Confesiune..

Mi-a trecut.. am depasit toate momentele.. dureroase din inima si sufletul meu.. cu pretul de a suferi si mai mult.. sau mai bine spus.. de a fi  si mai confuz.. si de a dori un lucru ce simt si stiu ca ma va rani.. asta e.. nu le poti avea pe toate.. dar eu nu mai am nimic in afara de niste sentimente ce ma sufoca.. ce imi sugruma fiecare particica a trupului si sufletului meu.. sentimente ce ma ranesc incostient.. si cu care nu stiu ce sa fac..

M-am gandit sa le innec in intuneric.. dar poate ca daca amestec dragostea cu intelepciunea din intuneric.. vor muri amandoua... M-am gandit sa le arunc in apa marii involburate.. dar poate ca daca amestec infinitatea cu dragostea.. vor trai amandoua vesnic in mine.. iar eu nu imi doresc asta.. M-am gandit sa le ard in candela din sufletul meu.. dar va ramane cenusa.. ce imi va prafui amintirile.. si va aduce farama de sentimente ce au ramas... M-am gandit sa le ascund.. sa le uit.. sa nu mai simt.. dar asta stim amandoi ca e.. imposibil..poate ca ar trebui sa le investesc in altceva.. in alticineva mai bine spus.. dar e mult peste puterile mele..

Nu mi te  vreau.. nici nu te-am vrut vreodata.. doar ca.. tu nu ma intelegi.. stiu.. nici macar eu nu ma pot citi pe mine insami.. dar scriind reusesc sa ma descarc.. sa pot, dupa ce mototolesc hartia pe care am scris, sa zambesc si sa merg mai departe..

Sunt un om mult prea sensibil pentru secolul XXI..si sunt un om ranit.. mereu si involuntar de ceilalti...

Imi pare rau ca.. scriu despre lucruri triste in prima zi de Craciun,.. dar.. cred ca asta e primul moment din viata mea cand... sunt capabila sa recunosc ca.. sunt un om foarte sensibil.. asa ca te rog.. incearca sa nu ma ranesti..

O piesa de teatru.. si un singur protagonist..

Viata mea  este ca o piesa de teatru in care personajul principal sunt EU, doar ca in fiecare zi se schimba decorul si personajele secundare.. in fiecare zi am alt scenariu, iar cand cortina se va trage peste viata mea, regizorul ma va rasplati sau nu pentru munca mea de pe scena...viata mea este ca un roman nescris ce asteapta ca  sentimentele mele sa se imprime pe paginile-i transparente... viata mea e ca o poezie ce isi asteapta sfarsitul dupa fiecare virgula... viata mea e un cantec fara sa aibe multe versuri..viata mea e amestecul dintre cele patru anotimpuri..amestecul dintre Luna si Soare..amestecul dintre lumina si iubire...iar eu sunt un om pe care asa putina lume il intelege...asa putina lume intelege cuvintele mele..adancimea si profunzimea trairilor si sentimentelor ce imi izvorasc din fiecare particica a mea...ma gandeam zilele trecute daca cei ce-mi citesc parti din suflet..interpreteaza sau inteleg..ceea ce eu cred, sper si simt..poate ca nu.. poate ca da, dar poate ca faptul ca nu multa lume percepe.. lumea in care eu ma invart ma protejeaza intr-o oarecare masura..Eu nu sunt un om complicat..sunt doar greu de citit.. greu de inteles..greu de patruns si explorat..nu sunt un om deosebit.. sunt un om unic.. ca fiecare dintre noi.. EU sunt un om asa banal.. dar am in sufletul meu.. un strop de pasiune.. unul de bunatate si trei de iubire de poveste pe care le-am impletit intr-o zi de 13...

Craciun fericit!!!

Uite ca a mai trecut un an.. si sunt cu un pas mai aproape de infinitate.. cu un an mai in varsta.. cu un an mai inteleapta.. si mai matura.. se apropie din nou sarbatoarea cantului ceresc.. sarbatoarea binelui si intelepciunii.. sarbatoarea cand fiecare incearca sa fie mai bun decat a fost.. ieri.. e din nou vremea colindelor..e din nou vremea cand in case miroase a portocale si vin fiert..e din nou vremea cand fiecare se bucura pentru celalalt.. Craciunul e cea mai frumoasa perioada din an cand.. fiecare se gandeste la celalalt.. cand se poate mirosi fericirea.. bunatatea si puritatea omenirii.. Craciunul este in fiecare mugure de brad.. in fiecare  promisiune si speranta.. Craciunul este in glasurile angelice ale copiilor.. este in fulgii de nea si in sufletul fiecaruia dintre noi.. Craciunul este in sufletul meu.. si in al tau.. Craciunul este in florile cusute pe feresti.. Craciunul e in turturii ce impodobesc stresinile caselor asemeni unei dantele vechi.. Craciunul este  in colinde.. si in gerul de afara..

Nu stiu daca voi mai scrie pana cand va veni.. Craciunul, asa ca va urez tuturor.. multa sanatate, fie ca sarbatoarea sfanta si magica a Craciunului sa va faca un pic mai buni, mai sufletisti si mai sensibili decat ati fost ieri.. va mai doresc un Craciun fericit alaturi de cei dragi voua si sper ca Mosul nu o sa va uite pe niciunul..asa cum sper sa nu ma uite nici pe mine.. chiar daca nu am fost tocmai cuminte anul asta.. Craciun fericit tuturor!!

Nu ma privi.. doar pleaca..

Azi... din nou m-am ranit.. din nou sangerez.. din nou mi-am mai facut inca o rana in suflet ce ma doare.. si toate astea pentru ce? DA, stiu.. pentru ati putea zambi fals si cu oarecare vinovatie nevinovata.. mda.. in sfarsit mi-am dat seama ca nu meriti si nici nu ai meritat niciodata nimic.. oare de ce trebuie mereu sa ma trezesc intr-un mod dureros la realitate.. spune-mi de ce nu pot fi indiferenta si de ce imi pasa.. imi pasa pentru ca simt.. pentru ca  am suflet.. uneori imi doresc sa nu am suflet.. sa fiu cel mai insensibil OM din univers.. sa nu ma ranesc.. sa nu sufar.. a fost mult prea mult pentru mine.. si atat.. prea multe confuzii si resentimente pentru o singura zi.. am simtit astazi cum sufletul meu a fost sfasiat din nou si cum din nou sentimentele imi sugruma fiecare particica  a corpului.. poate ca lumina m-a mintit.. si poate ca ar fi trebuit sa uit.. sa rup fotografii si amintiri.. sa nu fi pierdut  timpul  incercand  sa cos rupturile din inima si minte.. e prea tarziu pentru ca sa fac toate astea.. nu stiu.. nu pot.. ma doare si oricat de mult incerc sa uit.. e imposibil.. de ce eu?.. de ce acum..?.. de ce am intrat..?.. de ce ma raniti.. iar si iar.. printr-o singura privire..printr-un zambet?!... Da.. as vrea sa eliberez din sufletul meu tristetea.. si ea sa prinda aripi si sa zboare.. departe.. sper doar ca tristetea mea sa nu intalneasca un suflet la fel de fragil si sensibil ca al meu...vreau sa.. plec din amintirea voastra.. sa gasesc un nor pe care sa ma asez .. si sa simt gustul puritatii si inocentei din respiratia si sentimentele mele.. te rog, nu ma cauta.. pentru ca nu te vreau.. nici acum.. nici niciodata... doar pleaca...nu iti intoarce privirea catre mine.. doar inchide cufarul cu amintiri.. si nu ma lasa sa il deschid niciodata.. pentru ca.. sufletul meu.. va muri innecat de lacrimi.. regrete si.. confuzii multe si dureroase...

De ce ..?!

In seara asta vreau sa scriu.. nici macar eu nu stiu de ce.. pentru ca sunt de-a dreptul extenuata dupa repetitii.. cantat plus un concert de Craciun.. dar cu toate astea voi scrie.. nu stiu cu exactitate despre ce.. asa ca  imi voi lasa sentimentele sa se metamorfozeze in litere.. litere ce se vor insirui pe ecranul din fata mea..  te-ai intrebat vreo data de ce afara ninge?... de ce toata lumea de Craciun incearca sa fie mai buna?.. de ce nu as putea fi ca o scrisoare.. pe o parte alba.. iar pe cealalta sentimentele sa mi se insiruie in cuvinte scrise marunt.. cu spatii mici intre ele..?.. de ce sa cred ca maine voi zambi.. cand stiu ca nu va fi asa?..de ce simt ca traiesc intr-o lume paralela cu cea reala.. si totusi nu o fac..?..de ce te mint.. si ma ranesc iar si iar.. ? de ce trebuie sa ascund intr-un zambet toate acele sentimente ce ma tulbura si sufoca.?!.. de ce sa imi pese..? de ce sa ploua  peste mine cu zori de zi..?.. de ce sa ma scald in speranta si sa nu ating niciodata marginea realitatii..?.. de ce sa nu stiu nici eu.. nici tu.. daca ma mai iubesti sau ..?.. de ce mi-a ramas gravata pe piele.. respiratia ta fierbinte..? de ce cred ca voi ajunge sa ating nemurirea.. cand stiu ca nu e asa..?.. de ce simt ca visul meu e atat de departe de a mi se implini..?.. de ce timpul intervine intre oameni.. intre generatii... intre ganduri si suflete..?.. de ce oamenii cred ca sufletul are varsta.. cand de fapt nu are..?.. de ce amintirile se pierd in secunde..?.. de ce niciodata nu e prea tarziu..? de ce lumina si intunericul nu se pot amesteca..?.. de ce... imi pun atatea intrebari.. ce nu au un raspuns.. concret.. si de ce adolescentii nu mai cred.. sper si simt..?

Hai cu mine sa rasfoim viitorul si.. iubirea...

Stii.. uneori intunericul poate lumina Soarele.. uneori poti rasfoi amintiri din viitor... uneori poti plange chiar daca nu ai lacrimi... uneori poti schimba sufletul unui om doar printr-un cuvant.. uneori poti umple goluri din suflet cu singuratate.. uneori poti taia sperante si poti sterge lacrimi printr-un zambet... uneori e atat de bine cand ESTI acolo.. pentru mine.. uneori e atat de usor sa imparti regrete si bucurii... uneori uit sa iti multumesc.. uneori e asa de simplu sa gresesti.. uneori uit cat de minunat este sa iubesti.. uneori ma incurc in sentimente.. uneori ascult melodia aia pe care o ascultam noi de obicei.. si " iubita ta din zori ".. se gandeste la tine atunci.. uneori " lumea crede ca tac.. cand eu te strig..".. uneori imi place sa acopar cu degetele randurile scrise cu dor de iubire in acel cufar...care uite ca din nou e plin.. e plin de cerul din sufletul tau.. e plin de versuri fredonate in gand.. e plin de sentimente nevinovate si fragile..te port in inima mea, copile drag, te port in fiecare camaruta a sufletului meu.. te port in fiecare cuvant pe care il rostesc..te port in gandul meu.. te port in cantul meu ca pe un imn impletit din asa multe sentimente.. te port in fiecare atingere.. in fiecare rugaciune.. in fiecare colind..

Doua cantece... diferite.. doua culori ce nu s-au cunoscut niciodata.. doi copii... ce bine ca esti... te rog Du-ma in fericire.. sus.. departe si atinge impreuna cu mine intelepciunea si albul din mine...culege impreuna cu mine vise pe care sa le transformam in realitate... hai cu mine sa rasfoim viitorul si iubirea...

Multe scene.. si un singur artist..

Stii.. uneori mi-as dori sa pot simti zorii de zi intrandu-mi in piele.. in respiratie si in suflet... mi-as dori sa raman doar eu si luna mereu si pentru totdeauna si sa ploua peste noi cu soare si petale de suflet..mi-as dori sa cunosc cea mai frumoasa zi din lume... mi-as dori sa pot intoarce timpul si sa il fac sa stea in loc pentru o clipa...mi-as dori sa pot simti amurgul amarui in inima mea... mi-as dori sa pot privi in viitor si sa pot evita greseli... mi-as dori sa pot atinge lumina, iar ea sa nu dispara... mi-as dori sa pot culege lacrimile si sa impletesc din ele un colier pe care sa il asez intr-o mica cutiuta din sufletul meu, iar cand lacrimile se vor fi terminat.. sa deschid acea cutie, iar ele sa imi sopteasca cele doua cuvinte.. esentiale... mi-as dori sa pot printr-un zambet sa ating curcubeul.. mi-as dori sa simt in acelasi timp.. toate sentimentele ce exista in univers.. mi-as dori sa pot crea printr-un simplu cuvant.. intrebari si raspunsuri... sa pot spune printr-o simpla privire miile de cuvinte si de sentimente ce imi izvorasc din minte si suflet... mi-as dori sa intelegi lumea in care ma invart.. lumea in care cred, sper si simt.. lumea cu prea multe sentimente si prea putine reguli.. lumea cu prea putine perdele si prea multi nori.. lumea in care sunt multe scene si un singur artist.. lumea in care sufletul meu e atat de sincer si real.. incat poate fi ranit chiar si daca il atingi cu o floare.. lumea in care incerc sa introduc pe fiecare prin vorbele mele nascute din sentimente.. lumea in care punctele de suspensie inseamna mai mult decat infinitatea... lumea in care pot rade.. pot plange sau chiar visa.. lumea.. pe care am creat-o aici.. e defapt viata mea spusa intr-un mod.. aparte.. e sufletul si gandul meu.. pe care il impart cu cei ce imi citesc, comenteaza si apreciaza sau nu ceea ce scriu.. asa ca va multumesc tuturor celor ce isi pierd timpul citindu-mi parti din suflet..

