marți

:)

Amurgul dulceag a inceput sa coboare peste nori, soare, iar stelele isi faceau suav aparitia pe bolta infinitului. Stateam si priveam cat de trist Soarele se lasa invins de Luna... si cat de pasnic si triumfator Luna urca pe cer, stelele sarbatorind impreuna cu ea intr-o hora uriasa  formata... din sufletele stelelor ce se bucurau luminand intunericul absolut. Priveam in liniste cat de multa iubire exista in acea uriasa familie. Ma gandeam... ca as vrea si eu sa fiu o stea... sa pot fi inconjurata de alte mii de stele.. si totusi singura,... sa pot fi luminata de Soare... si totusi lumina sa vina din mine... sa pot iubi ... si totusi sa nu sufar... sa pot fi nemuritoare, dar pana la urma.. toti suntem nemuritori, indiferent cat de mult sau cat de greu ajungem sa vedem si simti infinitul...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu