Poveste fara sfarsit

Vreau sa scriu astazi o poveste... o poveste fara margini... o poveste cu " tinerete fara batranete si viata fara de moarte"... o poveste in care am pus o lingura de praf magic, o cana de imaginatie si iubire cat cuprinde. Deci sa incep.... A fost odata ca niciodata ca de nu ar fi nu s-ar povesti un el si o ea. Ea era mereu vesela, inteligenta, copilaroasa si totusi matura, misterioasa si dulce, glumeata si emana multa buna dispozitie in jurul ei.... iar EL  avea un farmec aparte ce il facea unic, avea un zambet inocent si totusi plin de maturitate ... era intelegent si stia sa spuna cuvantul potrivit in momentul potrivit... facand-o pe ea sa se simta... bine, ciudat si unica in acelasi timp. Cei doi nu se cunosteau de multa vreme, dar au legat un fel de prietenie mai ciudata. O prietenie... in aparenta pentru ca incet, incet cei doi se indragostesc unul de celalalt. El ii marturiseste... iar ea... recunoaste la randul ei acelasi lucru... Nimeni nu era de acord cu relatia lor... si totusi cei doi au luptat sa fie impreuna pana cand... ca in toate basmele... binele a invins raul.... iar dragostea lor a invins prejudecatile, parerile si invidia celor din jur. Desi faceau parte din lumi oarecum diferite, desi lucrau in domenii diferite si desi au avut multe obstacole de trecut ... le-au trecut pe toate impreuna. Sunt fericiti si acum.... si se iubesc din ce in ce mai mult si profund... cu fiecare zi ce trece peste trupurile si sufletele lor. SFARSIT. Cred ca nu exista pe pamant vreo persoana care sa nu isi doreasca o iubire ca in basme... si totusi viata nostra este un basm.... cu fiecare zi ce trece mai scriem cate o fila in sufletul, mintea si trupul nostru.