Tristeţea... ne domină..

Ştii.. nici măcar eu nu ştiu..

Niciodată nu mi-am dorit să fii nefericit.. dar trebuie să îmi iau rămas bun de la tine, chiar dacă ştiu că.. te voi răni cu decizia mea..

Îmi pare rău, dar mi-ai părăsit de prea multe ori sufletul.. te-ai jucat.. NE-am jucat.. prea mult.. şi a devenit.. dureros.. şi chiar dacă am închis ochii.. tu nu ai plecat din .. disperarea mea.. aşa reală..

Capitolul nostru.. are prea multe pagini lipsă.. prea multe rupturii şi prea puţine peticeli.... povestea noastră e ca un sac găurit.. prin care se scurg.. amintiri.. îndoieli.. sentimente.. iar eu.. nu pot să cos.. sacul ăsta de una singură.. aşa că.. îl voi închide.. cu gândul că..  a fost o joacă..

Ştii.. în aparenţă, sunt altă personă..  mai cerebrală.. mai cumpătată.. mai rece.. dar în esenţă.. îmi pasă.. şi trăiesc şi savurez.. 500%.. ce se întâmplă în sufletul meu..

Ştiu că.. poate NU-I BINE.. dar oare poate fi mai rău de atât.. ?!.. nu ştiu.. dar merg la risc.. până la urma urmei, am trăit mereu la extreme..