Ştii.. am privit întunericul rupt din Soare.. am simţit valurile de cuvinte revărsându-se peste miile de pagini albe.. din suflarea mea.. am simţit infinitatea de litere pe care doar eu ştiam să le citesc.. doar eu.. le puteam înţelege.. doar eu le puteam.. traduce..
Ştii.. am simţit singurătatea, am savurat-o.. am iubit-o.. chiar dacă ea mă ura.. am simţit cum toate amintirile mele îmi hrănesc nevoia de a fi fericită.. am simţit tremurul fluturilor din mine... am atins luminile din adâncul oceanului tulbure.. am spintecat purităţi înceţoşate..
Ştii.. am amestecat sentimente.. şi am creat confuzii.. am amestecat întunericul, iubirea şi.. lumina.. şi aşa s-au născut.. curcubeele rupte din întuneric.. am amestecat.. picături de suflet cu infinitatea cerului meu.. şi aşa s-a născut albastrul din mine..
Ştii.. am ascultat valurile de licurici cum îţi pătrundeau în suflet.. încercănd să îl mai lumineze..şi să îl mai încălzească încă o clipă.. am ascultat cântecul vântului.. ce se împletea cu cel al razelor de soare.. am ascultat inimi..bătând sub pecetea amorului..
Ştii.. îmi e dor de.. florile de rugină.. îmi e dor de.. partea din mine.. care era fericită.. îmi e dor de..
crezi, speri si simti. Si le faci atat de frumos!
RăspundețiȘtergereO poezie spatiala care depaseste limitele timpului si ne poarta catre infinit.bv!