Ipoteză.

Nu-i bine..

Și știi de ce..?!!...

Pentru că parcă trăiesc în trecut.. trăiesc aceeași poveste pe care o credeam uitată. Evident.. s-au schimbat personajele principale și decorul.. dar am același sentiment de nesiguranță, de frică... de imprecizie, de confuzie.

Întrebarea firească, ce, în mod firesc ar trebui să urmeze este.. ” Se merită..?!”..

.. răspunsul este evident.. ” Nu, nu se merită..”.. și totuși, eu nu pot face nimic pentru a schimba asta..

Eu.. cea care mereu am putut, eu.. cea care am trecut peste momente cumplite, eu.. cea care am știut mereu unde îmi este locul, eu.. cea care am crezut în oameni, în sentimente, în lacrimi.. eu cea care mi-am dăruit sufletul de așa multe ori.. eu.. Eu.. nu mai pot..

Nu vei înțelege... evident.. și știu că cel mai ușor este să abandonezi și să pleci, și nu voi nega lipsa mea de curaj.. doar că.. mă doare prea mult. Inima mea a obosit... a avut parte de iubire defectă, care, nu s-a mai reparat.. a avut parte de prea multe rupturi și răni.. inima mea a fost ucisă de multe ori până acum, și, reînviată de și mai multe ori pentru a putea fi omorâtă iar și iar... și iar.. și iar.. și iar..

I act like I don't care, but you'll never know how much it kills me inside..