Iubirea... privita de o adolescenta... poate prea visatoare.:))

Astazi vreau sa scriu despre....iubire. Pana acum am evitat subiectul....din motive stupide as putea spune. In termeni metaforici (dpdv), iubirea se manifesta foarte ciudat...cel putin la mine. Cred ca sunt una dintre putinele persoane de pe pamant (daca nu chiar singura) careia nu-i place sa fie indragostita....Va spun si de ce.... mereu in astfel de momente sunt mult mai visatoare decat de obicei, simt ca am mereu cv in stomac care poate sa explodeze in orice secunda... si emotii ciudate atunci cand stau langa acea persoana sau cand intra pe mess sau cand ma priveste sau cand ma ia de mana... etc. Iubirea (in general) reprezinta ceva divin, o parte din Dumnezeu, un lucru sfant. Multi nu pricep asta si iau lucrurile foarte usor... Iubirea e ceva profund. Cred ca as putea asemana iubirea adevarata cu o floare... unde trebuie sa fie doi  ingrijitori ... samanta e sadita de Dumnezeu, iar ei trebuie sa o ingrijeasca mereu....ideea e ca intr-o relatie, cel putin din punctul meu de vedere, nu trebuie sa te grabesti... gen.. te-am vazut, te-am placut, ce ramane de facut?  ... cam asta reprezinta iubirea in termeni metaforici... in termeni actuali am putea spune ca aproape nu exista ... sau daca exista nici unul din parteneri nu e dispus sa sacrifice, iubeasca si respecte... cred ca asta e o chestiune de educatie si respect... cred ca trebuie sa te respecti pe tine mai intai, in acest mod castigandu-ti si respectul altora.....