Monolog [*]..

... colecționez iubiri defecte, rupte, îndoite...

...dau la schimb liniște, dragoste, stabilitate...

Știi.. genele-mi picură amar pe tâmple amintiri ce mă dor și nu ar trebui să mă doară. Mi-au rămas urmele săruturilor tale, mi-a rămas mirosul tău, gustul tău în piele și în respirație.. și mă doare. Știi.. nu vei ajunge niciodată la mine pentru că nu pot permite asta.. ar fi o încălcare de jurăminte și altare pe care le-am construit în mine și nu pot trece atât de ușor peste tot și peste toate doar pentru că.. simt..

Știi.. viața mi-a oferit ore suplimentare de practică psihologică în care am învățat că trebuie să-mi consult rațiunea înainte de a lua o decizie care m-ar putea face fericită sau.. nu..

Am trecut acum mult timp prin aceleași sentimente și crede-mă, știu că nu poate fi posibil să trăiești de două ori aceeași poveste în care doar personajele și decorul se schimbă, dar în care confizia, teama, tremurul și celelalte lucruri din sufletul meu, care ar trebui să fie dominate de rațiune, Există, așa cum au existat acum mult timp pentru altcineva..

Știi.. voi lăsa ca timpul să decidă pentru mine, dar, oricum ar fi.. promit că îmi voi proteja sufletul în carapacea mea tivită cu vise și nori, și, te rog.. dacă nu ești pregătit să o deschizi, nu o face pentru că mă va durea să pierd bucăți din mine..