Aproape că uitasem cum e să suferi, dar, ei bine, azi şi ieri şi, poate că şi mâine îmi vei reaminti cum e să îmi plângă paşii.. sufletul şi zorile de zi.. Ceea ce mă doare este nu faptul că sufăr, ci, faptul că sufăr din cauza aceleaşi persoane pe care am iubit-o, căreia i-am dedicat timpul meu, sufletul meu, secretele mele..
Dar.. nu e vina ta.. Eu, probabil, sunt prea mult pictată cu cer.. sunt prea boită cu ploi, prea brăzdată de dureri insignifiante.. Simplu.. dacă ai şti unde se duc norii, dacă ai şti cum reuşesc să opresc întunericul, dacă ai şti cum îmi plâng aripile sau dacă ai şti cum sparg valurile de marginile ruginite ale paşilor mărunţi.. m-ai înţelege.
.. dar cum nu înţelegi că vântul ninge şi soarele îngheaţă.. nu vei înţelege nici că iubesc..
Îţi promit doar două lucruri.. voi trece şi peste asta indiferent de cât de mult voi suferi pentru că sunt un om mai puternic decât par.. şi voi dezlega şi relega cuvintele, versurile şi tăcerile..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu