În ziua în care m-ai iubit.

În ziua în care m-ai iubit cu adevărat, am știut că am greșit enorm. Am descoperit o altă Lorenă, am ajuns în Raiul creat de tine special pentru noi.

În ziua când m-ai iubit cu adevărat, am știut cât de multă iubire poate să încapă în sufletul meu. Am realizat cât de mult a iubit Dumnezeul omul, dăruindu-i cel mai important lucru..  Să Simtă!

În ziua în care m-ai iubit cu adevărat, am știut fiecare răspuns al fiecărei întrebări. Mă puteam descompune în trăiri fără să mă doară, puteam să îmi destram sufletul și să ți-l dăruiesc bucată cu bucată fără să mă simt pustiită.. În ziua când m-ai iubit cu adevărat, am fost în stare să culeg scântei și să împletesc sori, am fost în stare să alerg prin venele tale și să mă regăsesc după fiecare fracțiune de secundă în fiecare părticică a trupului și sufletului tău.

 

În ziua în care m-ai iubit cu adevărat, m-ai ucis. Ai omorât cea mai frumoasă parte din mine, mi-ai destrămat firul de ață de care mă sprijineam, mi-ai spulberat centrul de greutate, mi-ai inundat lumea cu lucruri dureroase, mi-ai tăiat aripile, mi-ai sfâșiat încheieturile încercând să recuperezi toate săruturile pe care le dăruiseși.. și toate astea.. 

...pentru ce..?..

Știu, sunt altfel.. cred în lucruri mărunte și în povești, mă scald în vise de neatins, țin la amănunte, la mărunțișuri și de multe ori, nu las ca lumea să observe că în spatele atitudinii de vitejie pe care o afișez mai mereu.. există totuși un suflet!

Și totuși.. dacă aș fi trăit ziua în care să mă iubești cu adevărat.. probabil mi-aș fi amintit răspunsurile pe care le caut, aș fi alergat prin Rai.. sau măcar, aș fi împletit un soare..dar știm amândoi că nici unul dintre lucrurile astea nu s-a întâmplat.