Inocent.

Mereu când am câte o lacrimă după primul vers, vin aici și îmi vărs sufletul peste multele pagini albe care, parcă reușesc să domolească aripile de fluturi și ploaia florilor de iasomii din mine..

M-am rătăcit.. Mă lupt cu mine însămi, încercând să mă fac să cred în lucruri care nu mă fac fericită, dar fără de care mă voi putea împlini într-un alt mod, mai important în momentul ăsta decât orice.. Îmi calc pe suflet, încercând să par că sunt bine.. Folosesc aproape 3 milioane de zâmbete false în fiecare zi, sunt fericită la o primă vedere.. ireal de fericită.. și din fericire, nu mulți oameni îmi pot citi sufletul de după retină..

Tu.. crede-mă că, deși ai impresia că sunt tot Eu, cea de acum ceva vreme, te înșeli.. Eu.. mi-am cârpit sufletul de prea multe ori ca să mai pot fi aceeași, am dăruit prea mult, am crezut prea mult în tine, poate..

Sunt un om prea sensibil, știu, mi s-a mai spus.. Sunt mult prea complicată sau „ dificilă”.. sunt prea altfel.. 

E simplu. 

Am nevoie de poezie, dragoste și liniște..

Atât.