Eter.

Fumez vise, mă îmbăt cu speranțe, profit de clipe.

Atât.

Și dacă mă condamni, înseamnă că nu ai suferit niciodată, că nu ai avut sufletul rănit niciodată.. că nu ai simțit vreodată.. Știi.. am ajuns în faza în care, nu îmi mai pasă dacă reacția mea, vorba mea, fapta mea rănește, atâta timp cât eu sunt fericită așa..

Îmi pare rău, dar m-am gândit mult prea mult timp la sufletele voastre. A venit momentul să mă mai gândesc și la mine, chiar dacă, poate, sună egoist. Am alungat din mine pe toți cei binecunoscuții de ” tine” care, nu m-au meritat sau pe care eu nu i-am meritat... nu știu..  Am trecut la pagina următoare, la etapa următoare în care am să caut fericirea în mine.. 

Știi.. cred că va veni la un moment dat clipa în care trecutul se va năvăli peste viitorul meu. Așa a fost mereu. Am plătit pentru fiecare suferință pe care am provocat-o și știu că va veni vremea când mă voi reîntâlni cu fiecare deznădejde a mea, cu fiecare disperare reală și cu fiecare lacrimă pe care am dăruit-o..

Acum sunt bine, dar cui îi pasă..?!