Nu.. ştiu..
Spune-mi de ce niciodată nu ştiu ce ar trebui să fac.. cum ar trebui să reacţionez.. cum ar trebui să zâmbesc.. sau pur şi simplu.. cum să înţeleg lumea..
De ce nu pot zâmbi.. atunci când nu eşti.. undeva într-un colţ.. privindu-mă pe furiş...?.. De ce moartea nu mă mai sperie.. dar de viaţă îmi e aşa de teamă..?... spune-mi.. de ce.. mereu nu mă gândesc la consecinţe.. şi fac orice.. aşa cum simt..
Sunt.. Eşti.. dar.. totuşi..
Poate că pur şi simplu.. acum nu ştiu.. dar voi şti.. cred că.. mâine..!?.. sau.. caută-mă.. vineri.. atunci sper că am să ştiu..
Sau.. mai bine.. Te rog, rămâi... şi despleteşte-mi sufletul.. pune visele în ordine.. şi sunt sigură că.. te vei găsi printre ele..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu