Viață și acordeoane.

În ultima perioadă mi-am făcut prea puțin timp pentru mine și, de aceea, am scris așa rar..

Viața mi s-a schimbat aproximativ întru totul. Am alte idealuri, alt mod a a percepe lucrurile, alt mod de a vorbi oamenilor. Mi-am dorit să mă schimb pentru a nu îmi mai provoca mie însămi răni. Și, deși în ultima perioadă am rănit mulți oameni în ideea de a nu mă mai chinui, zbuciumul e tot acolo, așa cum trebuie să fie.

Da, sunt un om dificil. Mi se spune asta din ce în ce mai des și sunt convinsă că așa e. Ceea ce nimeni nu înțelege este că eu nu mă străduiesc să fiu într-un anumit mod. Pur și simplu sunt și nu îmi doresc să schimb absolut nimic din tot ceea ce mă definește.

Sunt ceea ce am construit, ceea ce am trăit, ceea ce am dăruit oamenilor. Nu poate nimeni să schimbe aceste lucruri. Nici măcar eu. 

.. și pentru cei care cred că sunt tristă.. NU, nu sunt tristă! Sunt doar sătulă de aceeași oameni de la care nu am ce să învăț, sunt obosită să zâmbesc oamenilor care nu merită nici măcar să mă uit în ochii lor, sunt mult prea nerăbdătoare să plec din tot ceea ce înseamnă „ACUM”..