Dragul meu,

Ploaia s-a rupt din inima mea si sper ca lacrimile cazute din ceruri sa iti fi gravat in suflet ultimele cuvinte pe care Eu nu am apucat sa ti le spun... Da, voi pleca asa cum am promis, am sa-mi inalt privirea catre cer si voi astepta ca lumina sa-mi spuna ce sa fac mai departe...am inteles ce imi doresc..DA, acum stiu ce e alb si ce e negru si nu le mai amestec in suflet asa cum faceam pana acum cateva saptamani. E un sentiment tare placut sa stii ce crezi, ce speri si mai ales ce simti, iar eu in acest moment stiu toate aceste lucruri.  Cum spuneam.. voi pleca. Nu stiu daca voi pleca din viata ta.. nu stiu daca voi pleca din lumea mea cu vise, sperante si un strop de indragosteala... nu stiu daca voi pleca devinitiv din tot ceea ce insemnai Tu... dar stiu ce imi doresc si asta e foarte important pentru mine. Imi pare rau... pentru tot si promit ca ma voi revansa intr-un fel sau altul... dar acum vreau sa traiesc o perioada fara tine pentru a putea reveni in lumea ciudata, obisnuita si banala a mea in care sunt doar Eu, departe de oameni, de greseli, de confuzie... sunt Eu.. cu toate gandurile mele..Eu cu imaginatia, sufletul si sentimentele mele..... nici acum nu inteleg de ce mi-am dorit ca Tu sa intri in lumea asta a mea... dar ma bucur ca nu ai facut-o, ma bucur ca nu ai avut ocazia de a ma cunoaste cu toate vorbele, banalitatile si sentimentele mele.. poate ca e mai bine asa. Toate cuvintele pe care ti le-am scris sau spus nu mi le voi retrage niciodata.. au fost sentimente spuse si traite.. intr-o toama tarzie.. sunt cuvinte pe care le-am scris din suflet pentru suflet, cuvinte pe care le-am simtit.. am simtit fiecare litera si fiecare punct de suspensie. Nu stiu daca au ajuns la sufletul tau.. nici macar nu stiu daca ai reusit sa intelegi profunzimea cu care eu am scris, dar sincera sa fiu nici nu stiu daca lucrul asta ma preocupa intr-un mod deosebit.. Am invatat multe lucruri de la tine.. am invatat ca uneori e mai bine sa iti asculti mintea pentru ca in acest mod vei suferi mai putin. Am invatat ca inteligenta nu se poate masura de fiecare data in numarul de carti pe care le-ai citit.. am invatat ca doar muzica te poate face sa crezi, speri si simti, iar matematica sa Gandesti. Am invatat sa nu imi afisez atat de mult sentimentele pentru ca ma voi rani mult mai usor si va fi mult mai dureros. Am invatat ca sunt un om deosebit.. si ca nu merita multa lume sa imi cunosca sufletul. Aceste randuri, cred ca sunt ultimele pe care le voi scrie pentru tine.. nu stiu de ce sau cum sau cand.. dar am vrut sa imi iau ramas bun de la tine. Nu stiu de ce, dar asa.. simt cum am mai spus. Imi pare rau.. si probabil ca aceste cuvinte te vor face sa crezi ca sunt superficiala.. si cred ca sunt intr-o anumita masura si regret asta... doar ca trezitul la realitate nu este de fiecare data placut. Iti doresc sa te scalzi in iubire, lumina si pasiune, iti doresc multa, multa sanatate, fie ca toate visele sa ti se implineasca si sa ajungi un mare medic. Iti doresc ca " toate cele bune sa tabarasca peste tine ", dragul meu, un Craciun Fericit si fie ca in Anul ce va urma sa realizezi toate lucrurile pe care ti le-ai propus. Imi iau ramas bun de la tine, chiar daca nu e foarte usor.. e cel mai bine pentru amandoi.. si iti doresc multa fericire si fie ca bunatatea sa te inconjoare mereu.

                                                                            Cu mult drag,
                                                                                   Lorelei