Sumbru.

 Voi pleca din tot și din toate și.. ce mă sperie mai tare e nu că voi cunoaște necunoscutul, ci, că voi pierde tot ceea ce cunosc..

Știi.. eu nu m-ai fac parte din nimeni de aici, nu mai simt nimic fiind al meu și cred că a venit momentul când pot să spun ” rămas bun ”, momentul când mă pot detașa de amintiri, de oamenii pe care i-am iubit, de prezent.

Știi.. astăzi mi-am descoperit în adâncul ochilor mei plini de prea plinul meu sufletesc.. un cerc, care nu este pătrat, nici tringhiular.. și nici altfel.. Acest cerc este foarte important, aici se află cea mai sensibilă parte din mine, cea mai curată lacrimă pe care am dăruit-o, cea mai frumoasă suferință a mea..

Cercul meu are multe puncte slabe.. Aici e greșeala mea. În cerc trebuie să fie doar oamenii care merită, oamenii care MĂ merită.. nu toți. Trebuie să întăresc temeliile cercului meu, în care au intrat mulți cu sau fără acordul meu, cercul din care au plecat mulți, rănindu-mă..

Știi.. de mâine, voi zâmbi.. voi fi caldă și rece în același timp, voi înghiți lacrimi și confuzii..

..și știi de ce ?..

..pentru că, oricum ar fi, eu am pătrățica mea de lume care nu e nici rotundă, nici triunghiulară.. și nici altfel..