Copilarie

Nu mai vreau, nu mai simt, nu mai imi pasa decat de sufletul si mintea mea. Simteam nevoia sa scriu... poate ca aceste zile in care am stat si am admirat puterea, maretia si triumful naturii peste.. tot... mi-a amintit cat de important este sa fii OM. Norii coborau incet, incet peste varfurile inalte, patrunzand usor in mintea si sufletul meu. Mi-am regasit o parte din suflet in care se afla multa copilarie. Pana acum nu am vorbit despre copilarie...si nu am un motiv pentru asta. Copilaria... copilaria se spune din batrani ca este cea mai frumoasa perioada din viata unui om, in care nu ai grija zilei de maine si traiesti din plin bucuria de a te juca, de a canta, de a zambi...de a te bucura de o raza de soare sau de o frantura de curcubeu. Copilaria mea a fost... nu-i pot gasi un cuvant sau un grup de cuvinte care sa o poata descrie. A fost... de basm, plina de veselie si bunastare... plina de sinceritate si inocenta. Copilaria este o poveste minunata ce o purtam in buzunare toata viata. E locul nde ne scoatem hrana sufletului si ... amintirile... locul unde ne amintim ne inocenta si puritate.