Am risipit.. soarele.. poate că l-am omorât.. sau pur şi simplu.. nu meritam să îl găzduiesc în mine.. am ascultat ploaia ce bătea în fereastra sufletului meu.. dar nu am lăsat-o să intre în mine şi să spele păcatele sentimentelor târzii şi acum.. regret..
Am risipit.. florile de măr pe aripile vântului şi... am sugrumat galbenul lui octombrie.. am ascultat cântecul greierilor în miezul verii.. şi am gustat din verdele crud al florilor de mai.. şi am înţeles că.. atunci când vara începe să ruginească.. nici măcar fluturii nu o pot opri.. să nu moară..
Am risipit.. cuvinte pe.. întunericul rupt din curcubee.. am omorât milioane de fluturi ce îmi hoinăreau zăpăciţi prin vene.. am auzit cum infinitatea era înghiţită de lumea muritoare.. am crezut în vise şi în albe speranţe moarte.. din poveşti..
Am risipit.. iubiri în.. oceanul libertăţii mele mărginite de.. linişte.. am privit prin culorile florilor din întuneric.. am crezut în lumina din tine.. dar ea avea două lacrimi .. pe care nu le puteam atinge.. iar când le-am atins.. mi-au atins obrajii.. mângâindu-i cu.. glasuri din suflet...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu