Nu mai înțeleg niciun Dumnezeu și.. niciun Dumnezeu nu mă mai înțelege..
Mă comport ca și cum totul e bine când, de fapt, sunt în mijlocul infernului.. Aparent zâmbesc.. aparent nu îmi pasă.. aparent sunt independentă de tine, de tremur, de fericire.. când de fapt.. nu e așa, dar, TU, nu reușești să mă vezi printre perdele, printre cuvinte.
Știi.. poate că ar trebui să încerc caut să îmi fie bine, și nu să mai cred în rarele dimineți în care par inexplicabil de fericită, în prea binecunoscutele și puținele clipe în care radiez.. în care mi-aș da viața pentru încă o clipă de extaz.. Așa am fost de când mă știu.. doar că, poate ar trebui să încerc să mă obișnuiesc cu sentimentele mediocre care nu aduc nici foarte multă fericire și nici nu rănesc prea tare.
Vreau să îți spun un ultim secret.. de cele mai multe ori un „ nu am nevoie ” înseamnă că am nevoie, uneori un „ NU ” este un DA... și toate astea pentru că mereu Eu am ales între a fi și a nu fi și mereu am Fost..
Omul e un animal,
RăspundețiȘtergereUn animal ce rationeaza
Si, atunci cand se intampla,
Ucide, ucide fara mila
Si fara teama, stiind
Ca va fi protejat, va fi inteles,
Ca i se vor acorda
Circumstante atenuante,
Asemeni celor ce cad prada
Instinctelor animalice,
Pentru ca nu e vina sa,
A omului ce,-ntamplator,
A intalnit dragostea
Si, fara voie, instinctiv,
A-nfaptuit un omor.
"Dumnezeu poate transforma orice situaţie nefericită într-o lecţie de viaţă, dar asta nu înseamnă că El a produs situaţia deliberat, doar cu acest scop."
Cam asa e.. multumesc mult pentru cuvinte, ai reusit sa rupi un zambet din mine >:D<...
RăspundețiȘtergere