Joc si joaca..:)

Nu am vorbit prea multe despre copilarie... am scris la un moment dat, dar intr-o maniera prea metaforica si greu de inteles pentru unii.... care nu ma cunosc sau care nu stiu sa imi interpreteze cuvintele... asa ca, ei bine, astazi am sa vorbesc despre jocurile copilariei.. despre poznele facute cand eram eu mica.. despre cat de dor imi este sa fiu copil. Copilaria este o parte foarte importanta din viata fiecaruia... in care ne formam " cei 7 ani de acasa./.." cum se spune... in care singura noastra grija este sa ne jucam. Cand eram mica, recunosc, ma jucam cu papusile... ca majoritatea fetelor de varsta mea... imi placea sa fac mancare din frunze... un lucru care imi face mare placere si acum( doar ca nu din frunze:)) ... si sincer chiar ma priep ( stiu... sunt foarte modesta:))... imi placea sa sar coarda si sa joc " campionata" sau cum s-o fi chemand ca nu mai stiu. Imi placea sa ma joc cu fiecare animal pe care il intalneam... dar fara pisici....imi placeau foarte mult hamsterii... mi-am cumparat unul la un moment dat cand aveam vreo 8 ani... si mama mi-a spus ca ea in casa nu sta cu asa ceva..:))... amuzant acum.. foarte frustant atunci:)).... cand stateam la bloc imi placea sa merg sa fur coroduse si liliac... si tin minte ca in spatele blocului meu, un vecin avea niste tufe cu zmeura si mergeam sa mancam... pe furis pentru ca se supara foarte tare... :))... imi placea sa merg la un izvor din apropiere... spun "placea" pentru ca la un moment dat m-am ratacit eu si cu inca o prietena de a mea... si ne-a luat cam trei ore sa ajungem din nou acasa... tin minte ca am mers printr-un lan de porumb... si ca am fugit de niste capre... la un moment dat am ajuns la un iaz unde erau niste rate care se balaceau... asta se intampla cam cand eu aveam vreo 7 ani.... va dati seama in ce panica au intrat parintii mei... si cearta de dupa..:))..  foarte amuzant acum... frustant atunci:))...imi amintesc cat de grozav era sa fii copil.... nu ca acum nu as fi, toata viata purtam in suflet un strop de copilarie... dar cum spune mama mea..." cand copii cresc.. si problemele lor cresc.." si asta cam asa e. Ce acum mi se pare fara importanta... atunci mi se parea o tragedie... si probabil ce acum mi se pare o tragedie.. peste cativa ani mi se va parea un fleac. Cand suntem copii vrem sa crestem... iar cand am crescut vrem din nou sa fim copii.... cum am mai spus candva... oamenii intotdeauna isi vor dori ceea ce nu pot sa aibe... Am sa port mereu in suflet copilaria mea...

Zambesc...

Vreau sa vorbesc despre zambet.... zambetul cred ca face parte din personalitatea... imaginatia... modul nostru de a gandi sau de a ne comporta intr-o societate. Poti zambi discret...sau nu... fals sau dojenitor... poti zambi indraznet sau timid... sau trist. Fiecare zambeste in alt mod... pentru ca fiecare este unic. Eu de obiei... nu prea zambesc... iar cand o fac tind sa cred ca o fac discret... nah acum depinde si de situatie. Recunos ca sunt momente in care zambesc trist... momente in care am un zambet fals... pe care il afisez doar pentru a-mi ascunde sentimentele... sufletul. Nu vreau ca sa-mi stie sufletul multi... e un lucru pe care il respect cat de cat. Zambesc discret... pentru a atrage atentia... zambesc timid... atunci cand nu sunt sigura pe mine.... zambesc trist atunci cand nu pot sa afisez " acea falsitate " care de multe ori ma protejeaza... zambesc nu tocmai discret atunci cand ori sunt intr-o stare mult prea buna... ori m-a luat valul.... zambesc indraznet atunci cand am un interes (sunt destul de matura sa recunosc asta:))... zambesc pentru ca imi place cum arat cand imi afisez un zambet pe fata... zambesc pentru ca ma simt mai bine sufleteste... zambesc pentru ca sunt un om fericit... cu bune si rele... calitati si defecte... sunt un om care este inconjurat de prietenie si atentie... zambesc atunci cand vorbesc cu tine... zambesc pentru ca sunt un om plin de imaginatie... nebunie ... si atat:).

Franturi de cantec...

Franturi de cantec...

Iar noaptea sa ai pielea uda... insetata sa tragi din tigara...pe mare se-aude sirena... al tau san imi mangaie mana...

Eu ti-am alergat prin vene... ti-am suflat pe dor pe gene... eu ti-am upgradat sarutul... ti-am iubit necunoscutul...

De ce ma vrei cum nu ma poti avea?... De ma-nveti tu care e drumul bun..?..... De ce sa te iubesc doar cum vrei tu..?

