M-am regăsit..

Am dispărut.. sau m-am omorât.. sau pur şi simplu.. am reînviat.. simt că vreau să o iau de la capăt şi.. să zâmbesc din nou.. să pot să cred.. să simt şi să sper.. aşa cum făceam.. înainte.. M-am schimbat aşa tare pentru Mine... şi am reuşit.. doar că "schimbarea " mea.. nu face bine celor din jurul meu..

Promit că.. de mâine dimineaţă.. voi culege din nou vise şi voi tivi norii cu speranţele mele.. de mâine voi zâmbi  aşa cum făceam eu.. şi voi crede că pot schimba lumea... voi fi din nou "copilul" care se bucură din orice şi care are milioane de cuvinte pe buze.. voi continua să-mi scriu sufletul.. aici.. în cuvinte pe care le voi împleti cu multă dragoste.. încercând să schimb ceva în sufletul celui ce îmi citeşte.. cunoaşte şi pătrunde în sufletul meu de copil.. oricum ar fi.. mă vreau cum eram înainte.. chiar dacă, poate, voi primi şi oameni ce nu merită.. sau oameni care mă vor răni.. voi merge înainte..

Vreau să ard ultimele rămăşiţe din sufletul meu rănit..să găsesc ultimele amintiri.. şi ultimele gânduri.. şi să le arunc în infinit..

Am suferit mult.. pentru sensibilitatea mea aşa.. exagerată.. şi poate pentru că mă dăruiesc şi mă implic întru totul.. dar.. s-a terminat.. sufletul meu în sfârşit este fericit şi.. fără zbuciumul ce mă sugruma şi mă omora...s-a terminat.. iar eu m-am regăsit printre perdelele trecutului.. întreagă şi.. cu un zâmbet ireal de adevărat pe buze...

Azi..

Azi sunt fericita.. stii.. nu am nevoie de multe lucruri pentru a zambi sau pentru a avea acea licarire vie in ochi.. Astazi, dupa mult timp.. pot spune ca simt bucuria curgandu-mi prin vene.. o simt in respiratia si in pielea mea.. fericirea a adus din nou in sufletul meu vise si sperante pe care ti le voi darui fara ca tu sa observi asta.. iti voi darui fragmente din sufletul meu.. si cativa stropi de fericire din inima mea.. te voi purta ca pe un cantec sfant in gandul si fiinta mea, chiar daca.. nu stiu daca meriti..


Astazi.. soarele a iesit printre paturile groase de nori pe care am stat tot timpul asta.. simtind  umezeala si blestemul intrandu-mi in piele.. si nu stiu daca fericirea asta temporara va putea spala neimplinirea din sufletul meu.. o omoara doar pentru o clipa sau doua in care eu.. Sunt OM.. si Simt..


Voi astepta ca fericirea sa-mi bata la poarta sufletului.. dar nu stiu daca o voi primi.. pentru ca atunci cand am gasit-o si i-am daruit sufletul si suflarea mea.. ea mi-a ranit si sfaramat inima.. poate ca timpul va decide pentru mine.. sau nu... ceea ce conteaza este ca :


Da, astazi 11 Ianuarie 2011, sufletul meu este fericit..

Doar.. pleaca

Pleaca odata cu valurile marii..
Si ia cu tine albastrul tacerii..
Indreaptati sufletul ruginit catre cer..
Iar el iti va raspunde enigmatic.. sper..


Pleaca odata cu vantul..
Si nu-ti mai intoarce nici privirea, nici gandul..
Inchide cufarul cu amintiri zbuciumate
Si nu mai privi printre cuvintele-mi ingenunchiate..


Pleaca odata cu blandetea grava..
Odata cu amurgul si tristetea suava..
Pleaca printre bolnaviciosii nori..
Printre petale si tulburii zori..


Pleaca din Sfantul mormant..
Al lacrimilor si amintirilor descant..
Pleaca din deznadejdea teatrala..
Si din disperarea mea.. asa reala..


Nu stiu ce am patit.. :)).. pentru ca in general nu scriu poezii.. dar poate ca de data asta am vrut sa ma joc mai mult decat de obicei cu cuvintele.. sper sa va placa.. iar daca nu va place.. sa stiti ca e ultima data cand scriu o poezie :)..

Cred ca nu..

Mi-am mai calcat inca o data pe suflet in incercarea disperata de a gasi raspunsul intrebarilor mele.. fara raspuns.. poate ca le voi gasi intr-o buna zi.. desi probabil incercarea de a le gasi.. ma va rani.. prea tare.. 

Stii.. am sa raman in lumea aia a mea.. in speranta ca ele.. ma vor cauta printre stropii de indragosteala si.. printre lacrimi sau blesteme.. sau poate ca nu o vor face.. chiar daca linistea sufletului meu.. depinde de acele raspunsuri.. totusi am sa zambesc.. asa cum fac de fiecare data.. in speranta ca.. fericirea mea creata intr-o clipa.. nu va disparea prea curand din inima mea..

Imi place sa ma amagesc cu lucruri imaginare.. pentru a mai putea zambi inca o secunda in plus.. si pentru a trece mai usor prin viata mea atat de plina de sentimente.. confuzii.. intrebari.. si... cuvinte..

Oare vei putea vreo data sa descifrezi.. toate maruntisurile din mine..?.. vei putea vreo data sa iubesti fara sa intelegi.. fara sa cunosti..?!... Cred ca nu...

Am gasit raspunsul.. imi indrept privirea spre usa.. si.. plec..

Liniste..

M-ai omorat din nou..vreau sa nu SIMT.. probabil as fi atat de opaca.. nu as mai avea transparenta sentimentelor mele curgandu-mi prin vene.. poate ca ar fi mai bine asa..sau nu.. nu stiu.. ma gandesc ca viata mea ar fi asa de lipsita de profunzime si valoare daca nu as avea sentimente.. si totusi nu ar mai fi suferinta si nici.. blestem..

Stii.. m-am saturat sa o tot iau de la capat si sa imi impun lucruri pe care nu le vreau, nu le simt si nici macar nu le cred.. mda.. m-am saturat sa spun " de astazi viata mea va fi alta pentru ca IMI DORESC asta..".. m-am saturat sa fie deajuns un zambet sau o licarire pentru ca toate incercarile mele disperate sa dispara.. sa se spulbere.. in bucati pe care eu sa tot incerc sa le aranjez intr-o dezordine infinita...

Nu imi doresc multe.. vreau doar un suflet linistit si atat.. nu imi mai doresc nici sa ma scald in lumina.. iubire si pasiune.. nici sa cred ca voi reusi intr-o buna zi sa schimb ceva in sufletul oamenilor.. nu-mi mai doresc sa fiu nemuritoare.. si nici sa locuiesc pe un nor.. nu imi mai doresc sa zbor si sa ajung la granita dintre om si Dumnezeu.. intre granita dintre mine si tine... desi cred ca am ajuns la ea.. nu-mi mai doresc nici sa sper la o lume mai buna.. si nici sa cred in lucruri ce nu exista...

Nu mai vreau ca sufletul meu sa fie zbuciumat..