Nici nu am simțit când a trecut atâta timp. Cert este că am devenit mai egoistă ca oricând.. Mi-am înșiruit temerile, lucrurile frumoase pe care le-am trăit și restul banalităților din mine, încercând să le pun în ordine.
E ca atunci când îți faci curat în dulap. Am aruncat ceea ce nu mai purtam, am selectat, am ordonat sentimentele ce aici sunt înlocuite de haine.. și, am ajuns la concluzia că am nevoie de puține lucruri, sentimente, oameni pentru a fi fericită, echilibrată și cu un zâmbet real pe buze..
Am învățat că dacă pui punct unui capitol din viața ta pentru că așa simți și îți dorești să o faci, FĂ-O fără să te mai întorci asupra lui, fără să îl retrăiești pentru că nu poți savura la aceeași intensitate aceleași emoții consecutiv. E ca atunci când folosești prea mult timp un parfum.. la un moment dat aproape că își pierde din aromă.. cam așa e și cu dragostea..
Am învățat că dacă temelia unui sentiment este clădit și din temeri, nereguli și, de ce nu, minciuni, ipocrizii și false orgolii, întotdeauna vor exista întrebări fără răspuns, gânduri chinuitoare și, pentru cei mai sensibili, drame peste care pot trece foarte greu.
Și știu că, probabil, m-am schimbat. Poate în bine sau poate că în rău, dar de acum înainte nu voi mai responsabiliza pe nimeni cu privire la ce simt, ce îmi doresc și cine sunt. Aici a fost greșeala mea! Voi să nu faceți ca mine.
Am învățat să mă prețuiesc mai mult, să îmi dau seama ce sunt, ce îmi doresc și, cel mai important, Ce Simt!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu