Mare..

Știi.. cu cât trec mai mult prin timp, cu atât realizez faptul că niciodată nu voi putea fi liniștită..

Cred că întotdeauna voi fi zbuciumată, mereu voi avea neputințe și temeri de care voi fugi în disperarea mea de a-mi găsi centrul de greutate.. Așa am fost tot timpul.

 Solidă în exterior și fragilă în interior.

.. iar oamenii, întotdeauna s-au folosit de lucrul acesta pentru a mă sfărâma, iar eu i-am ucis la rândul meu cu indiferența mea aparentă..

Și știu că am greșit, doar că eu întotdeauna realizez mai târziu lucrurile..

Nu te voi uita niciodată..