Am plâns cu flori de rouă.. pe Albastrul ochilor tăi.. am aduNat bucurii de pe marginea buzelor tale.. am cules bujori din sufletul tău.. şi am deschis poarta sufletului meu.. fără să mă gândesc la nimic altceva Decât la.. cât de fericită mă poţi face..
Iar dacă aş fi o picătură de apă.. aş vRea să mă preling pe obrazul tău.. şi dacă aş fi o rază de soare.. aş vrea să îţi mângâi chipul.. şi dacă aş fi roşEaţa amurgului târziu... ţi-aş dezmierda sufletul.. şi ochii..
Poate că.. lumina mi-a arătat drumul spre fericire.. şi îi voI mulţumi atunci când o voi întâlni.. dar până atunci.. mă voi bucura că a venit şi ziua când să iubesc din nou..
Visăm.. şi visăm.. şi visăm.. şi trăim mai mult în minte decât în realitate.. şi orice lucru banal.. e o adevărată tragedie sau minune.. şi cred că asta înseamnă să ai.. 16 ani.. şi poate că asta înseamnă să fii îndrăgostit.. şi poate asta înseamnă să trăieşti cu adevărat.. nu ştiu.. ceea ce ştiu e că.. sunt un om fericit.. în sfârşit.. pot zâmbi cum făceam eu înainte de.. a mă lovi de Oameni.. să spunem.. şi cu cât mă izbesc de ei.. mai mult şi mai des.. şi mai tare.. devin imună.. e ca un fel de antibiotic pe care dacă îl iei mereu.. nu îşi mai face efectul.. cam aşa e şi la mine.. dar ştii.. deşi am trecut prin momente cumplite.. şi, deşi m-am schimbat.. într-o oarecare măsură.. şi deşi sufletul mi-a fost rănit şi rupt.. şi destrămat.. mi-am dovedit MIE.. că pot.. că am curajul de a mă ridica şi de a merge înainte.. mi-am dovedit că sunt un om puternic..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu