Trebuie..

Măcar acum să înţelegi.. că îmi e dor de tine.. şi DA, poate că acum două zile am Jurat că.. voi termina cu povestea asta care mă face Fericită.. pentru că.. nu ştiu dacă are vreun sens.. dar.. azi.. ei bine, am realizat că eu niciodată nu am avut niciun sens..

Şi.. cu toate astea, ai reuşit să mă readuci în lumea aia a mea albastră şi plină de poezii, de copilărie matură.. fără prea multe cuvinte, doar cu naivitatea ta, cu gesturile tale mărunte, cu simplitatea şi cu entuziasmul tău..

Ştii.. adevărul e că.. îmi e frică.. de regret, de confuzie, de " trezitul la realitate ".. Nu vreau să trăiesc fără.. să ştiu că viaţa e frumoasă.. fără să ştiu că.. eşti cea mai frumoasă parte din mine..

Şi.. Da, încă sunt sufocată de confuzie.. şi, Da.. nu sunt bine sufleteşte vorbind.. dar.. în acelaşi timp mă pot numi un om fericit.. nu îţi pot explica.. de ce.. dar sunt.. şi asta datorită ţie..