Am..

Am cules.. zâmbete din florile de pe cer.. şi le-am transformat în veşnicie... m-am oglindit în mireasma tăcerilor târzii şi am pierdut lacrimile paşilor tăi.. am simţit fiecare vibraţie.. fiecare gând.. fiecare oftat ce mă avea pe mine ca protagonist..

Am trasnsformat toate speranţele şi.. visele mele în albastru.. şi am dăruit fiecare picătură din mine.. cerului.. am salvat ultimele rămăşiţe din mine într-un caiet.. pe care i l-am dăruit luminii.. pentru al arde.. am tremurat.. de fiecare dată când simţeam că cerul meu se amestecă cu întunericul din tine..

Am vrut să plec.. în căutarea luminii .. am vrut să regăsesc.. paginile arse din mine.. am vrut să.. cred că zâmbetele din florile cerului meu mă vor face să.. simt fericirea.. să o miros.. să o gust.. când de fapt.. şi ele uitaseră cum e să zâmbeşti..

Am crezut în.. lacrimile rupte din dor..