Joc si joaca..:)

Nu am vorbit prea multe despre copilarie... am scris la un moment dat, dar intr-o maniera prea metaforica si greu de inteles pentru unii.... care nu ma cunosc sau care nu stiu sa imi interpreteze cuvintele... asa ca, ei bine, astazi am sa vorbesc despre jocurile copilariei.. despre poznele facute cand eram eu mica.. despre cat de dor imi este sa fiu copil. Copilaria este o parte foarte importanta din viata fiecaruia... in care ne formam " cei 7 ani de acasa./.." cum se spune... in care singura noastra grija este sa ne jucam. Cand eram mica, recunosc, ma jucam cu papusile... ca majoritatea fetelor de varsta mea... imi placea sa fac mancare din frunze... un lucru care imi face mare placere si acum( doar ca nu din frunze:)) ... si sincer chiar ma priep ( stiu... sunt foarte modesta:))... imi placea sa sar coarda si sa joc " campionata" sau cum s-o fi chemand ca nu mai stiu. Imi placea sa ma joc cu fiecare animal pe care il intalneam... dar fara pisici....imi placeau foarte mult hamsterii... mi-am cumparat unul la un moment dat cand aveam vreo 8 ani... si mama mi-a spus ca ea in casa nu sta cu asa ceva..:))... amuzant acum.. foarte frustant atunci:)).... cand stateam la bloc imi placea sa merg sa fur coroduse si liliac... si tin minte ca in spatele blocului meu, un vecin avea niste tufe cu zmeura si mergeam sa mancam... pe furis pentru ca se supara foarte tare... :))... imi placea sa merg la un izvor din apropiere... spun "placea" pentru ca la un moment dat m-am ratacit eu si cu inca o prietena de a mea... si ne-a luat cam trei ore sa ajungem din nou acasa... tin minte ca am mers printr-un lan de porumb... si ca am fugit de niste capre... la un moment dat am ajuns la un iaz unde erau niste rate care se balaceau... asta se intampla cam cand eu aveam vreo 7 ani.... va dati seama in ce panica au intrat parintii mei... si cearta de dupa..:))..  foarte amuzant acum... frustant atunci:))...imi amintesc cat de grozav era sa fii copil.... nu ca acum nu as fi, toata viata purtam in suflet un strop de copilarie... dar cum spune mama mea..." cand copii cresc.. si problemele lor cresc.." si asta cam asa e. Ce acum mi se pare fara importanta... atunci mi se parea o tragedie... si probabil ce acum mi se pare o tragedie.. peste cativa ani mi se va parea un fleac. Cand suntem copii vrem sa crestem... iar cand am crescut vrem din nou sa fim copii.... cum am mai spus candva... oamenii intotdeauna isi vor dori ceea ce nu pot sa aibe... Am sa port mereu in suflet copilaria mea...