Monolog..

Am învăţat că... Dragostea e mai puternică decât moartea.. nu trebuie să fi citit mii de cărţi ca să poţi iubi.. nu e necesar să colinzi răsăriturile ca să poţi SIMŢI.. pur şi simplu... dragostea e mai mult decât viaţa pentru că iubirea există şi dincolo.. pe când viaţa nu.. poate doar " veşnicia... lumina.. "..

Ştiu că... am scris de-a lungul vremii.. despre dragoste şi moarte.. poate pentru că îmi e frică de amândouă..

Am înţeles că moartea e asociată cu negrul.. tocmai pentru că oamenii nu pot privi prin întuneric.. şi cred că până la urmă.. asta este moartea.. un târăm creat pentru suflete.. pentru partea sacră a omenirii.. Murim inconştient odata cu sfârşitul fiecărei etape a vieţii noastre.. murim de fiecare când suferim sau când iubim.. sau când pur şi simplu învăţăm la istorie.. dar Reînviem, iar şi iar, mai buni sau nu, mai distanţi, totuşi revenim inconştient în lumea muritoare care ne omoară în fiecare zi câte puţin.. cred că moartea este de fapt.. depăşirea unui nivel de profunzime al sufletul unui om..

Cred în viaţa de după moarte.. pentru că ştiu că fiecare sfărşit rupt din păcat.. reprezintă un nou început.. Şi mai ştiu că va veni ziua în care îmi voi ridica privirea către cer.. clipa când cele mai importante lucruri vor fi.. un CEAS, o LUMÂNARE şi... o LACRIMĂ....

Cât despre.. dragoste.. cred că iubirea face parte din fericire.. ne dorim să fim fericiţi.. muncim.. ne realizăm..mergem la concerte şi.. mâncăm bomboane pentru a fi fericiţi.. şi, când te gândeşti că  " Fericirea Absolută ".. o găseşti doar cu ajutorul morţii..

Pentru fiecare dintre noi.. Iadul şi Raiul.. simbolizează lucruri diferite.. pentru mine.. sunt sentimente absolute şi Cred că atunci când vei simţi durerea sau .. bucuria absolută.. vei putea măsura infinitul..

Ştii.. fiecare om pe care îl întâlnesc îşi lasă urma în mărunta mea existenţă şi.. cred că e un mod de a trăi absolutul în cantităţi mici de suflet.. Eu nu aş putea trăi fără oameni, deşi, ştiu că oamenii ar putea trăi fără mine.. nu aş putea trăi fără cuvinte.. fără sentimente, deşi, sunt sigură că ele îşi vor continua existenţa şi după ce absolutul îmi va primi sufletul... ceea ce vreau să spun este că.. suntem nesemnificativi într-o lume imensă.. dar vitali într-un pahar cu apă..

Rămâne doar să.. căutăm acel pahar..

P.s. .. îmi cer scuze dacă am plictisit.. cu multele mele cuvinte.. dar simţeam nevoia să scriu aşa cum am scris..