privire miile de cuvinte si de sentimente ce imi izvorasc din minte si suflet... mi-as dori sa intelegi lumea in care ma invart.. lumea in care cred, sper si simt.. lumea cu prea multe sentimente si prea putine reguli.. lumea cu prea putine perdele si prea multi nori.. lumea in care sunt multe scene si un singur artist.. lumea in care sufletul meu e atat de sincer si real.. incat poate fi ranit chiar si daca il atingi cu o floare.. lumea in care incerc sa introduc pe fiecare prin vorbele mele nascute din sentimente.. lumea in care punctele de suspensie inseamna mai mult decat infinitatea... lumea in care pot rade.. pot plange sau chiar visa.. lumea.. pe care am creat-o aici.. e defapt viata mea spusa intr-un mod.. aparte.. e sufletul si gandul meu.. pe care il impart cu cei ce imi citesc, comenteaza si apreciaza sau nu ceea ce scriu.. asa ca va multumesc tuturor celor ce isi pierd timpul citindu-mi parti din suflet..

Dragul meu,

Ploaia s-a rupt din inima mea si sper ca lacrimile cazute din ceruri sa iti fi gravat in suflet ultimele cuvinte pe care Eu nu am apucat sa ti le spun... Da, voi pleca asa cum am promis, am sa-mi inalt privirea catre cer si voi astepta ca lumina sa-mi spuna ce sa fac mai departe...am inteles ce imi doresc..DA, acum stiu ce e alb si ce e negru si nu le mai amestec in suflet asa cum faceam pana acum cateva saptamani. E un sentiment tare placut sa stii ce crezi, ce speri si mai ales ce simti, iar eu in acest moment stiu toate aceste lucruri.  Cum spuneam.. voi pleca. Nu stiu daca voi pleca din viata ta.. nu stiu daca voi pleca din lumea mea cu vise, sperante si un strop de indragosteala... nu stiu daca voi pleca devinitiv din tot ceea ce insemnai Tu... dar stiu ce imi doresc si asta e foarte important pentru mine. Imi pare rau... pentru tot si promit ca ma voi revansa intr-un fel sau altul... dar acum vreau sa traiesc o perioada fara tine pentru a putea reveni in lumea ciudata, obisnuita si banala a mea in care sunt doar Eu, departe de oameni, de greseli, de confuzie... sunt Eu.. cu toate gandurile mele..Eu cu imaginatia, sufletul si sentimentele mele..... nici acum nu inteleg de ce mi-am dorit ca Tu sa intri in lumea asta a mea... dar ma bucur ca nu ai facut-o, ma bucur ca nu ai avut ocazia de a ma cunoaste cu toate vorbele, banalitatile si sentimentele mele.. poate ca e mai bine asa. Toate cuvintele pe care ti le-am scris sau spus nu mi le voi retrage niciodata.. au fost sentimente spuse si traite.. intr-o toama tarzie.. sunt cuvinte pe care le-am scris din suflet pentru suflet, cuvinte pe care le-am simtit.. am simtit fiecare litera si fiecare punct de suspensie. Nu stiu daca au ajuns la sufletul tau.. nici macar nu stiu daca ai reusit sa intelegi profunzimea cu care eu am scris, dar sincera sa fiu nici nu stiu daca lucrul asta ma preocupa intr-un mod deosebit.. Am invatat multe lucruri de la tine.. am invatat ca uneori e mai bine sa iti asculti mintea pentru ca in acest mod vei suferi mai putin. Am invatat ca inteligenta nu se poate masura de fiecare data in numarul de carti pe care le-ai citit.. am invatat ca doar muzica te poate face sa crezi, speri si simti, iar matematica sa Gandesti. Am invatat sa nu imi afisez atat de mult sentimentele pentru ca ma voi rani mult mai usor si va fi mult mai dureros. Am invatat ca sunt un om deosebit.. si ca nu merita multa lume sa imi cunosca sufletul. Aceste randuri, cred ca sunt ultimele pe care le voi scrie pentru tine.. nu stiu de ce sau cum sau cand.. dar am vrut sa imi iau ramas bun de la tine. Nu stiu de ce, dar asa.. simt cum am mai spus. Imi pare rau.. si probabil ca aceste cuvinte te vor face sa crezi ca sunt superficiala.. si cred ca sunt intr-o anumita masura si regret asta... doar ca trezitul la realitate nu este de fiecare data placut. Iti doresc sa te scalzi in iubire, lumina si pasiune, iti doresc multa, multa sanatate, fie ca toate visele sa ti se implineasca si sa ajungi un mare medic. Iti doresc ca " toate cele bune sa tabarasca peste tine ", dragul meu, un Craciun Fericit si fie ca in Anul ce va urma sa realizezi toate lucrurile pe care ti le-ai propus. Imi iau ramas bun de la tine, chiar daca nu e foarte usor.. e cel mai bine pentru amandoi.. si iti doresc multa fericire si fie ca bunatatea sa te inconjoare mereu.

                                                                            Cu mult drag,
                                                                                   Lorelei

Imi place sa ascult si sa simt.. ca nimeni altcineva...

Stii.... imi place sa visez... si imi place sa tac...si sa vorbesc in acelasi timp...sa ascult si sa simt....ca nimeni altcineva....imi place sa fiu diferita.. sa pot crede.. in ceva ce nu exista si nu va exista niciodata.. imi place sa simt.. imi place sa ma las ghidata de impulsuri.. chiar daca simt ca voi suferi.. imi place sa pot clipi alene ore intregi gandindu-ma la .. nimic?.. e si asta un razpuns:))... imi place sa ma simt protejata... iubita..( cred )... apreciata si .. speciala.. imi place sa pot descoperi sentimente in ochii oamenilor.. imi place sa pot simti vibratia din corpul tau.. imi place sa scriu cu ganduri..sentimente.. uneori nevoi... si inconstienta intr-un jurnal numit.." SUFLET''.. imi place sa imi ascult sufletul.. de fiecare data.. indiferent de decizia pe care o iau.. fara sa iau prea mult in considerare mintea...asta nu e bine.. voi sa nu faceti ca mine... imi place ca ma pot gandi la lucruri ce nu au fost patrunse.. ce nu au fost atinse de sufletul si gandul nimanui.. imi place sa cred ca sunt altfel si ca pot schimba ceva.. in sufletul oamenilor.. imi place sa cred ca arta e mai presus de orice stiinta.. prin arta omul se schimba.. se cizeleaza.. isi slefuieste sufletul.. nu numai mintea.. imi place sa cred ca iubirea exista.. desi nu sunt prea sigura de existenta ei.. totusi imi place sa ma mint... imi place sa traiesc.. uneori.. mai mult in minte decat in realitate.. si asta ma protejeaza.. intr-o anumita masura.. imi place sa deschid in fiecare seara acel jurnal si sa scriu in el.. sa rasfoiesc paginile ingalbenite.. sau sa rup pagini.. desi.. niciodata nu am reusit sa o fac.. totusi incercarea de a le rupe.. a durut...

Scrisoare catre Mos Nicolae

Draga Mosule,

Au trecut cativa ani de cand nu ti-am scris scrisori, dar stii bine ca m-am gandit la tine in fiecare an si am asteptat cu emotie in suflet sa vii pe 6 Decembrie in casa mea.
Anul acesta am decis sa iti scriu.. pentru ca inca sunt copil..pentru ca inca ma joc..pentru ca inca cred in povesti cu zane si in printi calare pe cai albi ce vin sa salveze taramurile cu vise si sperante tesute din prea multa copilarie in inima mea.
Mosule, as vrea sa pun in sufletul fiecarui om un strop de pasiune..unul de dragoste si trei de bunatate. As vrea sa pot schimba lumea..sa o pot face sa creada, sa simta si sa spere.. sa o pot impulsiona sa isi asculte sufletul.. intaintea mintii.. As vrea sa fiu un om mai bun, un OM care sa fie ghidat in viata de armonie, implicare si dragoste.
Mosule, as vrea sa fiu nemuritoare...as mai vrea sa nu mai fiu asa sensibila, sa pot trece mai usor peste lucruri ce dor.. as vrea sa culeg intr-o zi de iarna.. treisprezece fulgi de nea si sa impletesc din ei o pereche de aripi pe care sa i le dau sufletului meu..iar de fiecare data cand el are nevoie sa zboare departe de indiferenta si nepasare... sa o faca. As vrea, Mosule, sa cunosc pentru o clipa.. inceputul iubirii.. si teama.. sa simt ca "acel cufar" pe care il cunosti si tu este din nou plin de sentimente nevinovate si fragile.
Mosule, mi-as dori sa ma duci cu tine intr-o seara la marginea si inceputul copilariei, sa pot simti in fiecare particica a trupului meu emotia, bucuria si IMATURITATEA copilului din mine, sa pot vedea in ochii copiilor amalgamul de sentimente din sufletul lor atunci cand constientizeaza prezenta ta divina.
Mosule, nu mai vreau sa fiu mare, da-mi pentru o zi mintea, sufletul si trupul de atunci... si nu lasa niciodata timpul sa inece in secunde... inocenta mea de copil.
Stiu ca.. nu imi vei putea aduce ceea ce ti-am cerut eu, dar te-as ruga sa-mi pui in ghete increderea ca voi reusi sa fac ceea ce imi propun, un pic de sanatate si daca mai ramane ceva dulce in sacul tau si pentru mine.. vei face inca un copil sa zambeasca :).

Iti multumesc, Mosule, pentru ca mi-ai citit scrisoare si pentru ca ai grija de mine de oriunde ai fi.

                                                                                     Cu multa afectiune,

                                                                                             Lorena

In disperarea existentei nevoilor sufletesti.. eu zambesc :)

Mda.. din nou stau in pat si ascult Vama Veche..mananc o eugenie din alea de pe vremea parintilor mei.. si scriu pe o bucata de hartie ce cred, sper si simt.  Am inceput din nou sa citesc carti ce imi schimba viata.. sau cel putin ma fac sa-mi pun intrebari... si am aflat ca eu nu stiu cine sunt... daca eu nu stiu cine sunt, ce simt, ce sperante sau dorinte am.. cum iti pot cere tie..sau tie.. sau tie sa stii cine esti.. sau sa stii ce vrei si ce simti. Ma simt neputincioasa in fata tuturor, ma simt slabita si fara  putere, fara acea dorinta de a trai si lupta... pentru ce sau pentru cine sa lupt?.. pentru mine?.. cum pot lupta pentru o persoana pe care nu o cunosc..?!..Vreau sa stiu cine sunt..vreau sa stiu ce cred si sper.. dar cel mai important vreau sa stiu ce simt..daca mai simt ceva..stii... puzzlelul a fost dezasamblat.. inainte de a fi facut..piesele s-au amestecat din nou..sentimentele s-au omorat intre ele... iar in disperarea nevoilor sufletesti.. eu zambesc..si am un zambet asa fals incat nici macar nu pot sa incerc sa il cred... fericirea a fost omorata de pasiune...pasiunea a fost omorata de dor... iar dorul de tristete..tristetea de indiferenta..si uite asa cufarul acela cu prea multe sentimente de trait, savurat si consumat intr-o singura viata..a ramas gol. Nu mai exista nimic in afara de ... nevoia de a iubi si de a fi iubit...dar sentimentul de " NEVOIE" nu e suficient pentru a ma simti .. completa. Acum.. durerea va disparea...eu am sa plec..iar cand vei spune "te rog, ramai inca o clipa .. macar..".. eu ma voi inalta spre cer.. iar cand ploaia se va rupe din inima mea.. vei intelege ca e prea tarziu . . . .

O piesa de puzzle.. intr-un cufar imens..

Stii.. cred ca sufletul  meu e un joc de puzzle.. format din milioane de piese... milioanele de piese.. se impart si ele in mii de fragmente ale sufletului meu. De multe ori m-am intrebat cine construieste si cine destrama acest puzzle. Fiecare om isi doreste sa isi gaseasca " sufletul pereche " care sa stie sa aseze piesele puzzlelului astfel incat sa fie construita acea parte din suflet ce poarta numele de IUBIRE. Stii.. atunci cand nu mai stii ordinea pieselor...sau cand nu stii de unde sa incepi sau cum sa incepi.. te simti confuz si oricat de mult te straduiesti sa gasesti ordinea.. cu atat confuzia devine mai mare. Atunci cand crezi ca cineva a asezat in ordine piesele.. si de fapt nu a facut-o..te simti bine pe moment, dar sufletul tau va fi destramat.. mai devreme sau mai tarziu. Atunci cand.. "sufletul tau pereche" ti-a aranjat in ordine piesele pana la un moment dat.. si are un moment de ezitare in a pune urmatoarele piese... asteapta... nu dramatiza prea tare si oricare ar fi decizia voastra.. mergi inainte. Atunci cand "sufletul tau  pereche" ezita sa puna ultima piesa.. crede si spera ca o va face.

Pana cand puzzlelul va fi facut complet.. va suferi multe modificari si vor si "multe suflete pereche" ce vor incerca sa il descifreze... Nu trai cu impresia ca primul ce incearca sa aranjeze piesele de puzzle.. il va face asa cum trebuie.. si atunci cand el va gresi.. sufletul tau va fi ranit. Mi-as dori ca eu sa fiu cea care sa faca acest puzzle din sufletul meu.. dar nu pot.. nu pot sa deschid cutia cu milioane de piese..si sa le asez.. poate totusi, va veni cineva, candva si va reusi sa deschida cufarul din sufletul meu ce are prea multe vise, sperante, inconstienta.. sentimente si rani.. confuzie si dragoste.. pentru a fi savurate si traite toate intr-o singura viata... iar daca acel cineva va reusi sa imi aseze in ordine toate aceste sentimente... ii voi darui si dedica acel cufar cu piese de puzzle din sufletul meu, pe care a fost gravat cu lacrimi, dragoste si speranta . . . iubeste-ma numai o clipa . . . .

Lacrimi de zambete..:)

Un gand, o floare si ... un zambet. Un strop de curcubeu, o lingurita de amor in dulcele ruginiu al toamnei si ... o privire furata pe sub gene. Cateva firmituri de suflet, doua sau trei lacrimi si ... numele tau scris cu litere de lumina. Cateva idei nastrusnice, un pic de nebunie si ... un cer senin cu mii de vise sclipind. O mare de lumina, un cantec fredonat de frunze si ... o lacrima de frumusete. O carte uitata pe masa, cateva amintiri lasate in coltul sufletului si ... o tigara fumata in incercarea de a uita, de a nu mai simti, de a spune "adio", dar acolo, undeva in adancul, adancul sufletului sa fie gravat "ramai". Un cuvant in plus, o sacosa de regrete si ... disperarea din final. O atingere, o speranta si ... cateva silabe rostite codificat. O promisiune, un vis si ... o farama de pasiune infinita. O intrebare, un moment de panica si ... un final fericit. O amintire, o revedere si ... multa confuzie. Un vers scris pe un bilet, o insomnie si ... dorinta de a nu mai fi. O greseala, multa inconstienta si ... prea putina iubire. Trei linguri de imaginatie, cateva rasete colorate si ... un sarut nascut din dorinta, dragoste si inconstienta nonvoita. Un jurnal scris candva din prea multa frustrare, cateva lacrimi de iubire si ... dorinta de a fi iubit. Nisipul cald, aerul sarat si ... apa rece. O patura, o stea si ... multa, prea multa dragoste. Un ceas, o lacrima si ... o lumanare....

Stii.. am ajuns la concluzia ca Iadul si Raiul sunt pe pamant... acum cred ca iubirea nu exista.. iar daca exista eu nu o pot intelege.. explora si consuma... simt ca orice lucru nesemnificativ pentru viata mea... ma raneste.... stii... exista rautate.. indiferenta.. neimplicare...posesivitate si gelozie... minciuna si cuvinte ce nu isi au locul... exista sentimente de teama si inconstienta.. sentimente ce dor si trezesc amintiri placute.. ce ranesc.. exista confuzie si nevoie de ceva.. nu stiu ce e acel ceva... exista monotonie si neincredere.. mediocritate si rea vointa... si eu m-am saturat sa traiesc printre ele... m-am saturat sa " nu stiu "...m-am saturat sa cred. sa simt si sa sper la o lume mai buna.. care nu va fi niciodata... m-am saturat sa descopar in fiecare zi suferinta, boala, depresie.. confuzie, teama si panica..stii... am nevoie de liniste sufleteasca.. m-am saturat ca sufletul meu sa fie zbuciumat... am nevoie de acel zambet inocent de copil.. am nevoie sa stiu ca maine viata mea va fi mai buna.. am nevoie sa am in ce sa cred.. in ce sa simt si sper... am nevoie de ajutor..compasiune..chiar daca nu imi place uneori sa o primesc.. am nevoie de ea... am nevoie de o imbratisare si de cineva care sa imi spuna ca voi trece si peste asta... am nevoie de caldura sufleteasca si prietenie... am nevoie de atat de mult si.. totusi atat de putin... am nevoie de putere si rabdare... pentru a trece peste... stii... oamenii intotdeauna  vor sa para ceea ce nu sunt... iar eu, desi par puternica... nu sunt asa... te rog nu ma rani.. pentru ca nu merit asta, iar tu stii...

Cat as vrea sa zbor..?

Cat as vrea sa zbor..? As vrea ca din sira spinarii sa imi creasca o pereche de aripi de diamant... impletite cu dor si dragoste... din lacrimi, zambete si curcubee... iar intr-o seara de toamna tarzie... sa pot sa imi iau zborul si sa ajung la granita dintre tine si mine... la mijlocul infinitului.. vreau sa zbor si sa ajung la iubirea infinita si nemuritoare... sa zbor si sa ating albastrul cerului... sa ating soarele inghitit de mare .. si nisipul ud... sa ating nemurirea.. cat as vrea sa zbor..?.. as vrea sa zbor pana cand voi simti ca sufletul meu si-a gasit linistea... as vrea sa zbor pana cand lumina ma va dobori... as vrea sa zbor pana cand intre tine si mine nu va mai exista nicio granita.. ruptura.. confuzie... as vrea sa zbor pana cand albastrul.. rosul si galbenul mi se vor imprima in aripi... as vrea sa zbor pana cand il voi gasi pe Dumnezeu... pana voi gasi viata vesnica.. pana cand soarele si luna vor fi un singur trup si un singur suflet... pana cand voi cunoste viata si moartea in acelasi timp... as vrea sa zbor pana cand voi descoperi de ce existi TU... de ce exista lumina si intuneric... viata si moarte... de ce exista suflet si trup...si de ce ele fac parte din oameni... de ce pot fi trista si fericita..de ce te iubesc?... Spune-mi .. cat trebuie sa zbor pentru a gasi si nemurirea... si viata.. dragostea si raspunsurile la intrebarile mele..

Toate cele bune sa tabarasca peste tine..;))

Am revenit..sunt din nou EU.. acel copil ciudat care vorbeste mult..acel copil ce zambeste si se bucura de lucrurile marunte..obisnuite, dar totusi speciale... sunt din nou EU... sunt din nou acel adolescent plin de vise, sperante, inconstienta cum spune mama si multa, multa munca. Toate aceste lucruri i se datoreaza unei singure persoane careia tin sa-i multumesc... unei persoane careia am inceput sa ii cunosc sufletul.. o persoana deosebita de care m-am atasat foarte repede si usor...in putin timp...o persoana cu care as putea vorbi trei zile si trei nopti fara pauze de masa. Vreau sa ii multumesc unei persoane ce imi acorda un loc special in sufletul ei.. tin sa ii multumesc unui OM.. ce intotdeauna stie sa ma faca sa zambesc indiferent cat de obosita si trista as fi.. iti multumesc Razvan pentru ca iti pierzi atat timp cu mine, pentru locul pe care mi l-am castigat in sufletul tau.. iti multumesc pentru ca esti un om minunat si ma simt onorata pentru ca am avut sansa sa te cunosc.. iti multumesc pentru prietenie, afectiune si atentie...

P.s. Am promis ca voi scrie pentru tine si sper ca am reusit prin cuvintele mele putine si neinsemnate sa iti mangai sufletul. Multumesc Razvanish >:d <

27 Octombrie..

Astazi.. voi scrie dupa lipsa mea de cateva zile... astazi este o zi foarte importanta pentru mine.. 27 Octombrie.. pentru mine reprezinta o zi in care m-am maturizat brusc si dureros... 27 Octombrie reprezinta pentru mine acel semn trimis de catre Dumnezeu ca " nu suntem nemuritori "... 27 Octombrie reprezinta ziua in care unul dintre putinii oameni ce au putut sa-mi atinga sufletul... si-a ridicat privirile catre cer si a simtit infinitatea.. divinitatea si lumina... astazi se implinesc doi ani.. de cand bunicul meu e nemuritor... stii.. vreau sa ii transmit prin aceste randuri.. ultimele lucruri pe care nu am fost in stare sa i le spun la momentul potrivit.. vreau sa imi cer iertare pentru zambetele false ce ascundeau lacrimi si durere.. zambete pe care imi doream sa le creada si sa il incurajeze.. cand era pe patul de moarte...imi cer iertare pentru faptul ca nu mergeam mai des la el... e trist ca apreciezi un lucru de abia atunci cand nu il mai ai... ii multumesc  pentru ca mi-a insuflat dragostea pentru muzica... ii multumesc pentru ca intotdeauna stia sa faca din nimic o gluma.. ii multumesc pentru ca era mereu vesel si pentru ca el credea ca va fi nemuritor... ii multumesc pentru poezia pe care mi-a spus-o.. si pe care o voi tine minte toata viata...o poezie pe care o stim doar noi doi.. ii multumesc pentru ca m-a invatat sa fac mujdei de usturoi... ii multumesc pentru ca m-a invatat ca muzica se simte.. se traieste.. mi-a spus ca muzica este cea mai nobila meserie de pe pamant... si vreau sa ii spun.. ca imi voi tine promisiunea facuta pe 27 Octombrie 2008... si voi face muzica.. indiferent de cat de mult voi munci si cat de greu imi va fi... si imi este.. nu voi renunta... asa cum si el a cantat pana in ultima clipa... Iti doresc sa fii fericit oriunde ai fi... si stiu ca esti.. simt asta.. iti doresc sa te scalzi in lumina si sa ma veghezi acolo.. undeva de sus...

P.s. Astazi trebuia sa scriu pentru si despre o alta persoana importanta din viata mea.. dar imi doream sa scriu aceste cuvinte pentru cel ce a facut si face parte din sufletul si sangele meu...

Un pic mai bine...

Da.. in seara asta pot spune ca ma simt mai bine...  poate pentru ca iesit un pic din rutina zilnica.. si am vazut ca daca vrei sa fii fericit.. poti fi si intr-o lume nefericita... daca vrei sa mergi mai departe nu conteaza cat de inalti sunt muntii.. daca vrei sa iubesti sincer, adevarat si cu toata fiinta ta.. poti iubi... daca vrei sa ierti.. vei ierta indiferent cate rani ai in suflet.. daca vrei un viitor.. il poti avea chiar daca traiesti in Romania sau in oricare alta tara.. stii.. eu acum imi doresc sa zambesc.. si chiar in acest moment am un zambet sincer pe buze.. vreau sa merg mai departe cu muzica.. chiar daca stiu ca e un vis..pe care nici luna nu il poate zari... vreau sa iubesc sincer, adevarat si cu toata fiinta mea..chiar daca poate voi suferi... nu imi pasa...vreau sa iert.. poate am sa iert ca sa pot uita mai usor.. lucruri ce ma dor.. am sa iert pentru simplul fapt ca in sufletul meu nu a existat si nici nu va exista ranchiuna, ura... si vreau sa am un viitor.. si stiu ca il voi avea.. aici sau departe de casa... am sa fac ce imi place cel mai mult pe lumea asta.. sa cant.. despre durere si veselie... oameni si timp... despre dragoste si lacrimi...

Luna..pentru cateva clipe..

As vrea sa fiu si eu luna pentru o zi... sa pot renaste de fiecare daca atunci cand soarele moare... sa pot triumfa peste cer, pamant.... univers. As vrea sa fiu inconjurata de stele... si totusi singura... as vrea sa fiu luminata si totusi sa nu ma disting in intuneric.... as vrea sa privesc si sa nu fiu privita... intotdeauna mi-am dorit sa fiu pentru o zi luna pentru ca... este regina noptii.. noaptea... visele fiecaruia stralucesc pe bolta infinitului.. langa luna... noaptea fiecare vis e o realitate.. noaptea inseamna intuneric.. iar intunericul inseamna intelepciune... as vrea ca pentru o zi... sa  ocrotesc visele ce stralucesc in intelepciune.. sa observ oamenii.. cu defecte si calitati... cu nevoi si dorinte..cu temeri si sentimente... sa fiu eu luna pentru o zi.. sa fiu singura.. si totusi incalzita si luminata de soare... sa fiu mica.. si totusi uriasa.. sa pot calatori printre vise.. si totusi EU sa nu am niciun vis.. sa fiu mangaiata si inconjurata de intelepciune.. si eu totusi sa nu o pot percepe...sa traiesc in intuneric.. dar totusi sa ma scald in lumina...iar craterele din sufletul meu.. sa nu ma faca sa sufar...as vrea sa fiu luna pentru o zi.. sa pot mangaia privirile a sute de suflete ce ma privesc.. sa pot indeplini vise si sa traiesc printre ele.. sa fiu iubita si mangaiata de soare.. sa renasc de fiecare data cand soarele este ucis... sa ma scald in sangele dulce-amarui al lui.. sa fiu singura si impacata cu lumea... sa nu cunosc nici teama.. nici panica.. nici iubirea... sa traiesc intr-o lume doar a mea in care nimeni, niciodata sa nu intre.. un loc in care sufletul meu sa poata... fi liber...

Ploua..peste inima mea

Ploua... stii.. mie imi place foarte mult cand vad apa clipocind deasupra pamantului... imi place sa aud ecoul apei in vazduh.. iubesc ploaia... imi place sa stau afara.. si sa privesc.. sa aud si sa simt racoarea.. blandetea si divinitatea ploii... ador sa vad stropii din lumina.. din Dumnezeu dezmierdand frunzele.. prea putine si prea lipsite de viata... sa vad picaturile din infinit intrand in pamantul rece si gol... imi place sa privesc dantela ce imi cuprinde privirea..sufletul si fiecare particica a trupului meu.. fara valoare... imi place sa vad lumina ce coboara din inima lui Dumnezeu... sfasiind cerul..stelele.. suflete.. imi place sa aud strigatele cerului sfasiat de lumina... imi place sa aud norii vuind deasupra mea...imi place sa prind in palma lacrimile.. poate ale lui Dumnezeu.. poate ale norilor.. poate ale  lunii.. poate ale sufletelor.. poate ale  intreg universului... ploaia leaga viata spirituala de cea pamanteasca.. leaga cerul de pamant si... divinitatea de omenire...

Ce e viata..

In ultima vreme.. nu sunt chiar " EU ".. vorbesc putin si sunt destul de retrasa... nu stiu motivul.. poate vremea.. poate dezamagirile.. sau pur si simplu oboseala...zodiacul... sau o aliniere nu prea grozava a planetelor... de multe ori ma intreb.. de ce nu putem avea acea stare de bine mereu.. poate ca acea stare de euforie este de fapt Raiul.. de ce trebuie sa cunoastem si raul.. si binele,... frica si indiferenta.. de ce nu pot fi toti oamenii fericiti... sanatosi si cu un zambet pe buze..? Nu stiu... cred ca acum stiu sa raspund la intrebarea " ce e viata ? " pe care cineva mi-a pus-o pe blog... cred ca viata e o incercare.. o provocare.. o ultima sansa pe care Dumnezeu o da oamenilor.. pentru ca acestea sa poate ajunga langa el.. sau nu... viata e un amestec de durere, dragoste si dezamagire.. viata e simtire.. emotie.. nostalgie.. toate impletite cu pasiune si dor intr-o zi de octombrie tarzie.. cand nici soarele nu mai poate sa lumineze inimile oamenilor.. cand ceata e prea groasa strivind sub ea suflete.. o zi de toamna in care fiecare se va gandi la el insusi... o zi in care ploaia nu va mai putea spala pacate... iar intunericul se va napusti asupra pamantului.. sfarmand pietrele si oprind ploaia... inecand suflete... si sugrumand lumina...

Maine dimineata...

Maine dimineata cand ma voi trezi:

• voi zambi si ma voi gandi ca azi lumea va fi mai buna
• imi voi stege din minte toate lucrurile urate si voi incerca sa fiu un om mai bun
• ma voi gandi ca poate asta e ultima zi cand pot sa vad soarele in dulceata diminetii
• voi savura o cana de lapte in fata casei privind la porumbei
• ma voi bucura de racoarea diminetii si de lumina
• voi uita de timp si voi disfruta fiecare clipa ca fiind ultima
• voi privi frunzele ce vor cadea pe pamantul rece
• nu ma voi gandi la nimic..
• imi voi lasa pielea sa tremure in bataia vantului rece
• nu voi asculta oamenii... imi voi asculta doar sufletul
• voi incerca sa inteleg ce e viata
• ma voi lasa coplesita de sentimente
• voi fi EU

" Muzica porneste de la inima si se adreseaza inimilor "...

Am lipsit cateva zile.. in care m-am tot gandit despre ce sa scriu... si datorita faptului ca fac muzica si ca muzica educa sufletul.. astazi m-am gandit sa incerc sa traduc un citat al lui George Enescu.. o parte din sufletul unui geniu.. un suflet ce vibra la fiecare sunet pe care vioara lui o nastea din arcus...

Enescu spunea.." Muzica oglindeste toate misterioasele ondulaţii ale sufletului, fără putinţa de prefăcătorie..".. daca trec aceste cuvinte prin sufletul meu... simt cum un amalgam de sentimenete mi se infiripa in inima... cred ca Enescu vrea sa aminteasca faptul ca Muzica este creata doar pentru oameni ce au suflet.. muzica este un dar divin pe care nu multi il au... muzica este modul prin care ii multumim lui Dumnezeu... muzica este nascuta din dragoste... muzica este o parte din Dumnezeu ce nu multi o inteleg.. iar muzicienii transpun aceasta divinitate prin intermediul sufletului lor.. divinitatea ajungand mai apoi la oamenii ce nu au acest har de a traduce divinitatea lui Dumnezeu... muzica se naste din suflet... din lumina.. din culoare.. si nu in ultimul rand din dragoste. Nu exista lume fara muzica.. cum nu exista nici viata fara apa.. sau flori fara culoare... muzica este meseria pe care mi-am ales-o.. o meserie ce implica suflet..talent..emotii..si nu in ultimul rand.. multa, multa munca.

Fericire..

Vreau sa scriu ceva.. si sincera sa fiu nu stiu ce.. asa ca am sa-mi las degetele sufletului sa scrie .. cuvinte.. ce nu vor trece prin mintea mea.... vreau sa scriu despre fericire.. niciodata nu mi-am intrebat sufletul " ce este fericirea?"...cred ca fericirea este de mai multe feluri... te poti  bucura de un zambet primit.. pe strada de la o persoana pe care nu o cunosti... te poti bucura de o bomboana... sau de o raza de soare... fericirea poate dura o secunda.. sau o viata.. sau o clipa... niciodata nu stii cand te va parasi acel sentiment minunat de bine.. liniste si bunastare a fericirii... fericirea traieste acolo undeva.. in sufletul fiecaruia.. doar ca NOI suntem raspunzatori sa o gasim si sa traim prin ea si pentru ea. Fericirea... fericire e in raze de soare... fericire e in zambete de copii inocenti... fericire e in petalele florilor... fericire e in vant.. in frunze... in moarte... fericirea este si in inima ta.. si in a ta.. si in a ta... fericirea o poti atinge cu sufletul.. fericirea e singurul sentiment pe care toata lumea il are in piele... respiratie si suflet... fericire e in lumina.. in intuneric... fericire e in vise .. sperante si trairi.. Fericirea.. e singurul sentiment care nu raneste... singurul sentiment ce iti bucura sufletul fara sa ceara nimic in schimb...

Cautati fericirea in inima voastra/... iar daca o veti gasi nu o lasati sa plece...asa cum si eu la randul meu.. am cautat-o... am gasit-o si de atunci imi las sufletul mangaiat de "fericire"...

Fara timp..

Cum ar fi daca nu ar exista timp... poate ca ar exista "tinerete fara batranete si viata fara de moarte"... si totusi daca nu ar mai exista moarte... si toti oamenii ar trai vesnic... ar mai exista Dumnezeu daca nu ar mai exista notiunea timpului... ar mai exista trupuri... ar mai exista ranchiuna..ura si desconsiderare.. minciuna si egoism... dezamagire si tradare?... cred ca nu... cred si sper ca acea "lume fara timp",... este Raiul... un loc unde toti oamenii...pot trai departe de OAMENI... un loc unde fiecare poate sa creada.. sa simta si sa spere.. un loc in care teama si nepasarea nu pot intra... un loc special creat pentru fiecare... un loc pe care ratiunea si imaginatia omului..nu il pot atinge... imi place sa scriu despre nemurire pentru ca eu cred in ea... cred ca intr-o buna zi ma voi indeparta de muritori... si voi deveni nemuritoare.. cred ca intr-o buna zi imi voi indrepta privirea catre cer...  si voi urca alaturi de ingeri in lumea unde niciodata nu este frig.. foame sau ura... in lumea pe care Dumnezeu mi-o daruieste pentru totdeauna... astept ziua aceea cu frica in suflet.. frica unui nou inceput... un inceput pe care il incep SINGURA... eu.. fara trup... trupul il voi lasa amintire celor ce mi-au fost prieteni.. rude.. apropiati... le voi lasa o jumatate din MINE.. o jumatate pe care nu am sa o iau niciodata..si o voi lasa acolo... cand nu voi mai fi aici.. sa va amintiti de acea fiinta ce am fost... vesela si cu multe vorbe pe buze... libertina si mereu pe fuga... acel copil ciudat care scria ce credea....spera si simtea... acel copil caruia i se parea ca tot ce zboara se mananca.. acel copil care mereu se gandea la lucruri ce nu au fost atinse vreodata de mintea omului... sa va amintiti de acel copil care credea in Mos Craciun si intr-o lume de maine mai buna... sa va amintiti de acel copil care a iubit.. a ranit.. a mintit si a iertat... acel copil care a gresit si a platit... acel copil care a fost indragit si iertat... acel copil care a cantat.. a cantat..si a iubit muzica si tot ce insemna frumosul.. amintiti-va cu drag de ceea ce am fost EU... aprindeti-mi la capatai o lumanare.. iar eu ma voi ruga pentru voi...nu m-am gandit niciodata... dar jumatatea din mine as vrea sa se odihneasca.. la marginea unui parau.. intr-o padure.. un loc in care sa pot auzi fosnetul frunzelor sugrumate de vant... sa aud apa clipocindu-mi la ureche.. sa pot simti caldura si tremurul pamantului...un loc ferit de oameni.. un loc in care sa fiu singura... sa pot auzi din ceruri tacerea ce ma inconjoara pe jumatate... sa fiu doar EU... singura in fata universului... singura in fata luminii...

Spune-mi..

Spune-mi unde e fericirea..spune-mi de ce nu este noapte mereu... de ce nu ploua tot timpul...de ce cred in nemurire... spune-mi cand a fost ultima data cand te-ai gandit la mine... spune-mi cat de aproape sau cat de departe esti... spune-mi despre tacerile dintre ganduri... spune-mi cat de adanc poti sa cuprinzi cu privirea.. sufletul meu... spune-mi cum iti iei ramas bun... spune-mi cum imi spui "iarta-ma.."... spune-mi de ce tremuri ... spune-mi ce ai descoperit in ochii mei... spune-mi de ce insisti sa intri in sufletul meu fara sa imi ceri voie... spune-mi de ce trebuie sa te cred... spune-mi de ce nu pot sa iti spun " NU ".. spune-mi cum sa te fac fericit.. spune-mi cum sa te iubesc..respect..admir..spune-mi cum sa te tin de mana.. cum sa iti zambesc.. cum sa iti vorbesc... spune-mi.. spune-mi doar... te iubesc.. si voi cunoaste nemurirea.. si tacerea .. voi cunoaste si ziua si soarele.. doar spune-mi.. te iubesc...

P.s. Cuvintele insiruite au fost prea triste.. melancolice pentru starea mea de spirit de acum... dar sufletul asta mi-a dictat si promit ca data viitoare voi scrie despre ceva mai vesel.. sau cel putin voi incerca..:). Have a nice day:).

Stii ce as vrea?

Si stii ce as vrea?...as vrea sa pot sa descopar lumea fara sa sufar.. sa nu imi fie teama de moarte... sa pot auzi ceea ce spune Dumnezeu.. dincolo de nori... vreau sa pot alerga, iar vantul sa imi sufle in ceafa... as vrea sa te gasesc.. sa te gasesc pe TINE... sa gasesc un "tine" care sa creada, sa simta si sa spere... un tine pe care il "non-vreau".. cum mi-a spus cineva la un moment dat... un "tine" pe care nici macar nu stiu daca mi-l doresc... vreau sa nu mai fiu confuza.. si sa stiu exact ce inseamna alb si ce inseamna negru.. fara sa le amestec in suflet....as mai vrea un viitor... as vrea sa stiu ce se va intampla maine... as vrea sa stiu unde se opreste lumina...durerea...visele...as vrea sa pot deshide o poarta pe care sa scrie " Spre Rai..."... as vrea sa imi ating sufletul si sa ii soptesc cat de mult mi-am dorit clipa asta... as vrea sa vad lucrurile importante fara sa ma impiedic de detalii.. as vrea sa stiu ca am sa fiu iubita, ajutata..respectata... as vrea sa fiu mereu cum sunt acum... inconstienta..vorbareata...libertina si vesela... si as mai vrea un singur lucru.... as vrea sa fiu mereu un adolescent cu multe idei..vise si sperante toate impletite intr-o zi de toamna tarzie...

Happy :)))

Astazi am realizat ca sunt un om fericit.. sunt un om cu personalitate si cu mult chef de viata... sunt acea pata de culoare dntr-un desen alb-negru... sunt acel zambet fara interes si sincer... sunt un om fericit pentru ca sunt iubita.. apreciata si respectata... in fine mai mult sau mai putin dar sunt un om fericit. Stiu ca de obicei scriu ca si cum as fi un " om frustat" care nu se poate impaca cu lumea proasta din ziua de azi... sau care nu poate sa conceapa si sa accepte viata in adevaratul sens al cuvantului... dar nu e asa. Sunt un om plin de idei..bucurie... personalitate si gandire pozitiva..un om plin de copilarie si libertate... sunt fericita si cu multa energie.. si incerc prin starea mea buna de spirit sa va fur macar un zambet :). Trebuie sa recunosc ca vroiam sa imi sterg blogul.. si nu stiu de ce.. dar am o vaga senzatie ca m-am rezgandit... dar nu sunt foarte sigura... oricum ar fi... astazi sunt happy:)):))).

Am revenit:))

Stiu ca am scris acum cateva momente ca imi iau concediu din viata de blogger... dar tocmai mi-a venit o idee:))... astazi dimineata.. savuram in fata casei o cana cu lapte... privind cum soarele isi face aparitia in rosiaticul infinit patrunzand in cer... acoperind stelele si luminandu-ma ....iar un stol de porumbei faceau cercuri prin fata casei mele... am ramas nemiscata urmarind fiecare bataie a aripilor lor... fiecare miscare cu care taiau cerul... fiecare vuiet nascut din aripile lor.... vedeam cum coboara si se ridica intr-o sincronizare perfecta... urmaream cum desenau pe bolta infinitului linii abstracte incercand sa imi transmita un mesaj indescifrabil... ascultam fiecare geamat al vantului care se strecura printre penele lor sticlii... observam iubirea ce si-o poarta... respectul si legatura ce ii unea...nu pot explica ceea ce am vazut... am vazut bunatate, adevar, intelegere.. dragoste... nu stiu daca toate astea fac parte din instinct... dar am realizat ca de multe ori animalele au mai mult suflet decat unii oameni... am realizat ca intre animale exista ajutor... rabdare, constiinta chiar... naturalete si divinitate... iar intre oameni nu.. am realizat ca exista multa LUME....multa lume si OAMENI ... foarte putini.

Nu dau niciun titlu:)

Astazi am avut o zi plina.... ceea ce conteaza este ca DA vreau sa fac muzica. Am cantat astazi in fata unui public care savura, se bucura si admira muzica.... plangea si radea... aplauda si simtea ceea ce, eu cel putin, vroiam sa transmit. Am inteles astazi ca nu toti oamenii sunt la fel... am inteles ca asta imi doresc sa fac o viata ... sa cant.. sa vad oameni plangand de emotie.. pentru ca prin muzica i-am atins sufletul... sa vad oameni aplaudand si strigand in cor " Bis"... sa vad oameni carora le pasa. Mda... sunt fericita si foarte extenuata pentru ca a inceput scoala si toata lumea trage de mine... dar promit ca voi reveni cu o postare imediat ce o sa-mi vina vreo idee..si am sa am timp... pana atunci imi iau o pauza de cateva zile... concediu daca pot sa spun asa din viata de blogger...

Sunt nervoasa..:))

Astazi... am avut o zi foarte naspa... obositoare si din care nu am invatat nimic in afara faptului ca exista prea multa nesimtire, prostie si mitocanie. Am fost si eu, vezi Doamne, la un specatcol " Lostrita" in are au jucat niste actori amatori (ca sa nu zic de doi bani...) din Galati... iar eu sincera sa fiu nu prea am inteles mare lucru din piesa respectiva... ceea ce m-a uimit oarecum a fost ca publicul format din elevi de la mai multe licee... au inceput sa injure actorul principal... iar acesta la randului lui le raspundea elevilor.. :)) amuzant si foarte frustant pentru mine... avioanele nu incetau sa zboare prin lumina reflectoarelor... ca niste barcute pe malul unui ape ...:) ce dragut. Toata lumea vorbea... iar la un moment dat actorul a inceput sa se dea la o eleva de la liceu cu mine... nu stiu sincera sa fiu daca asa era piesa... sau nu.... elevii continuau sa manance, vorbeasca, rada... pana cand unul dintre colegii nostri de la alt liceu....si-a exprimat dezacordul folosind replica " Incetati odata si faceti liniste" sau ceva asemanator...dupa care tovarasii acestui exemplar au inceput si mai tare...mda... distractie.... spectacolul asta m-a facut sa inteleg ca asta este meseria pe care eu vreau sa mi-o aleg... sa cant toata viata in fata unor oameni dezinteresati, prosti si inculti...NU, nu asta imi doresc.... poate ca voi alege altceva... am destul timp pentru asta...

P.S. Stiu ca nu am scris metaforic si bla bla cum scriu de obicei... dar asta am simtit sa scriu acum si imi pare rau daca nu v-a placut... promit ca data viitoare voi fi mai draguta in ale scrisului...:D

Pentru tine

Stii... vreau sa iti multumesc pentru ca, desi te cunosc reletiv de putin timp, ai reusit sa te strecori fara ca eu sa-mi dau seama intr-o camaruta a sufletului meu pe care " Prietenie", ti-ai gasit acolo un loc, te-ai asezat si imi faci sufletul din acel moment fericit. Iti multumesc pentru ca ma asculti si nu te plictisesti de vorbaria mea multa, iti multumesc pentru ca imi temperezi nebunia, iti multumesc pentru ca m-ai introdus in lumea, viata si sufletul tau, iti multumesc pentru ca imi dai acel sentiment de speranta... pentru ca imi dai curajul sa lupt pentru mine... multumesc pentru ca imi zambesti, prin zambet dandu-mi un imblod de a merge inainte. Multumesc pentru ca iti pierzi asa mult timp cu mine... multumesc pentru ca ai un suflet extraordinar pe care m-ai lasat sa il descopar... multumesc pentru fiecare zambet, pentru fiecare incurajare... si pentru simplul fapt ca existi. Iti multumesc, draga mea prietena, pentru orele in sir vorbite, pentru rasete, pentru prietenie si nu in ultimul rand pentru tot ceea ce insemni TU, un om adevarat, un om sincer pe care te poti baza oricand, un om cu o gandire si energie... ce rar intalnesti.

P.S. Andradish, asa cum imi place mie sa iti spun, iti multumesc pentru tot si DA, aeste cuvinte in sunt dedicate, din suflet pentru suflet.

Joc si joaca..:)

Nu am vorbit prea multe despre copilarie... am scris la un moment dat, dar intr-o maniera prea metaforica si greu de inteles pentru unii.... care nu ma cunosc sau care nu stiu sa imi interpreteze cuvintele... asa ca, ei bine, astazi am sa vorbesc despre jocurile copilariei.. despre poznele facute cand eram eu mica.. despre cat de dor imi este sa fiu copil. Copilaria este o parte foarte importanta din viata fiecaruia... in care ne formam " cei 7 ani de acasa./.." cum se spune... in care singura noastra grija este sa ne jucam. Cand eram mica, recunosc, ma jucam cu papusile... ca majoritatea fetelor de varsta mea... imi placea sa fac mancare din frunze... un lucru care imi face mare placere si acum( doar ca nu din frunze:)) ... si sincer chiar ma priep ( stiu... sunt foarte modesta:))... imi placea sa sar coarda si sa joc " campionata" sau cum s-o fi chemand ca nu mai stiu. Imi placea sa ma joc cu fiecare animal pe care il intalneam... dar fara pisici....imi placeau foarte mult hamsterii... mi-am cumparat unul la un moment dat cand aveam vreo 8 ani... si mama mi-a spus ca ea in casa nu sta cu asa ceva..:))... amuzant acum.. foarte frustant atunci:)).... cand stateam la bloc imi placea sa merg sa fur coroduse si liliac... si tin minte ca in spatele blocului meu, un vecin avea niste tufe cu zmeura si mergeam sa mancam... pe furis pentru ca se supara foarte tare... :))... imi placea sa merg la un izvor din apropiere... spun "placea" pentru ca la un moment dat m-am ratacit eu si cu inca o prietena de a mea... si ne-a luat cam trei ore sa ajungem din nou acasa... tin minte ca am mers printr-un lan de porumb... si ca am fugit de niste capre... la un moment dat am ajuns la un iaz unde erau niste rate care se balaceau... asta se intampla cam cand eu aveam vreo 7 ani.... va dati seama in ce panica au intrat parintii mei... si cearta de dupa..:))..  foarte amuzant acum... frustant atunci:))...imi amintesc cat de grozav era sa fii copil.... nu ca acum nu as fi, toata viata purtam in suflet un strop de copilarie... dar cum spune mama mea..." cand copii cresc.. si problemele lor cresc.." si asta cam asa e. Ce acum mi se pare fara importanta... atunci mi se parea o tragedie... si probabil ce acum mi se pare o tragedie.. peste cativa ani mi se va parea un fleac. Cand suntem copii vrem sa crestem... iar cand am crescut vrem din nou sa fim copii.... cum am mai spus candva... oamenii intotdeauna isi vor dori ceea ce nu pot sa aibe... Am sa port mereu in suflet copilaria mea...

Zambesc...

Vreau sa vorbesc despre zambet.... zambetul cred ca face parte din personalitatea... imaginatia... modul nostru de a gandi sau de a ne comporta intr-o societate. Poti zambi discret...sau nu... fals sau dojenitor... poti zambi indraznet sau timid... sau trist. Fiecare zambeste in alt mod... pentru ca fiecare este unic. Eu de obiei... nu prea zambesc... iar cand o fac tind sa cred ca o fac discret... nah acum depinde si de situatie. Recunos ca sunt momente in care zambesc trist... momente in care am un zambet fals... pe care il afisez doar pentru a-mi ascunde sentimentele... sufletul. Nu vreau ca sa-mi stie sufletul multi... e un lucru pe care il respect cat de cat. Zambesc discret... pentru a atrage atentia... zambesc timid... atunci cand nu sunt sigura pe mine.... zambesc trist atunci cand nu pot sa afisez " acea falsitate " care de multe ori ma protejeaza... zambesc nu tocmai discret atunci cand ori sunt intr-o stare mult prea buna... ori m-a luat valul.... zambesc indraznet atunci cand am un interes (sunt destul de matura sa recunosc asta:))... zambesc pentru ca imi place cum arat cand imi afisez un zambet pe fata... zambesc pentru ca ma simt mai bine sufleteste... zambesc pentru ca sunt un om fericit... cu bune si rele... calitati si defecte... sunt un om care este inconjurat de prietenie si atentie... zambesc atunci cand vorbesc cu tine... zambesc pentru ca sunt un om plin de imaginatie... nebunie ... si atat:).

Franturi de cantec...

Franturi de cantec...

Iar noaptea sa ai pielea uda... insetata sa tragi din tigara...pe mare se-aude sirena... al tau san imi mangaie mana...

Eu ti-am alergat prin vene... ti-am suflat pe dor pe gene... eu ti-am upgradat sarutul... ti-am iubit necunoscutul...

De ce ma vrei cum nu ma poti avea?... De ma-nveti tu care e drumul bun..?..... De ce sa te iubesc doar cum vrei tu..?

Fericire e cand ti-amintesti cat de fericit esti cand iubesti... fericire-i cand dormi tu la ea... chiar pe canapea...

E pustiu.. e-ntuneric... si mi-e frica de mor... locuiesc intr-o hruba.. la cap de coridor...

Striga...striga... nimeni nu crede, nu simte, nu poate...

Tu n-ai avut curaj... si m-as pierdut candva.. nu mai pot fi a ta.. acum imi vad de viata mea...

Un sarut dura pe atunci cat discurile cu Pink Floyd....

Cu fiecare despartire... o stea din cer se va desprinde... iar eu voi sti ca ati facut greseala mea...greseala mea...

Nu mai vreau sa fac dragoste-n pat... marea a-nteles si m-a adoptat...

P.S... desi nu am avut idei pentru a scrie ceva important... am trascris niste versuri... din cantece... cantece din suflet... sper sa va placa...:)

Daca ar fi sa pun un titlu acela ar fi..." Ramas bun..."

M-ai dezamagit... ma simt tradata, folosita oarecum... ranita si atat. Nu te pot privi in ochii tai goi si plini de neincredere... nu te inteleg... nu inteleg de ce... nu inteleg nimic din ceea ce stiu. Poate nu ar trebui sa ma indoiesc...dar oare cine in locul meu nu s-ar indoi? Desi m-ai ranit.. nu-ti port pica... te inteleg... si eu am trecut candva prin asta si nu e placut... dar tine minte ca tin mult la tine... si tu stii asta, chiar daca nu iti spun asta foarte des... Am sa ma indepartez de tine.. oricat de dureros ar fi asta. Iti multumesc pentru ca  m-ai ascultat, m-ai sprijinit si sfatuit, multumesc pentru timp, multumesc pentru ca ai fost, esti si vei fi un om deosebit. In ultimul timp raman din ce in ce mai singura... pentru ca asa imi doresc... nu mai vreau nimic decat sa ma bucur de mine... de sufletul meu (cum mi-a spus o persoana importanta la un moment dat). Vreau sa ma trezesc din "lumea asta a mea"  cum spune geamana mea... sa vad lururile asa cum sunt. Vreau sa fiu singura si atat. Stiu ca vei citi ceea ce am scris... si DA este vorba despre tine. Iti multumesc pentru tot. Ai fost un om important ... esential in viata mea... dar cred ca asa a fost sa fie. Primeste te rog un "multumesc"din suflet... un multumesc pe care il meriti pentru tot... un multumesc pentru bunatate, prietenie si devotament si iti doresc tot binele din lume.

Din nou ... scriu despre iubire

Vreau sa scriu ceva imaginar... ca in romanele de dragoste... sa scriu despre EL care poti sa fii...TU... si despre o EA ... care pot sa fiu EU...Seara se lasa incet peste cer, stelele ca niste mici licurici observandu-se din ce in ce mai clar.. iar el si ea treceau agale pe poteca ce ii trimitea in lumea de basm a Albei ca Zapada si cei 7 pitici.. o lume in care existau doar el si ea... o lume in care puteau auzi doar respiratia si bataile inimii celuilalt... o lume in care nu aveau nevoie de nimic...material... el o tinea de mana-i rece si delicata desenand mici cercuri cu degetul pe pielea ei alba si fina ca matasea. Au colindat printre copacii ce isi pierdeau urma in spatele dragostei lor, calcand miile de frunze pe care toamna cu grija le-a tesut in trena ei imensa. Era liniste... nimeni si nimic nu puteau intrerupe cantecul batailor de inima.. a fiorilor si a dragostei celor doi. Noapte a acoperit intregul taram de basm, iar cei doi s-au asezat pe un bustean rapus la pamant de o furtuna... el o lua in brate, iar trupurile lor se unira pentru cateva secunde... nu mai erau .. el si ea.. formau un singur trup... un singur suflet. Fiecare simtea inima celuilalt cum bate din ce in ce mai tare... fiecare simtea fiorii celuilalt... fiecare iubea. Ochii ei.. s-au intors pentru o clipa...cautandu-i pe ai lui... iar el a ramas nemiscat lasand-o pe ea sa ii mangaie chipul cu privirea... buzele li se intalnira intr-o sarutare lunga, care surprinse in ei dorinta de a apartine trup si suflet.. unul celuilalt.... pentru totdeauna.... Stii... intotdeauna ne dorim ceea ce nu avem sau ceea ce nu vom avea vreodata..., iubirea nu e ca in basme.. sau ca in filme. Iubirea este pentru oamenii ce au suflet, pentru oamenii care nu sunt egoisti, pentru oamenii care stiu sa daruiasca, pentru oamenii ce stiu sa se sacrifice. Iubirea exista... dar fiecare iubeste diferit.

Nu stiu ... ce titlu sa pun:))

Ma gandesc la ce sa scriu de doua zile... si nu imi vine vreo idee... in mod obisnuit probabil as scrie niste cuvinte siropoase despre dragoste si bla bla.. dar atunci imi voi pierde un cititor foarte important al blogului... si nu imi asum acest risc:)). Asa ca am sa scriu despre o lume imaginara in care as vrea sa traiesc macar o zi... o lume in care nu ar fi falsitate.. o lume in care fiecare sa spuna ceea ce gandeste.. desi nu stiu cat de bine ar fi asta.... o lume in care sa nu existe pitipoance... am o mare problema mai ales cu stilul lor vestimentar...whatever...o lume in care toti oamenii sa fie tratati egal... o lume cu sosele bune si cu flori in parc, o lume cu mai multe paduri... o scoala in care sa existe sali de studiu... o lume in care sa nu mai fie atata coruptie... o lume in care fiecare sa judecam corect... o lume fara mita si fara oameni incompetenti, o lume in care sa nu fie deajuns un chip dragut ca sa ajungi "mare vedeta".... o lume in care sa putem munci... sa avem locuri de munca... o lume in care fiecare sa aibe un loc sub soare... o lume fara droguri, alcool in exces, prostitutie, fara trafic de droguri si carne vie, fara violenta, inconstienta si rautate... un loc in care oamenii sa se ajute si respecte, o lume in care fiecare sa se tina de cuvant... o lume in care fiecare sa aibe o sansa la un trai mai bun.... dar astea sunt doar niste vorbe in vant... vorbe cu care si altii au umplut pagini... de dragul de a le umple.... vise ce nu vor deveni realitate. Aveti incredere in voi si in puterea voastra de munca... si nu va ganditi ... "oare cati bani am sa fac daca ma fac medic?" sau mai stiu eu ce meserie din care se castiga bine. Faceti ceea ce va place, munciti cu pasiune si placere si perfectionati-va in fiecare zi cate putin... urmati ceea credeti ca e mai bine pentru voi cu orice pret. Luptati pentru fericirea voastra... asa cum si eu la randul meu lupt pentru a mea:).

Vreau..:))

Vreau sa scriu despre ceea ce vreau. M-am cam plictisit sa scriu despre suflet... gandire si sentimente.. pana la uma urmei suntem TRUP si suflet. Asa ca astazi  am sa scriu despre ceea ce vreau. Vreau un pat mai mare, vreau sa am vacanta mai des... vreau sa stiu sa cant la nai..vreau sa pot ajunge in Antarctica si sa dorm intr-un inglu impreuna cu o familie de eschimosi... as vrea sa ma joc cu o tarantula... vreau sa stiu sa merg pe bicicleta... ( stiu... spre rusinea mea... nu e punctul meu forte:D ), vreau ca toamna sa dureze mai mult si ziua mea sa fie macar de trei ori pe an... ( exceptand faptul ca mi-o sarbatoresc in fiecare luna pe data de 13)... hmm as mai vrea un caine saint bernard.. pe care sa il cheme Rinti.... as mai vrea ca Mos Craciun sa vina macar de doua ori pe an... as mai vrea un flaut nou (exceptand faptul ca am deja unul nou:)... as mai vrea o esarfa rosie..(se spune ca aduce noroc...nu ca as fi prea superstitioasa:))...as ma vrea ... de fapt nu mi-as mai dori nimic... inca:).

Fara suflet

Azi... am avut o zi foarte lunga, obositoare, plictisitoare si totusi am inceput-o ... ciudat. Azi am intalnit doua femei... care nu puteau sa auda... si ceva mi-a rascolit prin suflet... si m-a facut sa ma intreb pentru o secunda cum ar fi sa nu aud... probabil nu as mai face muzica.... nu as mai avea o melodie preferata... nu as putea viziona un concert...nu as putea dansa valsul mirilor atunci cand m-as casatori,...  nu as putea merge la teatru.. nicaieri... sa nu am o viata sociala... si sa depind mereu de cineva..care poate sa vorbeasca pe limba mea... Si totusi nu as mai auzi.. rautatea, frica, ... disperarea, panica.. minciuna.... uneori as vrea sa nu aud nimic.... as vrea sa stau intr-o seara de toamna... intr-o padure pe funzele ce cad parca din cer... si sa ascult doar sufletul...meu ... respiratia ta pe pielea mea rece... si atat... suntem surzi ... intr-o lume plina de zgomot... suntem neinsemnati si stingheri... suntem... fara suflet.

P.S. Am incercat sa nu mai scriu despre iubire. Sper ca ai remarcat asta:)).

Te vreau... sau nu te vreau?

Stii... nu te mai vreau... nici macar nu stiu daca te-am vrut vreodata. Reprezentai doar acel fir de ata de care ma puteam prinde ca sa nu cad.... si totusi te vreau. Stiu.. nu ma intelegi, nu ma intelegi nici TU cel care stai si iti pierzi timpul citindu-mi cuvintele... nici TU cel caruia ii sunt adreste aceste cuvinte... ma simt vinovata ca te vreau, ma simt vinovata pentru ca din cauza TA ranesc si alte suflete.. nu doar pe al meu, ma simt vinovata pentru simplul fapt ca ma fascinezi cu inteligenta..umorul si zambetul tau perfect. Nu te merit... asa cum nici tu nu ma meriti... imi place sa vorbesc ore in sir cu tine.. asa cum si tie iti place sa palavragesti lucruri importante sau nu cu mine... imi place sa par puternica (nu ca nu as fi) in fata ta... asa cum si tie iti place sa faci acelasi lucru... iti place sa te dai extrem de inteligent [ nu ca nu ai fi:)) ] in fata mea.... asa cum si mie imi place. Semanam mult si tousi suntem foarte diferiti, ne atragem si ne respingem reciproc...si de asta .. nu stiu daca te vreau sau nu:)).

Te iubesc

Pentru prima data... vreau sa iti spun cat de mult te iubesc. Te iubesc pentru ca ma intelegi, te iubesc pentru ca ma asculti, te iubesc pentru ca ma faci sa ma simt cea mai minunata, apreciata, speciala si deosebita fata din lume, te iubesc pentru felul in care ma privesti atunci cand te supar, te iubesc pentru sufletul tau de copil matur, te iubesc pentru felul in care imi spui noapte buna, te iubesc pentru ca stii sa imi furi un zambet fara sa depui niciun efort, te iubesc pentru ca imi asculti toate prostiile pe care mintea mea le scorneste, te iubesc pentru ca esti mai nebun decat mine, te iubesc pentru ca imi place cum ma alinti. In concluzie... te iubesc pentru ca... ma iubesti...:))

Scriu pentru ultima data "despre tine"

Nu am scris de ceva vreme...si am mai multe motive pentru asta... lipsa ideilor, a timpului... a chefului plus inceperea scolii. Am scris ca de acum inainte voi scrie doar despre mine, si asa voi face.... dar trebuie sa amintesc aici pentru ultima oara "despre tine". Iti multumesc pentru ca mi-ai aparut in cale si ca am putut sa ma conving de faptul ca ... ori ai plecat, ori te-am alungat din mintea, sufletul si gandul meu. Iti doresc mult noroc si fie ca toate visele sa ti se implineasca, sa fii iubit, admirat si respectat in familia si grupul tau de prieteni. Iti doresc sa iti gasesti marea dragoste... daca nu cumva nu ti-ai gasit-o deja si poti sa stii ca sunt acolo undeva.. langa tine... daca vei avea nevoie de mine. Multumesc pentru ca ai fost un capitol frumos din viata mea... chiar palpitant as putea spune.. in care doi copii, unul mai copilaros si incapatanat decat altul, din lumi total diferite, au incercat sa lupte cu morile de vant...:)). Intotdeauna imi voi aminti cu mare drag de tine si iti multumesc pentru ...cuvinte, orele petrecute alaturi de mine, pentru ca ma ascultai si imi dadeai impresia ca tot ceea ce spun e genial:))... pentru afectiune si grija.. pentru ca intotdeauna stiai sa ma faci sa rad si pentru ca nimic nu era mai important decat mine si pentru ca intotdeauna ti-ai facut timp pentru noi. Am invatat de la tine ca cel mai important lucru in viata .. asta e... bunatatea sufleteasca... iti multumesc:).

NU vreau

Stii... uneori nu vreau nimic.. nici de la tine, nici de la nimeni. Nu vreau, nu mai sper, nu mai cred, nu mai simt pe nimeni si nimic. Poate e un pic dur... si adevarat ... e atat de real incat nu iti poti imagina. Am realizat ca lucrurile de calitate se fac cu oameni de calitate... am invatat ca un zambet te poate face sa arati mai bine, ca oamenii sunt egoisti, insensibili si nepasatori cu cei din jur...am invatat ca dragostea nu se invata...se simte, se traieste, se consuma si atat. De cateva saptamani... ma dezamageste multa lume....prin vorbe, gesturi, ...maruntisuri. Sunt mult prea fraiera, cred, pentru ca pun prea multe lucruri la suflet..pentru ca ma implic si pentru ca investesc in orice lucru marunt..suflet, rabdare, dragoste, daruire si atentie. Nu toata lumea merita aceste lucruri...si totusi le primesc..fara ca eu sa astept ceva in schimb. M-am saturat sa vorbesc despre lume...de azi incepand am sa vorbesc doar despre MINE. Poate suna un pic egoist...dar nu imi pasa.

Despre tine

Despre tine... ieri mi-am amintit de tine si am simtit cum o sageata imi sfasaie inima.... iar sangele a incepu sa curga siroaie fara sa vrea sa se opreasca. Nici acum nu stiu daca s-a oprit... sau nu... vreau sa cred ca nu imi pasa, ca nu mi-a pasat... ca nu ai existat, dar nu pot. Amintirea ta traieste inca in mine... in fiecare cuvant sau gest sau ... gand... ce te are pe tine ca protagonist. Desi imi place sa cred ca am trecut peste... nu stiu daca e adevarat sau nu... desi imi place sa spun " nu-mi pasa" sau " si ce daca"... o fac doar ca sa-mi menajez sufletul. Ai facut parte din mine... fara vointa mea... pur si simplu ti-ai gasit un loc in inima mea... si nici acum nu cred ca ai plecat de acolo... iar eu nu te pot alunga... pot doar sa te ignor... dar se pare ca nici asta nu ma pricep sa o fac prea bine. Mi-am amintit de bunatatea, umorul si vorbaria ta... mi-am amintit de vocea si ochii tai... Dar cu " Doamne Ajuta" viata merge mai departe... desi o parte din sufletul meu a ramas intr-o biserica, dupa o lumanare, care, inca nu s-a stins...

Din nou... visez:))

Prima zi de toamna... am asteptat mult sa vad natura murind sub privirile mele... sa simt vantul intrandu-mi sub piele... sa aud vuietul surd printre crengi... sa ma simt din nou... neinsemnata si fragila... Vreau sa zbor ca pasarile... intr-o lume poate mai buna... poate mai simpla... poate mai magica... sa pot simti norii deasupra mea... sa pot simti soarele stralucind pe pielea mea de diamant... sa pot avea libertatea in maini ... sa pot clipi.. iar visul sa nu se termine. Sa ma odihnesc alaturi de ingeri... si sa cant alaturi de vant... sa ma las admirata de soare... si alintata de luna... certata de ploaie si ... atat. Sa am simplitatea, moartea si iubirea in maini si sa le pot admira la infinit... sa ma las iubita si ocrotita .... de soare, luna si stele. As vrea sa ... ma trezesc din vis... dar e atat de dulce si amarui in acelasi timp... incat ma vrajeste fara ca eu sa am vreun cuvant de zis.... ma face sa ma las uitata pe un nor... departe de oameni, lucruri si  pamant...  sa pot simti doar dragoste si ... atat....

Lacrimi de inger

Lacrimi de inger au inceput sa cada din strafundul cerului involburat. Stateam si priveam la fereastra perdeaua de lacrimi cazand peste privelistea intunecata si sumbra. Cerul racnea din strafundul infinitului, iar fulgerele rasareau printre norii cufundati in durere. Muntii... nu se mai observau fiind cufundati in praful alb de pe aripile ingerilor, iar eu stateam nemiscata gandindu-ma... la tot ceea ce nu m-am gandit vreodata...

:)

Amurgul dulceag a inceput sa coboare peste nori, soare, iar stelele isi faceau suav aparitia pe bolta infinitului. Stateam si priveam cat de trist Soarele se lasa invins de Luna... si cat de pasnic si triumfator Luna urca pe cer, stelele sarbatorind impreuna cu ea intr-o hora uriasa  formata... din sufletele stelelor ce se bucurau luminand intunericul absolut. Priveam in liniste cat de multa iubire exista in acea uriasa familie. Ma gandeam... ca as vrea si eu sa fiu o stea... sa pot fi inconjurata de alte mii de stele.. si totusi singura,... sa pot fi luminata de Soare... si totusi lumina sa vina din mine... sa pot iubi ... si totusi sa nu sufar... sa pot fi nemuritoare, dar pana la urma.. toti suntem nemuritori, indiferent cat de mult sau cat de greu ajungem sa vedem si simti infinitul...

Copilarie

Nu mai vreau, nu mai simt, nu mai imi pasa decat de sufletul si mintea mea. Simteam nevoia sa scriu... poate ca aceste zile in care am stat si am admirat puterea, maretia si triumful naturii peste.. tot... mi-a amintit cat de important este sa fii OM. Norii coborau incet, incet peste varfurile inalte, patrunzand usor in mintea si sufletul meu. Mi-am regasit o parte din suflet in care se afla multa copilarie. Pana acum nu am vorbit despre copilarie...si nu am un motiv pentru asta. Copilaria... copilaria se spune din batrani ca este cea mai frumoasa perioada din viata unui om, in care nu ai grija zilei de maine si traiesti din plin bucuria de a te juca, de a canta, de a zambi...de a te bucura de o raza de soare sau de o frantura de curcubeu. Copilaria mea a fost... nu-i pot gasi un cuvant sau un grup de cuvinte care sa o poata descrie. A fost... de basm, plina de veselie si bunastare... plina de sinceritate si inocenta. Copilaria este o poveste minunata ce o purtam in buzunare toata viata. E locul nde ne scoatem hrana sufletului si ... amintirile... locul unde ne amintim ne inocenta si puritate.

Eu... in altfel de cuvinte

Incet, incet intunericul s-a lasat peste cer, peste soare si peste mine. Eu... eu sunt un amalgam de sentimente... pe care nu stiu sa le exprim nici in gesturi, nici in cuvinte... nici macar in sunete, culori sau lacrimi. Eu... sunt un amalgam de bucurie impletita cu melancolie, copilarie si maturitate. Eu... sunt un buchet de crizanteme intr-o zi mohorata de toamna... sunt un zambet de pe fata ta... sunt o lacrima din cer,... eu sunt o raza de soare... o adiere de vant.. eu sunt amestecul dintre alb si negru... imbinarea dintre zi si noapte.... toamna si primavara... eu sunt curcubeul de dupa furtuna... ploaia de dupa seceta... soarele de dupa nori. Sunt... un punct pe o hartie, un turture la stresina casei...si totusi... care din toate astea ai vrea  sa fiu?

Poveste fara sfarsit

Vreau sa scriu astazi o poveste... o poveste fara margini... o poveste cu " tinerete fara batranete si viata fara de moarte"... o poveste in care am pus o lingura de praf magic, o cana de imaginatie si iubire cat cuprinde. Deci sa incep.... A fost odata ca niciodata ca de nu ar fi nu s-ar povesti un el si o ea. Ea era mereu vesela, inteligenta, copilaroasa si totusi matura, misterioasa si dulce, glumeata si emana multa buna dispozitie in jurul ei.... iar EL  avea un farmec aparte ce il facea unic, avea un zambet inocent si totusi plin de maturitate ... era intelegent si stia sa spuna cuvantul potrivit in momentul potrivit... facand-o pe ea sa se simta... bine, ciudat si unica in acelasi timp. Cei doi nu se cunosteau de multa vreme, dar au legat un fel de prietenie mai ciudata. O prietenie... in aparenta pentru ca incet, incet cei doi se indragostesc unul de celalalt. El ii marturiseste... iar ea... recunoaste la randul ei acelasi lucru... Nimeni nu era de acord cu relatia lor... si totusi cei doi au luptat sa fie impreuna pana cand... ca in toate basmele... binele a invins raul.... iar dragostea lor a invins prejudecatile, parerile si invidia celor din jur. Desi faceau parte din lumi oarecum diferite, desi lucrau in domenii diferite si desi au avut multe obstacole de trecut ... le-au trecut pe toate impreuna. Sunt fericiti si acum.... si se iubesc din ce in ce mai mult si profund... cu fiecare zi ce trece peste trupurile si sufletele lor. SFARSIT. Cred ca nu exista pe pamant vreo persoana care sa nu isi doreasca o iubire ca in basme... si totusi viata nostra este un basm.... cu fiecare zi ce trece mai scriem cate o fila in sufletul, mintea si trupul nostru.

Fara titlu:)

Ma gandeam... daca intr-o zi va trebui sa plec pe o insula pustie si am sa am voie  sa-mi iau doar trei lucruri cu mine... care ar fi acelea? ( presupunand ca pe insula ar exista tot ce e necesar pentru a supravietui:)) Cred ca primul lucru pe care mi l-as lua ar flautul.... apoi probabil mi-as lua o fotografie.... iar ultimul lucru cred ca ar fi un jurnal in care sa scriu tot ceea ce cred, sper si simt. Care ar fi cele trei lucruri importante pe care le-ati lua cu voi... daca ati pleca pe o insula pustie?

Toamna....

Vreau sa vina toamna... desi in general sunt o persoana care in majoritatea timpului rade... ador sa stau sa privesc, sa ascult si sa simt ploaia pe pielea mea, sa cad in melancolia ce ti-o trezesc... vantul, pasarile, amurgul amarui care se aseaza domol pe bolta infinitului..., frunzele.... cantecul de ramas bun al pasarilor. Toate acestea te fac sa tresari pentru o clipa si sa te gandesti ca totul are un sfarsit... si ziua, si soarele, ... si noi. Ador sa ascult murmurul unui parau, ador sa privesc luna inaltandu-se pe bolta....ador sa privesc stelele... ador sa pot canta alaturi de pasari....As vrea ca  pentru o secunda ... sa pot simti ce simte soarele cand apune... sa-i simt teama, melancolia si suferinta..... sa pot sa simt sangele varsat peste infinit...sa pot muri in lumina.... As vrea ca pentru o secunda sa pot simti durerea unei frunze atunci cand se desprinde de ramura unde poate a fost fericita, poate a fost iubita.... As vrea ca pentru o secunda sa pot sa simt ce e in sufletul .... unei picaturi de ploaie... poate ca voi reusi...poate ca nu... poate ca intr-o buna zi voi afla misterul vietii...

Stiu...

Nu stiu exact despre ce vreau sa scriu... imi las sufletul sa imi dicteze fara sa ma gandesc la nimic. Am multe defecte si multe calitati... am multe vise si dezamagiri... am mult curaj si multa frica. EU sunt un amalgam de antonime... un amalgam de sentimente... un amestec de copilarie, maturitate, viata si intrebari. EU ma pot gandi la mai multe lucruri in acelasi timp... EU stiu ce inseamna sa muncesti...stiu ce inseamna sa te ranesti... stiu ce inseamna sa suferi.... stiu ce inseamna sa ti se para ca ai lumea la picioare... stiu ce inseamna sa iti fie frica, sa iti fie frig, sa iti fie dor. Stiu ce inseamna ... sa fii fericit... stiu ce inseamna sa crezi ca doar tu ai dreptate si ca ceilalti au ceva cu tine:)).... stiu ce inseamna....sa zambesti, sa te bucuri de o bomboana sau de o floare, stiu ce inseamna sa iti lipseasca cineva drag... si mai stiu ca diferenta dintre bine si rau... este ca binele nu doare. Stiu ca oamenii nu pot, nu simt, nu le pasa. Stiu ca lumina intotdeauna va bate intunericul..ca in basme... stiu ca binele invinge mereu  raul... stiu ca iubirea transforma vieti, suflete, oameni...stiu ca fericirea vine din flori, cuvinte.. maruntisuri.... si mai stiu multe lucruri, dar am sa va las pe voi sa le descoperiti...

Vise...

Nu stiu... Cred ca ar trebui sa renunt... cred ca ar trebui sa judec si sa nu ma las purtata de val... cred ca ar trebui sa nu mai zbor... sa nu mai fiu atat de visatoare..... sa incerc sa gasesc un fir de ata, o speranta de care sa ma prind... si sa nu-i mai dau drumul. As vrea sa pot trece fara sa gandesc prin viata... as vrea sa actionez doar din instinct... as vrea sa ma las purtata de val... va pot sa cred, sa sper si sa simt lucruri... pe care altii nu pot. As vrea sa fiu diferita, sa pot alege mereu cu sufletul, sa am incredere in toata lumea,... sa ma bucur din orice, sa nu plang niciodata, sa port mereu in suflet o farama de curcubeu, un colt de zambet, o frantura de cantec, o sacosa de iubire si .... cam atat. Cred ca toate astea mi-ar fi indeajuns sa fiu fericita. As vrea sa locuiesc pe un nor, deasupra ... unei paduri. Sa pot auzi in fiecare seara clipocitul apei, sa pot desena pe cer cu razele soarelui, sa pot canta impreuna cu ingerii si sa pot privi nasterea si moartea unei zile.... Imi doresc sa pot atinge un curcubeu, sa pot ajunge la granita dintre om si Dumnezeu... sa pot vedea  lacrimile ingerilor cazand din cer... sa pot asculta suspinul norilor... sa pot vedea vantul ...

Nu-mi vine o idee pentru titlu:)

In ultima vreme ma gandesc doar la lucruri triste... si nu stiu de ce. As vrea sa fiu pasare pentru o zi. Sa simt vantul trecandu-mi prin aripi, sa simt soarele stralucind pe penele mele, sa ma simt libera, Sa pot atinge norii si sa le soptesc cat de mult am asteptat momentul asta.... sa trec prin curcubeu... iar culorile lui sa mi se imprime in pene, in suflet, in respiratie.... in minte. As vrea sa patrund in adancul cerului... sa ma las mangaiata de razele soarelui, de adierea vantului.... iar dupa ce  ploaia va cadea peste sufletul meu.... as vrea sa ma simt libera, implinita si iubita.... Daca as fi pasare pentru o singura zi as vrea sa vad lumea... diferit. As vrea sa pot sa observ, fara ca eu sa fiu observata... As vrea sa.... ajung pana la capatul lumii si inapoi, sa observ fiecare cuvant, fiecare suras, fiecare lacrima ... Daca pentru o zi as fi pasare... as merge intr-un singur loc....Ati putea ghici unde?...nu e usor... nu e nici greu.... e doar aproape imposibil de ajuns la infinit....

Cuvinte

Astazi vreau sa vorbesc despre... cuvinte.... Sunt cuvinte care mint... cuvinte ce spun adevaruri.. mult prea tarziu.. sunt cuvinte ce ucid, cuvinte ce mangaie mintea si sufletul omului... sunt cuvinte ce te ajuta sa mergi mai departe... cuvinte ce te tin in loc... cuvinte ce iti trezesc amintiri, emotii, regrete.... cuvinte simple ce valoreaza atat de mult uneori. Un simplu " NU " spus intr-un moment...plin de emotii... poate distruge sperante si iluzii... Aveti mare grija cum... spuneti cuvinte... oricat de simple, nesemnificative ar fi... pot rani. Cuvintele... cred ca fac parte din noi, din minte, trup si suflet... fac parte din cantec si din poezie... fac parte din ganduri si sentimente. Cuvintele fac parte din tot ceea ce inseamna... pamant si cer... oameni si Dumnezeu... adevar si minciuna. Nu cred ca exista un ... maestru al cuvintelor... ci mai degraba cuvintele ne dovedesc la fiecare pas maiestria lor.... cuvintele sunt vitale... lafel ca aerul, cerul si soarele.... fara cuvinte poate ca nu ar mai exista viata... fara cuvinte poate ca nu ar mai exista dragoste... fara cuvinte poate ca nu ar mai exista...nimic. As vrea sa-mi imaginez o lume... fara cuvinte. Dar imaginatia mea... nu poate atinge marginea universului .... cum nici privirea nu poate masura cerul .... As vrea sa stiu... care va fi ultimul cuvant rostit de mine pe acest pamat.... si ultimul cuvant rostit de cineva  in ... lumea asta. Oare voi afla vreodata?

Moarte si intrebari

Nu am mai scris de ceva vreme... pentru simplul fapt ca nu am avut nici timp si nici idei...Totusi, astazi vreau sa vorbesc despre ... moarte. Am evitat subiectul ... din motive dureroase, din motive care m-au maturizat. Eu una... cred in viata de dupa moarte, cred ca atunci cand nu voi mai fi pe acest pamant, sufletul meu se va indrepta catre... cer. Cand a fost ultima data cand ati privit cerul in adancul adancului sau.... astfel incat sa descoperiti... viata de dupa moarte? Cred ca viata de dupa moarte se aseamana cu cerul....  este infinita, poate fi senina (Rai), dar si mohorata (Iad)... si nu poate fi cuprinsa cu privirea... nici macar nu imaginatia. Nu imi pot imagina infinitul, nu il pot percepe... nu pot intelege cum Dumnezeu a existat dintotdeauna... se spune ca orice inceput are si un sfarsit... si totusi unde incepe inceputul lui Dumnezeu?

3 dorinte

Daca intr-o zi m-as intalni cu pestisorul auriu... care ar fi cele 3 dorinte magice pe care mi le-as dori sa se indeplineasca? ... Cred ca prima dorinta va fi sa fiu unul dintre cei mai buni flautisti din lume, apoi mi-as dori ca familia mea sa fie fericita, sanatoasa si implinita ... si ultima dorinta cred ca ar fi sa am o familie a mea. Sa am un sot care sa ma respecte, ocroteasca si iubeasca si sa mai am 2 copii... fete de preferabil... Daca v-ati intalni cu pestisorul auriu... care ar fi cele trei dorinte ale voastre... celemai importante?

Vise, sperante si un strop de indragosteala:)

Stau, te admir si ma straduiesc sa te privesc de dupa o cortina, incercand sa ma ascund de TINE..., dar TU esti prea ocupat, indiferent si nepasator ca sa ma observi. Poate ca daca m-ai observa ... as fugi de mine, de tine... de lume. De ce trebuie ca " indragosteala " sa doara, bucure si mangaie in acelasi timp? Stiu ca in mod normal.... ( nu stiu exact ce inseamna "normal" pe scara mea de valori..., dar asta e alta poveste)  niciodata nu m-as uita la un OM ... oarecum imatur, plin de tupeu ( cel putin in preajma... altora ), arogant si plin de fite, dar stiu ca in spatele... acestei masti se ascunde un om cu totul si cu totul deosebit... plin de farmec, amuzant, dragut, amabil si multe altele pe care eu l-am cunoscut acum ceva timp in urma. Poate ma insel si imi fac prea multe iluzii si sperante... dar uneori chiar e placut sa visezi cu ochii deschisi la ceva sau la cineva. Stiu ca nu voi fi in stare niciodata sa fac EU primul pas si deasemenea mai stiu ca nici TU nu il vei face de teama unui refuz. Si mai stiu ca facem parte din lumi total diferite. E adevarat (oarecum) ca contrariile se atrag, dar aici e vorba de mediu, educatie, anturaj si preocupari.... Deocamdata nu vreau sa ma trezesc din vis ... dar cine stie? Poate in curand nu va mai fi un vis ci o realitate.

Amintiri...

Vreau sa scriu despre ceva si nu stiu despre ce sa scriu. In mintea mea au navalit intr-o secunda un amalgam de ganduri si nu stiu cum sa le aranjez ca sa inteleg ce vor sa-mi spuna...stiu.. vreau sa vorbesc despre amintiri... Amintirile fac parte mintea, sufletul si trupul omului. Amintirile pot fi atat frumoase, emotionante, unice, vesnice cat si triste si dureroase. Se spune ca omul isi face trecutul cu mana lui... si asta cam asa e....Cel mai frumos moment pe care mi-l amintesc din copilarie este acela cand ... defapt sunt mai multe.... imi amintesc vacantele impreuna cu parintii mei, imi amintesc ca mama (chiar si acum) mereu imi facea de ziua mea tort cu capsuni, imi amintesc de bucuria de a fi copil...( nu ca acum nu as fi:))... apoi imi amintesc ca am crescut si preferintele mele s-au mai schimbat... nu-mi mai placea sa ma joc cu papusi, dar a inceput sa-mi placa sa citesc, imi placeau cartile din care puteam sa invat ceva... cand eram in clasa a5a am citit " Marti cu Morrie" ... o carte care mi-a schimbat viata... apoi am crescut si mai mult si m-am maturizat foarte repede in foarte scurt timp... mama spunea ca " emotiile si consumul nervos de pe scena, m-au maturizat fara sa-mi dau seama" ... si asta cam asa e...imi place sa cred ca nu sunt ca toata lumea, imi place sa cred ca cel putin in cercul meu de prieteni ma remarc cu ceva....bun:)). Am amintit de lucrurile  frumoase din viata mea... dar sa trecem si la cele mai putin placute.... prima amintire trista din sufletul meu.. afost atunci cand am fost nevoita sa ma despart de singurul baiat de care m-am indragostit vreodata... dar asta a fost demult, iar trecutul e trecut, insa amintirea si regretul ma insotesc si acum. Urmatoarea amintire dureroasa din sufletul meu a fost cand bunicul meu... a suferit din cauza unei boli tot mai intalnite... cancer. Am reusit in acele momente sa simt durere, suferinta si ... neputinta... Iar ultima amintire dureroasa din viata mea ... a fost atunci cand celalalt bunic al meu s-a stins din viata acum aproximativ 2 luni. Viata iti ofera de toate pe tot parcursul ei.... iti ofera multumire dar si deznadejde, iubire dar si ranchiuna, adevar dar si minciuna, prietenie dar si dusmanie, iti ofera razboi dar si pace .... iar noi trebuie sa trecem prin toate astea pentru ca mai apoi sa ajungem la divinitate....

Prietenie

Astazi vreau sa vorbesc despre prietenie... de multe ori spunem ca nu avem foarte multi prieteni adevarati sau ca nu avem multe persoane in care sa avem incredere si in care sa ne putem baza. V-ati intrebat vreodata de ce? De ce nu putem avea incredere in toata lumea, de ce nu ne putem baza pe toata lumea sau simplu fapt de ce nu ne place toata lumea....? Cred ca pentru simplul fapt ca suntem diferiti, unici. O prietenie solida necesita in primul rand compatibilitate intre cele doua persoane, apoi incredere, rabdare, iertare, ajutor si nu in ultimul rand pretuire si iubire. Prietenia o pot asemana cu...un copac.. care trebuie ingrijit si ocrotit pentru ca sa prinda radacini puternice, care sa nu poata fie smulse de orice mica adiere de vant. Este adevarat ca in viata... asta nu avem foarte multi prieteni adevarati , dar cred ca unul singur ajunge. Daca aveti un prieten adevarat... multumitii penttru ca este alaturi de voi mereu... nici nu va puteti imagina cat de mult conteaza... un cuvant.

