Dorul doare...

Ştii.. am învăţat de la cer să iubesc fără nori, fără perdele.. fără motiv.. am învăţat de la curcubee că doar lumina poate colora suflete şi amintiri... am învăţat de la fluturi că poţi petrece o viaţă într-o singură zi de poveste.. am învăţat că nu există coincidenţe.. totul rezumându-se la destin. 

Am învăţat că doar arta mai poate face sufletele să vibreze.. doar prin muzică, prin poezie, prin culori mai poţi crea fiori.. am învăţat că dragostea nu poate fi resuscitată.. poate doar amintirile sau dorinţele.. Am învăţat că doar ploaia poate reîntregi simţuri, sentimente, raţionamente. 

 

Ştii.. dorul.. doare..  şi e atât de sfâşietor să te văd în fiecare zi.. şi să îmi fie dor din ce în ce mai mult de tine.. Sunt disonanţe între gândurile noastre.. sunt contraste şi puncte de suspensie.. 

..şi cu toate acestea..  îţi simt fiecare privire.. fiecare gând, fiecare ezitare, fiecare întrebare fără motiv, fiecare zâmbet.. fiecare durere pe care le ai datorită Mie..

Am învăţat să te fac fericit.. am învăţat să zâmbesc pentru tine.. am învăţat să cred, să sper şi să simt din nou datorită ţie..

Mult prea simplu..

Ştii.. trăiesc cea mai frumoasă perioadă din viaţa mea şi Nu îmi pasă dacă voi suferi, nu îmi pasă dacă va trebui să trec peste momente dificile.. nu îmi pasă dacă mierea e amară.. nu îmi pasă dacă florile nu vor mai înflori vreodată.. nu îmi pasă dacă.. mâine soarele va muri.. şi toate acestea pentru că iubesc.. 

Am scris la un moment dat că va veni şi momentul când voi iubi din nou, momentul când nu îmi va păsa de nimic dacă el nu mi-a zâmbit azi.. momentul când îmi voi dărui sufletul.. şi uite că a sosit clipa aceea mult aşteptată când sunt numai zâmbet şi visare.. a sosit clipa când pot să scriu din nou.. a venit clipa când mă pot despleti în puncte de suspensie şi virgule..

.. e prea simplu...

Ideal.

Dragule, te-ai născut cu darul de a mă învia şi omorî de fiecare dată când îmi zâmbeşti, te-ai născut cu harul de a-mi crea zile perfecte, momente perfecte.. trăiri perfecte.. te-ai născut pentru a mă face fericită şi ieri şi azi.. te-ai născut pentru a-mi contura pe piele.. perfecţiunea .. care nu e nici pătrată, nici triunghiulară şi nici nu se află în cercul circumscris idealului.. 

Dragule, mulţumesc pentru că mi-ai arătat.. cât de uşor poţi atinge fericirea..    

Nu am nevoie de prea multe pentru a fi fericită...

Azi am ajuns, cu greu, la concluzia că am nevoie de un zâmbet, de o glumă bună, de o îmbrăţişare.. de lucruri simple care te pot face să vibrezi de fericire şi nu de lucruri oficiale, programate şi gândite.. Lucrul acesta nu l-ai înţeles.. nu am nevoie de un univers.. nu am nevoie de toate cântecele din lume.. am nevoie doar de unul singur.. nu am nevoie de prea multe seri.. am nevoie doar de una singură.. nu am nevoie de prea multe zile însorite.. îmi ajunge una în care să picure şi să fie răcoare afară.. nu am nevoie decât de timpul, de afecţiunea ta necondiţionată, de respectul şi de aprecierea ta..

Asta nu aţi înţeles voi.. cei ce poate, la un moment dat mi-aţi păşit în suflet... nu vă complicaţi în amănunte, nu uitaţi esenţialul.. trăiţi prezentul şi aşteptaţi ca timpul să îşi spună cuvântul..

E aşa simplu să mă faci fericită.. încearcă doar să faci ceea ce simţi, să zâmbeşti indifent de ceea ce se petrece în sufletul tău, să ai mereu o lume a ta în care să Ne refugiem din când în când..

Ai revenit..

Ai revenit..

..şi cred că cel mai tare mă sperie, poate nu faptul că am să sufăr, ci, faptul că poate, voi suferi diferit.. iar lucrul acesta mă face.. să gândesc prea mult, să îţi analizez mult prea mult fiecare gest.. mă face să nu mă bucur de moment, ci să fiu mereu cu un pas înaintea ta, studiind fiecare clipit..

Până acum ceva vreme.. în astfel de momente mă gândeam la cât de fericită mă poţi face.. acum însă, procedez ca în reţetele de prăjituri.. încerc să respect gramajele fiecărui ingredient pentru ca rezultatul să nu fie dominat de zahăr sau de făină.. 

Cred în faptul că.. " Nimic nu se pierde, totul se transformă..".. dar nu aşa cum te-ai transformat tu.. prea brusc, prea brutal, prea nefiresc.. iar lucrul acesta mă face să nu mai ştiu ce cred sau sper sau simt.. Ai devenit în două zile.. problema existenţială a vieţii mele pe care nu ştiu cum să o rezolv şi cu atât mai puţin cum să o clarific..  

E simplu. Voi face un singur lucru.

Voi fi EU..

Era odata o " Lorenăă.."..

Ştii.. nu ştiu dacă ai simţit vreodată că.. vrei să o iei de la capăt, că vrei să te redescoperi, că vrei să schimbi oamenii ce te înconjoară, că vrei să mai faci şi ceva greşit.. aşa mă simt acum. Am promis cuiva.. încă drag mie.. că voi încerca să scriu despre starea de spirit pe care o am acum.. şi voi încerca în mare parte să mă ţin de promisiune.. 

Am pierdut.. am pierdut sentimente.. amintiri.. iubiri. Şi cred că ultimul mic amănunt precizat în cele din urmă.. doare cel mai tare. Încă sunt în căutarea " idealului ".. şi dacă te întrebi dacă l-am găsit.. răspunsul este că DA.. l-am găsit.. doar că fiecare dintre VOI, cei cărora sunt dispusă să îmi deschid porţile sufletului, aveţi câte un ceva de care ne împiedicăm şi ne lovim.. Prost.

Ştii.. înainte riscam.. îmi puneam pe tavă sufletul.. înainte făceam doar ce îmi dicta sufletul. Acum nu mai e aşa.. acum gândesc prea mult. Mi-am închis sufletul într-un cerc.. şi acolo, trăiesc sugrumată de prea firescul trai în care cel mai important lucru este să nu mergi cu partitura nestudiată, să te pregăteşti din timp pentru Consevator, să îţi faci temele şi să vii acasă cu notă mare pentru ca mama să te laude ce copil bun, olimpic şi extraordinar eşti când vin rudele în vizită.. PROST.

De mâine.. vreau să revin în lumea mea plină de nori şi de fluturi.. în lumea mea plină de câte un "tine".. cu care încep să mă joc.. în speranţa  că jocul mă va face să uit că mâine nu mă voi trezi cu un zâmbet pe buze.. 

Era odată.. o " Lorenă " de care mie îmi plăcea..o " Lorenă " plină de bunăstare şi copilărie.. o " Lorenă " mereu îndrăgostită.. o " Lorenă " care împrăştia în jurul ei lumină..  sper că nu a murit şi că o mai port în vene.