Cred.. iubesc şi îmi e.. frică..

Îmi e frică.. de zâmbete false.. aplicate pe faţă ca un magnet pe un frigider.. îmi e frică.. de indiferenţă.. e un sentiment pe care eu încă nu l-am găzduit în sufletul meu... îmi e frică de.. oameni opaci.. de oameni care nu Simt.. nimic.. niciodată pentru nimeni şi nimic... îmi e frică de.. singurătate.. chiar dacă de multe ori îmi doresc să fiu singură.. vreau asta pentru a omorî.. multele mele sentimente şi gânduri ce mă zbuciumă.. tulbură şi neliniştesc.. îmi e frică de.. Dumnezeu..

Cred în.. viaţa veşnică.. pentru faptul că.. totuşi există.. iubire... cred în.. miracole.. pentru că fiecare dintre noi este o minune.. cred în.. horoscop.. pentru că simt cum stelele îmi luminează sufletul.. cred în... iubirea absolută.. chiar dacă nu ştiu să o definesc.. cred în.. speranţele mele.. pentru că sper să pot rearanja universul.. cred în... Dumnezeu..

Iubesc.. florile... pentru că amintirile sunt întipărite în parfumul lor.. iubesc.. cerul.. pentru că este albastru.. iubesc.. albastrul pentru că.. îmi place să mă scald într-un infinit care să fie.. Doar al meu.. iubesc.. zâmbetul inocent de copil.. din privirea.. copilăriei mele.. iubesc.. milioanele de fluturi ce îmi colindă.. venele.. iubesc vântul de primăvară ce îmi mângâie obrajii cu miros de Viaţă.. iubesc norii de ceaţă ce uneori îmi ating sufletul.. iubesc ploaia.. pentru că-i plină de aşa multe întrebări.. şi.. cântec.. şi suferinţa.. şi purităţi tulburi.. iubesc amurgul.. pentru că pot gusta moartea... o pot savura şi desluşi... iubesc întunericul.. pentru că.. ştie să îmi lipească cele mai sclipitoare stele... pe cerul infinitului meu.. iubesc.. infinitul.. pentru că îl pot măsura..