379

Am uitat ce era mai important. Am uitat că m-ai pierdut, am uitat că dragostea e instantanee și temporară, am uitat că mor și revin iar și iar în lumea muritoare care îmi cioplește în fiecare zi câte puțin în suflet frustrările ei, confuziile ei.. tăcerile ei...

E simplu. Totul e mereu prea simplu. Asta e problema mea.. mă complic prea mult. Totul la mine e trecut mai întâi de tot și de toate prin suflet.. apoi studiat în detaliu de rațiune, dar, cu toate astea, tot din instinct reacționez.

Adevărul e că.. m-am pierdut. Am pierdut copilul din mine, zâmbetul din mine.. mi-am pierdut dorința de a merge mai departe, dorința de a atinge liniștea... dorința de a lupta. Mi-am pierdut motivația. 

Singurul lucru pe care mi-l doresc acum e să.. plec. Și voi munci mult mai mult decât până acum pentru a-mi putea atinge idealul. Vă promit că anul viitor, pe 17 noiembrie, când poate îmi voi mai înșirui aici fragmente de suflet, mă voi afla undeva la 379 km de casă.. 

Simt că locul meu nu mai este aici.. nu mai simt nimic al meu și crede-mă că doare..