miercuri

Vise...

Nu stiu... Cred ca ar trebui sa renunt... cred ca ar trebui sa judec si sa nu ma las purtata de val... cred ca ar trebui sa nu mai zbor... sa nu mai fiu atat de visatoare..... sa incerc sa gasesc un fir de ata, o speranta de care sa ma prind... si sa nu-i mai dau drumul. As vrea sa pot trece fara sa gandesc prin viata... as vrea sa actionez doar din instinct... as vrea sa ma las purtata de val... va pot sa cred, sa sper si sa simt lucruri... pe care altii nu pot. As vrea sa fiu diferita, sa pot alege mereu cu sufletul, sa am incredere in toata lumea,... sa ma bucur din orice, sa nu plang niciodata, sa port mereu in suflet o farama de curcubeu, un colt de zambet, o frantura de cantec, o sacosa de iubire si .... cam atat. Cred ca toate astea mi-ar fi indeajuns sa fiu fericita. As vrea sa locuiesc pe un nor, deasupra ... unei paduri. Sa pot auzi in fiecare seara clipocitul apei, sa pot desena pe cer cu razele soarelui, sa pot canta impreuna cu ingerii si sa pot privi nasterea si moartea unei zile.... Imi doresc sa pot atinge un curcubeu, sa pot ajunge la granita dintre om si Dumnezeu... sa pot vedea  lacrimile ingerilor cazand din cer... sa pot asculta suspinul norilor... sa pot vedea vantul ...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu