Simulacru.

Am ieșit din joc. Jocul a început din nevoia mea de a-mi regăsi centrul de greutate, doar că tu nu puteai să îmi fii pâinea și vinul.. ai fost simulacru, ai fost o aparență, ai fost și nu mai ești, de fapt nu ai fost și nici nu vei fi.. 

Un an.. mult timp, prea mult timp.. prea mult timp în care tu ai fost centrul ontic al tremurului din sufletul meu, ai fost motivația mea de a nu plânge, de a merge mai departe, de a nu renunța.. acum însă.. ești plânsul meu, ești în multele cuvinte suprimate în prea plinul meu cufăr cu sentimente.. ești acum dorința mea de a renunța.. 

Am realizat faptul că.. ai fost important pentru că eu mi-am dorit asta, ai fost centrul universului meu atâta timp pentru că eu mi-am dorit asta, ai fost cel care mi-a adus liniștea pentru că eu mi-am dorit asta. De fapt, tu, nu ai fi fost important, nu ai fi fost centrul meu dacă eu nu te urcam pe acel piedestal clădit din respirația mea, din pielea mea.. din tremurul meu.. Ai fost greșeala mea.. îmi doream doar să uit de tristețe.. 

Nu meritai.. 

.. acum.. voi face ce fac de fiecare dată când sunt rănită.. voi zbura în căutarea unui zâmbet real..