Eclipse..

Aş vrea ca versurile să-mi vină.. să curgă râuri fără efort..  simple şi triste ca sufletul meu..

Ştii.. nimeni nu vede ce se întâmplă.. nimeni nu vede că plâng albastru.. nimeni nu oferă puţină dragoste.. şi cred că problema mea e că.. am învăţat să fiu veselă din disperare..

Eclipse.. de dispreţ îmi umbresc inima şi.. am înţeles că.. trebuie să îmi fac curat în suflet.. trebuie să arunc amintiri.. sentimente.. Oameni.. şi să fac loc.. zilei de mâine.. şi sentimentelor de mâine.. şi oamenilor de mâine.. pentru că.. Voi.. cei ce vă aflaţi azi în sufletul meu.. nu meritaţi..

Şi.. să ştii, Maiestre..  că ai dreptate.. de multe lucruri mă afişez aşa cum nu sunt.. pentru a putea trece printre oamenii  nepăsători..  fără să mă doară.. să pot zâmbi.. chiar dacă-mi plâng zorii de zi.. să pot să îţi privesc ochii GOI.. şi să iţi pot spune că " tot ce faci e prost şi că ar trebui să îţi schimbi viaţa ta de nimic.. în ceva mai bun.."..

Măăi ce de-a frământări sufleteşti..

Oricum.. acum sunt mai bine.. dar cui îi pasă..?!.. cui naiba îi pasă..?!!!...

Nu caut răspunsul.. îl am chiar aici.. în multele zâmbete.. pe care ţi le-am oferit..