Confesiune..

Mi-a trecut.. am depasit toate momentele.. dureroase din inima si sufletul meu.. cu pretul de a suferi si mai mult.. sau mai bine spus.. de a fi  si mai confuz.. si de a dori un lucru ce simt si stiu ca ma va rani.. asta e.. nu le poti avea pe toate.. dar eu nu mai am nimic in afara de niste sentimente ce ma sufoca.. ce imi sugruma fiecare particica a trupului si sufletului meu.. sentimente ce ma ranesc incostient.. si cu care nu stiu ce sa fac..

M-am gandit sa le innec in intuneric.. dar poate ca daca amestec dragostea cu intelepciunea din intuneric.. vor muri amandoua... M-am gandit sa le arunc in apa marii involburate.. dar poate ca daca amestec infinitatea cu dragostea.. vor trai amandoua vesnic in mine.. iar eu nu imi doresc asta.. M-am gandit sa le ard in candela din sufletul meu.. dar va ramane cenusa.. ce imi va prafui amintirile.. si va aduce farama de sentimente ce au ramas... M-am gandit sa le ascund.. sa le uit.. sa nu mai simt.. dar asta stim amandoi ca e.. imposibil..poate ca ar trebui sa le investesc in altceva.. in alticineva mai bine spus.. dar e mult peste puterile mele..

Nu mi te  vreau.. nici nu te-am vrut vreodata.. doar ca.. tu nu ma intelegi.. stiu.. nici macar eu nu ma pot citi pe mine insami.. dar scriind reusesc sa ma descarc.. sa pot, dupa ce mototolesc hartia pe care am scris, sa zambesc si sa merg mai departe..

Sunt un om mult prea sensibil pentru secolul XXI..si sunt un om ranit.. mereu si involuntar de ceilalti...

Imi pare rau ca.. scriu despre lucruri triste in prima zi de Craciun,.. dar.. cred ca asta e primul moment din viata mea cand... sunt capabila sa recunosc ca.. sunt un om foarte sensibil.. asa ca te rog.. incearca sa nu ma ranesti..