O clipa...

Astazi vreau sa vorbesc despre... clipe. Intr-o clipa ni se poate schimba viata, intr-o clipa ne putem indragosti, intr-o clipa putem castiga. Si totusi cat de neinsemnate ni se par aceste clipe... acum poti sa fii, iar peste o clipa sa nu mai fii... acum poti sa plangi, iar peste o clipa sa ti se para ca esti cel mai fericit om de pe planeta... oare poti sa cunosti intr-o clipa iubirea, dezamagirea si frica?....Eu le-am cunoscut pe toate intr-o singura clipa, intr-un singur moment, intr-o fractiune de secunda in care m-am simtit ... bine, rau si ciudat in acelasi timp... o fractiune de secunda care si acum ma face sa tremur de fericire, dar si de teama... un moment care si acum ma fascineaza prin eleganta si amalgamul de sentimente din el, o clipa ... in care m-am simtit intreaga, implinita, dar si lipsita de curaj si plina de frica... am simtit frica din cauza sentimentelor LUI, am simtit dezamagire din cauza LUI si nu in ultimul rand iubire pentru EL... e atat de ciudat...si totusi dragut si unic. Nu asteptati ... cand gasiti dragostea, sa nu o scapati printre degete... asa cum am facut eu.. din lipsa curajului, cand va indragostiti luptati pentru voi si pentru persoana draga, nu va lasati condusi de parerile celor din jurul vostru... stiu ca traim printre oameni si ca parerea lor conteaza.. dar daca punem in balanta dragostea si opiniile celor din jur... care conteaza mai mult pentru voi?

Increderea in mine, in tine si in oameni...

Astazi vreau sa vorbesc despre... incredere. Ne castigam greu increderea in ochii celorlalti, uneori chiar in proprii nostri ochi. As asemana increderea cu un geam de sticla, pe care, atunci cand il spargi... niciodata nu va mai fi acelasi.... acum nu imi vin in minte cuvinte mari si nici macar cuvinte mici. Stiu doar ca... increderea se capata in timp si poti sa o distrugi intr-o secunda. Stiu ca increderea nu o acorzi oricui si mai stiu ca nu sunt multi oameni demni de incredere. Un sfat... aveti incredere doar in oameni buni la suflet, in oameni demni de respect, in oameni care va iubesc, pentru ca iubirea nu tradeaza niciodata... sau cel putin asta se scrie in romanele de dragoste. Atunci cand iubesti nu poti sa ranesti, atunci cand iubesti nu poti sa o faci pe persoana iubita sa sufere, dar poti gresi. Atunci cand gresesti nu uita sa-ti ceri iertare... iertarea face parte din sufletul omului... iar toti oamenii cu suflet pot ierta...oricat de greu sau oricat de mult timp le-ar trebui pentru a face asta.

Daca aceasta zi ar fi ultima din viata mea...?

Ma gandeam ca...daca intr-o zi ma va anunta cineva ca aceasta ar fi ultima zi din viata mea... care ar fi ultimele lucruri pe care le-as face, pe cine as vrea sa vad, cu cine as vrea sa discut, in ce locuri as vrea sa merg...? Cred ca primul loc pe care l-as vizita ar fi scoala....pentru ca in acest moment reprezinta locul unde imi petrec cel mai mult timp... in scoala studiez, invat, ma joc, cant, rad si multe alte lucruri. Prima persoana de la care as vrea sa-mi iau ramas bun ar fi cea mai buna prietena a mea... Isabela ( sau Isabelle, cum imi place mie sa o alint) pentru ca stiu ca ma va incuraja.. in cazul in care mi-ar fi frica de moarte... si ar sti sa-mi spuna un cuvant frumos pe care sa il pastrez si dincolo. Ultimul lucru pe care l-as face ar fi sa cant pentru ultima data la flaut... si va spun si de ce ... as vrea sa-mi ramana intiparit in suflet lucrul care imi facea cea mai mare placere sa il fac in lumea ... asta. Ultima persoana pe care as vrea sa o vad ar fi mama.... si aici nu vreau sa dau explicatii... iar ultimul loc pe care as vrea sa il vizitez ar fi lacul cu nuferi de la Ipotesti... pentru ca de acolo sufletul meu ar putea pleca linistit, impacat si in cautarea lui Dumnezeu. In ultima mea zi de viata as vrea sa imi intorc privirea si catre Dumnezeu, dar cred ca asta trebuie sa faci pe tot parcursul vietii, nu numai atunci cand iti vine sfarsitul...

O privire si atat...

Astazi vreau sa vorbesc despre privire... se spune ca ochii sunt oglinda sufletului.. oare putem citi persoanele din jurul nostru din priviri, sau putem trasmite mesaje prin intermediul privirii? Practic... prin intermediul ochilor poti sa citesti sufletul unei persoane. Daca ar fi sa ne ghidam dupa culoarea ochilor... ochii albastri sunt un simbol al imaterialitatii angelice,al seninatatii si visarii....ochii verzi imi amintesc de adancul misterios al unui ocean... iar ochii caprui sugereaza privirea catifelata si gingasa a unei caprioare... Cred ca prin intermediul privirii poti intimida, poti transmite stari sufletesti, sau de ce nu compasiune si parere de rau. Ochii sunt oglinda sufletului nostru. Cu cat privirea e mai sincera si mai luminoasa, cu atat sufletul nostru e mai curat si mai vesel. Cu cat ochii nostri aduc pe obraz lacrimi din suflet, cu atat el, sufletul, e mai trist si fara culoare....

Iubirea... privita de o adolescenta... poate prea visatoare.:))

Astazi vreau sa scriu despre....iubire. Pana acum am evitat subiectul....din motive stupide as putea spune. In termeni metaforici (dpdv), iubirea se manifesta foarte ciudat...cel putin la mine. Cred ca sunt una dintre putinele persoane de pe pamant (daca nu chiar singura) careia nu-i place sa fie indragostita....Va spun si de ce.... mereu in astfel de momente sunt mult mai visatoare decat de obicei, simt ca am mereu cv in stomac care poate sa explodeze in orice secunda... si emotii ciudate atunci cand stau langa acea persoana sau cand intra pe mess sau cand ma priveste sau cand ma ia de mana... etc. Iubirea (in general) reprezinta ceva divin, o parte din Dumnezeu, un lucru sfant. Multi nu pricep asta si iau lucrurile foarte usor... Iubirea e ceva profund. Cred ca as putea asemana iubirea adevarata cu o floare... unde trebuie sa fie doi  ingrijitori ... samanta e sadita de Dumnezeu, iar ei trebuie sa o ingrijeasca mereu....ideea e ca intr-o relatie, cel putin din punctul meu de vedere, nu trebuie sa te grabesti... gen.. te-am vazut, te-am placut, ce ramane de facut?  ... cam asta reprezinta iubirea in termeni metaforici... in termeni actuali am putea spune ca aproape nu exista ... sau daca exista nici unul din parteneri nu e dispus sa sacrifice, iubeasca si respecte... cred ca asta e o chestiune de educatie si respect... cred ca trebuie sa te respecti pe tine mai intai, in acest mod castigandu-ti si respectul altora.....

Gandesc... deci exist:))

Ma gandeam... ce-ar fi daca pentru o zi nu ar mai exista furnici...probabil nu ar mai exista musuroaie, nu ar mai exista furnicari si poate nici simbolul harniciei ... ce-ar fi daca pentru o zi nu ar mai exista flori...probabil nu ar mai exista nici fluturi, albine si poate nici simbolul frumusetii vestice.... ce-ar fi daca pentru o zi nu ar mai exista soare... nu ar mai fi lumina, caldura si poate nici simbolul vesticiei....ce-ar fi daca pentru o zi nu ar mai exista copii....nu ar mai fi atata veselie, si poate nici simbolul tineretii.... si totusi ce-ar fi daca pentru o zi nu ar mai exista iubire.... atunci ce s-ar intampla?....daca nu ar exista iubire...probabil nu ar exista Dumnezeu....iar daca nu ar exista Dumnezeu ... noi nu am mai fi....nimeni nu se gandeste ca o simpla floare, sau un simplu sentiment poate sa semnifice atat de mult....trecem prin viata neposatori... gandindu-ne doar ca trebuie sa avem maruntisuri care nu conteaza... mereu suntem preocupati de corpul nostru... dar sufletul.. de el cine are grija?

Culoare ... si putina imaginatie..:)

Astazi... ma gandeam sa scriu despre culori... ma gandesc ca si culorile pot transmite stari sufletesti, emotii, regrete si sunete....Ma gandeam ca o culoare poate semnifica mai multe lucruri.... de exemplu..culoarea rosie semnifica iubire dar si lupta, culoarea galben - bogatie, dar si gelozie....Oamenii in general nu observa lucrurile marunte care ii fac fericiti... nu m-am gandit niciodata ca atunci cand ma imbrac in rosu sunt mai fericita, nu m-am gandit niciodata ce culoare ar putea avea sufletul meu.....poate cand sunt fericita el tinde spre nuante puternice, vesele, iar atunci cand sunt trista aceste culori sunt spalate de raurile de lacrimi din ochii mei... se spune din batrani ca fluturii traiesc doar o singura zi pe pamant... oare ei pot descoperi in aceeasi si sunetul culorii rosii- iubirea, sunetul culorii verzi- tineretea, sunetul culorii galbene- dezamagirea?   Poate ca da... poate ca toate aceste culori din sufletul unui fluture se imprima in aripile sale....

M-am hotarat sa fac muzica pentru ca asta ma face fericita. Mama mea nu a fost si nu va fi niciodata impacata ca eu am ales aceasta cale. Dupa parerea ei muzica in 2010 reprezinta un lux pe care acum oamenii nu si-l mai permit... ceea ce e adevarat, dar nu ma las descurajata si datorita incostientei specifice varstei merg mai departe. Cu tata e ok avand in vedere ca e profesor de muzica... imi doresc sa cant undeva cand voi termina... oriunde si sa ma simt implinita ca fac ceea ce imi place atat de mult. Muzica te educa altfel... iti contureaza personalitatea, iti ofera sansa sa visezi, sa speri, sa traiesti la intensitate maxima fiecare vibratie si sunet, patrunzand pana in adancul sufletului mangaindu-l si soptindu-i lucruri divine. Nu multi reusesc sa inteleaga muzica... cum spuneam eu intr-un articol publicat pe un site muzicienii transpun divinitatea muzicii prin intermediul sufletelor lor, divinitatea ajungand mai apoi la ascultatori.... Muzica este ceva dumnezeiesc, este un dar, un dar primit de la Dumnezeu....un dar nepretuit, pe care noi il neglijam... Muzicienii sunt oameni ale caror suflete vibreaza transmitand emotie, daruire si nu in ultimul rand iubire.... Iubire fata de arta, iubire pentru frumos, iubire pentru Dumnezeu...

Eu

Despre mine... cred ca cea mai mare calitate a mea este ca stiu sa fac mancare...:)) si cel mai mare defect este ca vorbesc mult. Cam asta sunt eu in cateva cuvinte...:)). Imi este destul de greu sa ma descriu, mai mereu ii las pe altii sa ma critice, laude si alte cele.... Deci... sa incep.... sunt  foarte sensibila chiar daca nu las  sa se vada asta...  sunt pasionata de zodii, de bucatarie (stiu ca e ciudat:)) si nu in ultimul rand de muzica. Sunt eleva liceului de arta din BT si studiez flautul.....flautul fiind o parte din sufletul meu. Sunt sociabila... cel putin cred asta...:)) si ma las foarte usor cucerita ( inca un mare defect de al meu). Sunt superficiala in ceea ce priveste relatiile de prietenie, in sensul ca am multi prieteni (amici, cunostinte) carora nu le ofer atentia si timpul pe care poate l-ar merita...sunt un om deschis si cu foarte multe idei (nu toate fiind bune). Cam asta sunt eu in cateva ... cuvinte.... si sa nu uitam imi plac paianjenii si gandacii in general...:)). Ma indragostesc repede si imi trece si mai repede...:)) ma plictisesc daca nu ma atragi prin ceva, orice. Am nevoie mereu de  schimbare si de libertate... Lucrurile pe care le detesc sunt: sa manance cineva mere langa mine... e absolut ingrozitor si prostia. Cred ca am vorbit cam mult despre mine.... :)).. Noapte buna!