Fericire e cand ti-amintesti cat de fericit esti cand iubesti... fericire-i cand dormi tu la ea... chiar pe canapea...

E pustiu.. e-ntuneric... si mi-e frica de mor... locuiesc intr-o hruba.. la cap de coridor...

Striga...striga... nimeni nu crede, nu simte, nu poate...

Tu n-ai avut curaj... si m-as pierdut candva.. nu mai pot fi a ta.. acum imi vad de viata mea...

Un sarut dura pe atunci cat discurile cu Pink Floyd....

Cu fiecare despartire... o stea din cer se va desprinde... iar eu voi sti ca ati facut greseala mea...greseala mea...

Nu mai vreau sa fac dragoste-n pat... marea a-nteles si m-a adoptat...

P.S... desi nu am avut idei pentru a scrie ceva important... am trascris niste versuri... din cantece... cantece din suflet... sper sa va placa...:)

Daca ar fi sa pun un titlu acela ar fi..." Ramas bun..."

M-ai dezamagit... ma simt tradata, folosita oarecum... ranita si atat. Nu te pot privi in ochii tai goi si plini de neincredere... nu te inteleg... nu inteleg de ce... nu inteleg nimic din ceea ce stiu. Poate nu ar trebui sa ma indoiesc...dar oare cine in locul meu nu s-ar indoi? Desi m-ai ranit.. nu-ti port pica... te inteleg... si eu am trecut candva prin asta si nu e placut... dar tine minte ca tin mult la tine... si tu stii asta, chiar daca nu iti spun asta foarte des... Am sa ma indepartez de tine.. oricat de dureros ar fi asta. Iti multumesc pentru ca  m-ai ascultat, m-ai sprijinit si sfatuit, multumesc pentru timp, multumesc pentru ca ai fost, esti si vei fi un om deosebit. In ultimul timp raman din ce in ce mai singura... pentru ca asa imi doresc... nu mai vreau nimic decat sa ma bucur de mine... de sufletul meu (cum mi-a spus o persoana importanta la un moment dat). Vreau sa ma trezesc din "lumea asta a mea"  cum spune geamana mea... sa vad lururile asa cum sunt. Vreau sa fiu singura si atat. Stiu ca vei citi ceea ce am scris... si DA este vorba despre tine. Iti multumesc pentru tot. Ai fost un om important ... esential in viata mea... dar cred ca asa a fost sa fie. Primeste te rog un "multumesc"din suflet... un multumesc pe care il meriti pentru tot... un multumesc pentru bunatate, prietenie si devotament si iti doresc tot binele din lume.

Din nou ... scriu despre iubire

Vreau sa scriu ceva imaginar... ca in romanele de dragoste... sa scriu despre EL care poti sa fii...TU... si despre o EA ... care pot sa fiu EU...Seara se lasa incet peste cer, stelele ca niste mici licurici observandu-se din ce in ce mai clar.. iar el si ea treceau agale pe poteca ce ii trimitea in lumea de basm a Albei ca Zapada si cei 7 pitici.. o lume in care existau doar el si ea... o lume in care puteau auzi doar respiratia si bataile inimii celuilalt... o lume in care nu aveau nevoie de nimic...material... el o tinea de mana-i rece si delicata desenand mici cercuri cu degetul pe pielea ei alba si fina ca matasea. Au colindat printre copacii ce isi pierdeau urma in spatele dragostei lor, calcand miile de frunze pe care toamna cu grija le-a tesut in trena ei imensa. Era liniste... nimeni si nimic nu puteau intrerupe cantecul batailor de inima.. a fiorilor si a dragostei celor doi. Noapte a acoperit intregul taram de basm, iar cei doi s-au asezat pe un bustean rapus la pamant de o furtuna... el o lua in brate, iar trupurile lor se unira pentru cateva secunde... nu mai erau .. el si ea.. formau un singur trup... un singur suflet. Fiecare simtea inima celuilalt cum bate din ce in ce mai tare... fiecare simtea fiorii celuilalt... fiecare iubea. Ochii ei.. s-au intors pentru o clipa...cautandu-i pe ai lui... iar el a ramas nemiscat lasand-o pe ea sa ii mangaie chipul cu privirea... buzele li se intalnira intr-o sarutare lunga, care surprinse in ei dorinta de a apartine trup si suflet.. unul celuilalt.... pentru totdeauna.... Stii... intotdeauna ne dorim ceea ce nu avem sau ceea ce nu vom avea vreodata..., iubirea nu e ca in basme.. sau ca in filme. Iubirea este pentru oamenii ce au suflet, pentru oamenii care nu sunt egoisti, pentru oamenii care stiu sa daruiasca, pentru oamenii ce stiu sa se sacrifice. Iubirea exista... dar fiecare iubeste diferit.