Visăm.. visăăămm

Am plâns cu flori de rouă.. pe Albastrul ochilor tăi.. am aduNat bucurii de pe marginea buzelor tale.. am cules bujori din sufletul tău.. şi am deschis poarta sufletului meu.. fără să mă gândesc la nimic altceva Decât la.. cât de fericită mă poţi face..

Iar dacă aş fi o picătură de apă.. aş vRea să mă preling pe obrazul tău.. şi dacă aş fi o rază de soare.. aş vrea să îţi mângâi chipul.. şi dacă aş fi roşEaţa amurgului târziu... ţi-aş dezmierda sufletul.. şi ochii..

Poate că.. lumina mi-a arătat drumul spre fericire.. şi îi voI mulţumi atunci când o voi întâlni.. dar până atunci.. mă voi bucura că a venit şi ziua când să iubesc din nou..

Visăm.. şi visăm.. şi visăm.. şi trăim mai mult în minte decât în realitate.. şi orice lucru banal.. e o adevărată tragedie sau minune.. şi cred că asta înseamnă să ai.. 16 ani.. şi poate că asta înseamnă să fii îndrăgostit.. şi poate asta înseamnă să trăieşti cu adevărat.. nu ştiu.. ceea ce ştiu e că.. sunt un om fericit.. în sfârşit.. pot zâmbi cum făceam eu înainte de.. a mă lovi de Oameni.. să spunem.. şi cu cât mă izbesc de ei.. mai mult şi mai des.. şi mai tare.. devin imună.. e ca un fel de antibiotic pe care dacă îl iei mereu.. nu îşi mai face efectul.. cam aşa e şi la mine.. dar ştii.. deşi am trecut prin momente cumplite.. şi, deşi m-am schimbat.. într-o oarecare măsură.. şi deşi sufletul mi-a fost rănit şi rupt.. şi destrămat.. mi-am dovedit MIE.. că pot.. că am curajul de a mă ridica şi de a merge înainte.. mi-am dovedit că sunt un om puternic..

VREAU SĂ PLEC..

Nu e bine.. asta îmi e foarte clar.. şi totuşi.. mă las purtată de.. speranţa că.. într-un anumit moment se va întâmpla ceva.. " ca să fie bine şi să nu fie rău".. cum mi-ai spus la un moment dat.. tu..

Aveai drepate.. bine..?!!.. şi lumea nu e bună şi nici eu nu mai sunt un om bun şi niciodată nu am fost şi.. VREAU SĂ PLEC.. de tot din tot şi din toate.. să nu exist şi să nu mai sufăr..

Sufletul îmi e prea zbuciumat şi.. nu îmi găsesc LINIŞTEA.. nu fac altceva decât să mă tot ascund de oameni.. să mă plimb prin infern.. căutând.. probabil, să fiu fericită..

Cum să fiu fericită când.. nu am nimic.. nici suflet.. nici sentimente.. nici culori.. nici fluturi.. i-am OMORÂT.. m-am omorât, încercând să fiu aşa cum mă doreaţi voi..

Dar.. s-a terminat.. JUR.. trebuie să îmi fac curat în suflet.... sper doar să nu fie prea târziu..

Trebuie..

Măcar acum să înţelegi.. că îmi e dor de tine.. şi DA, poate că acum două zile am Jurat că.. voi termina cu povestea asta care mă face Fericită.. pentru că.. nu ştiu dacă are vreun sens.. dar.. azi.. ei bine, am realizat că eu niciodată nu am avut niciun sens..

Şi.. cu toate astea, ai reuşit să mă readuci în lumea aia a mea albastră şi plină de poezii, de copilărie matură.. fără prea multe cuvinte, doar cu naivitatea ta, cu gesturile tale mărunte, cu simplitatea şi cu entuziasmul tău..

Ştii.. adevărul e că.. îmi e frică.. de regret, de confuzie, de " trezitul la realitate ".. Nu vreau să trăiesc fără.. să ştiu că viaţa e frumoasă.. fără să ştiu că.. eşti cea mai frumoasă parte din mine..

Şi.. Da, încă sunt sufocată de confuzie.. şi, Da.. nu sunt bine sufleteşte vorbind.. dar.. în acelaşi timp mă pot numi un om fericit.. nu îţi pot explica.. de ce.. dar sunt.. şi asta datorită ţie..

Ucid..

 Iată-ma în aceeaşi stare,

bună de nimic şi totuşi

 chinuindu-mă să dovedesc că pot

ce nu pot face...

Poate e o chestiune de ambiţie sau ceva.. asemănător.. dar, pur şi simplu.. iar M-am rănit..şi stiu că..  eu aşa fac mereu.. ( ştii tu.. jucându-mă.. )..  dar acum e altfel..

Nu vreau să mă transform într-un monstru care îţi omoară sufletul.. pentru " a fi bine .... după un timp".. nu vreau să fiu un ucigaş de sentimente frumoase.. nu vreau să.. nu simt, să nu plâng..

Îmi ucid sufletul pentru ca alţii să fie bine..

PROST.. foarte prost .. şi totuşi.. o fac... niciodată nu am să înţeleg.. De ce !?.. poate că aşa sunt eu..

Sunt iubita ta..

Eşti unul dintre acele lucruri minunate.. un vis.. pe care îmi e frică să-l ating.. îmi e frică să mă trezesc la realitate.. pentru că nu ştiu dacă aş mai avea vreun sens..

Şi să ştii.. că dacă mâine ai pleca din tot ceea ce însemn " EU "... m-aş sfărâma.. sub albastrul ochilor tăi.. calzi ce îmi mângâie sufletul, ce mă fac să zâmbesc.. ce mă fac să tremur şi să intru în panică.. da, ochii tăi cred că sunt magici..

Numai noi doi ..

Vibrez.. sufocată sub cuvintele astea două... e ciudat.. vesel şi prost. Nu. Mai degrabă e geometric.. metalic, un pic matematic, dar totuşi, rămâne prost ..în orice caz,..

Strâmge-mă în braţe.. fără să îmi spui nimic.. împleteşteţi sufletul de al meu.. fără ezitări.. priveşte-mi ochii.. dincolo de retină.. desenează cu zorii de zi pe albul din mine şi...atunci când o să plouă afară... să-ţi aminteşti.. că îmi e tare dor de tine.. Sunt iubita ta.. şi întotdeauna voi fi.. şi voi trăi doar ca să îţi zâmbesc.. să te alint... să îti privesc chipul..

Ne despart mii de gânduri şi de tăceri.. şi de prostii care nu ar trebui să conteze.. dar cu toate astea.. sunt iubita ta, iar tu... " iubeşte-mi mâinile şi ochii.. şi iartă-le.. dacă au fost clipe.. "..

În rest.. sunt fericită.. şi bine.. şi zâmbesc.. şi Da, ştiu, eu aşa fac tot timpul.. indiferent de ce se petrece în sufletul meu..  dar nu îmi pasă.. pe bune, chiar nu îmi pasă..  şi îmi place chestia asta cu " indiferenţa ".. mă rog.. oamenii sunt lafel.. dar îmi protejez sufletul într-o carapace de vise.. se pare, că până acum funcţionează.. sper să nu se fisureze carapacea..