Infern...

Știi.. ploaia cade ușor din gândul meu.. pierdut în infinitul ciudat al tăcerii.. confuzia încă îmi stăpânește ființa.. și cred că mereu mă va stăpâni...conștient.. am trecut de la vis la infern.. de la infern la moarte.. de la moarte la blestem.. și încă.. nu m-am regăsit printre.. cuvinte.. încețoșate..

Tu.. de fapt.. care TU ?!.. nu mai există niciun TU.. a mai rămas EUL.. ciudat de singur și.. pierdut.. și confuz..

Sufletul meu e.. amețit în fumul slab al țigării.. ce pufăie în scrumieră.. e amăgit de dragostea strâmbă.. ce mă sufocă.. și lovit de furtuni de.. gânduri.. cuvinte.. 

Prea multe cuvinte îmi sufocă existența.. cred că într-o zi.. le voi omorî..