Sfârşit.

Pur şi simplu aş vrea să îmi pese şi, ei bine, nu îmi pasă..

Cred că m-am împleticit cam mult în povestea asta şi aşa fără prea multă realitate. Simplu. Am crezut în tine, sau mai bine spus, mi-am dorit să cred în tine şi .. am crezut într-un vis.

Un sfat pentru cei ce sunt cam mult cu capul în nori.. aşa ca mine.. ViSeLe, dragii mei, nu prea se transformă în realitate, iar cand o fac, ori sunt coincidenţe, noroc.. ori cel ce îşi îndeplineşte visul are o ambiţie ce domină celelalte sentimente. Şi toate visele ce devin realitate datorită ambiţiei, niciodată nu vor aduce fericire.. atâta timp cât.. AMBIŢIA e mult mai importantă decât sufletul, oamenii dragi şi iubirea..

Cât despre poveşti.. ei bine, ştiu că în lumea mea există. Fiecare viaţă e o poveste şi fiecare poveste are mai multe poveşti. Poveştile sunt momente, iar noi suntem clipe.. poate că ăsta e motivul pentru care coexistăm în acelaşi minut.

Omorâm.. vise şi poveşti pentru a trăi într-un triunghi isoscel.. pentru a trăi în perfecţiune... păcat că.. trei laturi congruente nu înseamnă Perfecţiune.. cel puţin NU în lumea mea..

Perfecţiune e atunci când sufletul tău poate simţi.. atunci când eşti liber, atunci când iubeşti şi ai CE să iubeşti.

De fapt, nici nu ştiu de ce tot vă explic ce e chestia asta cu sufletul şi cu trăirile.. pentru că VOI, dragii mei nu ştiţi.. mnah.. sinceră să fiu, cred că se apropie ziua când o să mă opresc din revolta mea asupra lumii care e numai pentru ea şi cred că va fi cât de curând.. oricum.. CREDEŢI, SPERAŢI şi SIMŢIŢI..