Lacrimi de inger

Lacrimi de inger au inceput sa cada din strafundul cerului involburat. Stateam si priveam la fereastra perdeaua de lacrimi cazand peste privelistea intunecata si sumbra. Cerul racnea din strafundul infinitului, iar fulgerele rasareau printre norii cufundati in durere. Muntii... nu se mai observau fiind cufundati in praful alb de pe aripile ingerilor, iar eu stateam nemiscata gandindu-ma... la tot ceea ce nu m-am gandit vreodata...

:)

Amurgul dulceag a inceput sa coboare peste nori, soare, iar stelele isi faceau suav aparitia pe bolta infinitului. Stateam si priveam cat de trist Soarele se lasa invins de Luna... si cat de pasnic si triumfator Luna urca pe cer, stelele sarbatorind impreuna cu ea intr-o hora uriasa  formata... din sufletele stelelor ce se bucurau luminand intunericul absolut. Priveam in liniste cat de multa iubire exista in acea uriasa familie. Ma gandeam... ca as vrea si eu sa fiu o stea... sa pot fi inconjurata de alte mii de stele.. si totusi singura,... sa pot fi luminata de Soare... si totusi lumina sa vina din mine... sa pot iubi ... si totusi sa nu sufar... sa pot fi nemuritoare, dar pana la urma.. toti suntem nemuritori, indiferent cat de mult sau cat de greu ajungem sa vedem si simti infinitul...

Copilarie

Nu mai vreau, nu mai simt, nu mai imi pasa decat de sufletul si mintea mea. Simteam nevoia sa scriu... poate ca aceste zile in care am stat si am admirat puterea, maretia si triumful naturii peste.. tot... mi-a amintit cat de important este sa fii OM. Norii coborau incet, incet peste varfurile inalte, patrunzand usor in mintea si sufletul meu. Mi-am regasit o parte din suflet in care se afla multa copilarie. Pana acum nu am vorbit despre copilarie...si nu am un motiv pentru asta. Copilaria... copilaria se spune din batrani ca este cea mai frumoasa perioada din viata unui om, in care nu ai grija zilei de maine si traiesti din plin bucuria de a te juca, de a canta, de a zambi...de a te bucura de o raza de soare sau de o frantura de curcubeu. Copilaria mea a fost... nu-i pot gasi un cuvant sau un grup de cuvinte care sa o poata descrie. A fost... de basm, plina de veselie si bunastare... plina de sinceritate si inocenta. Copilaria este o poveste minunata ce o purtam in buzunare toata viata. E locul nde ne scoatem hrana sufletului si ... amintirile... locul unde ne amintim ne inocenta si puritate.

Eu... in altfel de cuvinte

Incet, incet intunericul s-a lasat peste cer, peste soare si peste mine. Eu... eu sunt un amalgam de sentimente... pe care nu stiu sa le exprim nici in gesturi, nici in cuvinte... nici macar in sunete, culori sau lacrimi. Eu... sunt un amalgam de bucurie impletita cu melancolie, copilarie si maturitate. Eu... sunt un buchet de crizanteme intr-o zi mohorata de toamna... sunt un zambet de pe fata ta... sunt o lacrima din cer,... eu sunt o raza de soare... o adiere de vant.. eu sunt amestecul dintre alb si negru... imbinarea dintre zi si noapte.... toamna si primavara... eu sunt curcubeul de dupa furtuna... ploaia de dupa seceta... soarele de dupa nori. Sunt... un punct pe o hartie, un turture la stresina casei...si totusi... care din toate astea ai vrea  sa fiu?

Poveste fara sfarsit

Vreau sa scriu astazi o poveste... o poveste fara margini... o poveste cu " tinerete fara batranete si viata fara de moarte"... o poveste in care am pus o lingura de praf magic, o cana de imaginatie si iubire cat cuprinde. Deci sa incep.... A fost odata ca niciodata ca de nu ar fi nu s-ar povesti un el si o ea. Ea era mereu vesela, inteligenta, copilaroasa si totusi matura, misterioasa si dulce, glumeata si emana multa buna dispozitie in jurul ei.... iar EL  avea un farmec aparte ce il facea unic, avea un zambet inocent si totusi plin de maturitate ... era intelegent si stia sa spuna cuvantul potrivit in momentul potrivit... facand-o pe ea sa se simta... bine, ciudat si unica in acelasi timp. Cei doi nu se cunosteau de multa vreme, dar au legat un fel de prietenie mai ciudata. O prietenie... in aparenta pentru ca incet, incet cei doi se indragostesc unul de celalalt. El ii marturiseste... iar ea... recunoaste la randul ei acelasi lucru... Nimeni nu era de acord cu relatia lor... si totusi cei doi au luptat sa fie impreuna pana cand... ca in toate basmele... binele a invins raul.... iar dragostea lor a invins prejudecatile, parerile si invidia celor din jur. Desi faceau parte din lumi oarecum diferite, desi lucrau in domenii diferite si desi au avut multe obstacole de trecut ... le-au trecut pe toate impreuna. Sunt fericiti si acum.... si se iubesc din ce in ce mai mult si profund... cu fiecare zi ce trece peste trupurile si sufletele lor. SFARSIT. Cred ca nu exista pe pamant vreo persoana care sa nu isi doreasca o iubire ca in basme... si totusi viata nostra este un basm.... cu fiecare zi ce trece mai scriem cate o fila in sufletul, mintea si trupul nostru.